În pragul morții

Bună tuturor!
Domnul să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru accesare.

Am o reflecție pe care am pregătit-o
pentru voi

care se numește
”În pragul morții”.

Înainte de a mă lansa în aceasta,
doresc să vă reamintesc că

ziua de naștere a Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu este pe 8 septembrie,

și este prima dintre cele
12 sărbători ale Bisericii,

este cea cu care se începe anul liturgic
și la care nu se cade să lipsim.

Dacă ești credincios, iar Hristos
este Mântuitorul tău,

atunci Fecioara Maria este extrem
de importantă pentru tine.

Acesta modul creștin de a vedea lucrurile
și de aceea celebrăm ziua de naștere

a celei care este Maica Domnului,
precum și a Bisericii.

Să ne amintim ceea ce Domnul i-a spus ei
și Sfântului Ioan când era pe cruce:

”Fiule, iată mama ta.
Femeie, iată fiul tău!”

Biserica înțelege prin asta darul prin
care Fecioara devine maică a tuturor.

Deci să nu lăsăm să treacă pe lângă noi
ziua sa de naștere.

Să aduceți flori, să aduceți lumânări,
să coaceți ceva bun ca să împărțiți

la Sfânta Liturghie de duminică
pentru Maica lui Dumnezeu.

"În pragul morții."

V-ați putea gândi că am să vă vorbesc
din nou despre moarte.

Da, din nou. Da, am să vorbesc.

Aceasta este o responsabilitate sfântă
a preoților și episcopilor

să fie purtătorii standardului,

vocea adevărului care se adresează
oamenilor lui Dumnezeu.

Pomenirea morții este ceva normal,
absolut normal.

De aceea reprezintă treapta a 6-a
pe ”Scara” Sfântului Ioan Scărarul.

Despre principiile vieții duhovnicești,
el spune în acel capitol

că o zi nu poate fi trăită
cum se cuvine, în Hristos,

dacă nu o considerăm ca fiind
ultima noastră zi.

Este fundamental să ne aducem aminte
de scurtimea acestei vieți,

că suntem, așa cum spune Sf. Iacob,

ca o perdea de fum care apare pentru puțin
timp și apoi se risipește imediat.

Ca oameni care trăim intens trebuie
să ne menținem cu picioarele pe pământ

și să trăim în realitate.

Bineînțeles că lumea seculară nu are un
răspuns la chestiunea morții,

și de aceea nu vorbește și nu vrea
să vorbească despre moarte,

face afirmații superficiale despre moarte,
cum ar fi ceva cu care

trebuie să ne împăcăm,
dar fără a da vreo soluție

pentru ființa umană. Deloc.

Moartea este ceva sublim și extrem
de important,

și de aceea preoții vorbesc despre ea
iar Biserica, numai Biserica,

deține adevărul despre
viață și moarte și îl articulează

în mod constant oamenilor săi.

Și nicăieri mai mult decât la
slujba înmormântării, iar participarea

la slujbele de înmormântare este
o obligație sfântă pentru creștini,

pentu a fi alături de cei dragi care
mor în Hristos,

și să-i însoțim prin rugăciunile noastre
de-a lungul drumului spre viața viitoare.

În calitate de preot de foarte mulți ani
a fost o onoare să fiu alături

de mulți care au plecat din viața aceasta.

Fiecare preot are această responsabilitate
și este ceva firesc pentru creștini

să solicite ca preotul
să fie la căpătâiul lor la sfârșit.

În principiu sunt trei adevăruri pe care
preotul le spune oamenilor lui Dumnezeu

atunci când cei apropiați lor
se pregătesc de plecare,

atunci când sunt diagnosticați
în acest fel,

sau când sunt conștienți că
au să treacă la Domnul,

preotul vorbește cu aceștia
despre trei lucruri importante.

Și vreau să împărtășesc aceste gânduri din
pragul morții care sunt așa de importante

pentru a ști despre ce este vorba.

Primul este acela că
"Moartea nu este ceva natural."

Acest lucru este foarte important
[de știut].

Lumea seculară ne spune că moartea
este ceva natural,

toate trăiesc și mor, și astfel într-o
anumită măsură,

aceasta face moartea mai ușor
de acceptat.

Ei bine, această abordare este
complet ineficientă

deoarece moartea nu este ceva natural.

Afirmația aceasta este
o minciună sfruntată.

Starea noastră de cădere
este rezultatul păcatului.

Moartea este rezultatul păcatului.

Nu a fost instituită de Dumnezeu.

Dumnezeu nu a intenționat
să existe moarte.

El a avertizat asupra morții
ca fruct al păcatului.

Așa cum Sf. Pavel le scrie romanilor
”plata păcatului este moartea.”.

Acesta este primul punct important
de ținut minte referitor la moarte.

Să ne aducem aminte că nu este nimic
natural în legătură cu asta,

este cu totul în regulă să detești moartea
și să plângi în fața morții

așa cum a făcut și Mântuitorul nostru
când prietenul Său, Lazăr, a murit.

Nu ar trebui să primim nicio falsă
mângâiere cu privire la firescul morții.

Nu este firesc. Nu există împăcare
cu această idee.

În spatele acestei acțiuni hidoase
a eutanasiei, care a explodat

în țările seculare, este acest concept
fals al morții ca fiind ceva natural.

Nu este nimic natural în asta.

Nu există niciun ciclu al vieții.

Îmi parte rău, Disney.

Nu există niciun ciclu al vieții,
nu există nicio întoarcere înapoi,

nicio reîncepere a vieții.
Toate sunt baloane de săpun.

Așa cum Sf. Pavel se adresează evreilor

”omului este rânduit să moară o dată,
iar după aceea judecata.”

Acesta este primul lucru important,
că moartea nu este ceva firesc.

Atunci când simți moartea că se aproprie
și vine să te ia,

și vine să ne ia în mod progresiv,

iar toate aceste fire de păr alb sunt
martore ale apropierii venirii morții.

Deci atunci când vine, și o simți,
las-o să te smerească,

spune-ți ție însuți că aceasta este
ceea ce culegi din cauza faptelor tale:

moartea [vine] din cauza
păcatelor mele.

Acesta este primul lucru.

Cel de-al doilea gând important pe care
noi preoții îl împărtășim celor dragi,

și sperăm că și noi îl vom primi de la
episcopul nostru, sau de la colegi,

la momentul morții noastre, este acela
că "moartea nu este biruită de tine".

Acesta lucru este foarte,
foarte, important.

Ai putea fi un credincios foarte pios,

te felicit pentru că ești al lui Hristos,

nu este nimic mai bun decât asta,

dar nu ești la fel de credincios ca
patriarhul Avraam care a murit

și a ajuns în iad.

Nu ești la fel de iubitor de Dumnezeu ca
Sfântul profet și văzător de Dumnezeu,

Moise, care a murit și a ajuns în iad.

Dacă virtutea ar fi putut să salveze
pe cineva din ghearele morții,

l-am fi văzut pe patriarhul Avraam
depășind moartea,

să ajungă de cealaltă parte a morții,
ar fi putut să-l salveze pe Moise,

dacă faptelor sale virtuoase l-ar fi
putut salva, îl salvau.

Plăcutul psalmist al lui Israel,
sfântul rege și profet David,

a murit și a ajuns în iad.

Nimeni nu poate să învingă moartea,
dintre cei care au făcut păcat. Nimeni.

Moartea are drepturi asupra noastră
din cauza păcatelor noastre.

Și de aceea atunci când vine moartea
nu trebuie să ne amăgim zicând

”O, sunt un credincios destul de bun,
Domnul știe că L-am iubit,

iar asta mă v-a salva de la moarte.”

Asta nu te va scăpa. Te asigur.

Niciuna dintre faptele tale.
Nici cele mai bune dintre ele.

Prefetul Isaia spune că acestea
sunt ca o cârpă murdară.

Nu am făcut nimic cum
ar fi trebuit să facem.

Nu am făcut nimic bun
pe lumea asta.

Nu crede că într-un fel ești destul
de bun și asta te va salva.

Nu este cazul.

Cel de-a treilea adevăr pe care trebuie
să-l amintim la momentum venirii morții

este că "există un singur Om
Care a biruit moartea.

Există un singur biruitor al morții,

iar Acesta este dulcele nostru Iisus,
Domnul nostru Iisus Hristos.

El este singurul care a înfruntat moartea
și a distrus-o.

Moartea a venit la El, dar nu a găsit
nimc în El.

Satana nu a avut nici un drept asupra Lui.

Moartea nu a avut nici un control
sau putere asupra Sa.

Acesta în mod voluntar și-a pus viața Sa
înainte prin propria Sa putere,

și apoi și-a luat-o înapoi
prin puterea Sa.

Prin învierea Sa a trecut omenirea
de partea cealaltă a morții.

Iar Acesta oferă această victorie asupra
morții tuturor celor care cred în El.

Ne amintim vorbele Sale minunate:

”Eu am venit ca viaţă să aibă,
şi din belşug să aibă.” (Ioan 10:10)

Domnul Hristos a venit să ne dea
viață din belșug.

Nu ca să ne chinuim în moarte,
nu pentru a fi mistuiți de moarte.

Iar în capitolul următor din Evanghelie,
Sf. Ioan spune:

”Şi Iisus i-a zis:
Eu sunt învierea şi viaţa;

cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11:25)

Aceasta este promisiunea.

Aceasta este promisiunea.

Există Unul Singur și ne plecăm în fața
Lui cu mare dragoste și de devotament

pentru victoria Sa asupra morții.

De aceea, atunci când vine moartea
să chemăm numele Lui.

Pune-ți credința în El, asigură-ți
atașamentul față de El

prin credință și pocăință,
deoarece acest atașament față de Hristos,

și unirea cu El prin sfântul botez și
credință îți va oferi să fii parte

la victoriile Sale și astfel să ai parte
de viața veșnică,

pe care Acesta dorește să ți-o dea
ție, mie, fiecăruia care crede.

Iisus Însuși a făcut ca moartea
să cadă în genunchi.

El a făcut ca moartea
să strige după milă.

Cu piciorul Său sfânt, a presat marea
presă de vin a mâniei lui Dumnezeu,

și a zdrobit moartea de dragul
poporului Său,

a prădat-o cu forță până la capătul
măruntaielor ei,

iar decimarea morții este victoria Lui.

Și ca un învingător, ca un campion,
împărtășește asta cu noi.

Deci, amintește-ți asta: în timp
ce te aproprii de clipa morții

totul are legătură cu conectarea
cu Hristos.

Este minunat dacă ai fost cu El pentru
o lungă perioadă de timp,

e minunat dacă ai crezut în El
pentru mult timp,

dar în mod special să fii cu El,
să-ți adâncești dragostea pentru El,

atunci când te aproprii de clipa morții.

Examinează-ți întreaga viață,
pocăiește-te de toate păcatele,

primește harul iertării Sale,
primește binecuvântarea părintească

a preotului care aduce
pe Dumnezeu în ajutorul tău,

prin dumnezeiescul trup și sânge
al Domnului nostru Iisus Hristos,

- lucru pe care noi preoții ortodocși
îl facem:

aducem împărtășirea la toți aceia
care sunt pe moarte -

pentru ca să poți adormi cu
îndumnezeitorul trup și sânge,

iar atunci când vei fi întâmpinat
de diavoli, diavolii vor fi înfricoșați

de faptul că tu vei purta înăuntrul tău
pe Cel care i-a învins pe ei și pe moarte

atunci când vei închide ochii
și te vei muta la viața viitoare.

Sunt multe altele de spus despre asta,
dar acestea sunt cele mai importante

adevăruri pe care preoții buni le dau
credincioșilor lor pe patul morții.

Toți ar trebui să le avem în minte.

Este foarte normal ca atunci când oamenii
sunt în ultimele lor zile

conștiința lor să se trezească,
și să îi mustre, să se aprindă ca un foc;

nu este nimic nefiresc în asta și de aceea
acest lucru trebuie primit ca un mare dar.

Am învățat asta încă din primii ani
ai preoției mele.

De fapt am învățat-o de la bunicul meu
din partea mamei

care ajunsese aproape la 90 de ani
și care mi-a scris

- lucru care m-a impresionat foarte mult -

descoperindu-și inima către mine
printr-o scrisoare în care vorbea

despre o chestiune care-l neliniștea
încă din timpul primei tinereți,

de pe atunci când avea 20 de ani.

Am fost așa de uimit de două lucruri:
primul că și-a amintit pe patul de moarte

despre aceea perioadă de timp,
cu peste 60 de ani în urmă,

și al doilea, că el a fost atât de smerit
și credincios, că a putut scrie nepotului,

un tânăr preot, să-și deschidă inima
și să-mi ceară sfat duhovnicesc.

Am reușit să fiu alături de el, să vorbesc
cu el înainte de adormire.

Niciodată nu am uitat asta.

Și am constatat-o de-a lungul anilor,
de mai multe ori, cu credincioșii mei.

Este un dar de la Domnul să ne readucem
aminte lucruri pe care le-am făcut

în viața noastră și de care
nu suntem mândri.

Nu ar trebui să ne opunem la asta
sau să o dăm la o parte.

În schimb, trebuie s-o îmbrățișăm
și să ne concentrăm pe fiecare gând,

pe fiecare mărturie a conștiinței noastre
despre ceva ce am făcut

și care nu este bun.

Ar trebui să zicem:
”Da, Doamne, am făcut asta.

Recunosc asta.
Iar pentru asta Îți cer iertare.”

Acesta este motivul pentru care Domnul,
în mila Sa, lasă conștiința să scoată

la lumină toatre acestea,
ca astfel să le putem mărturisi,

și să putem fi iertați.

Dacă vom mărturisi păcatele noastre,
El care este credincios și drept,

după cum spune Sf. Ioan,

”va ierta păcatele noastre
și ne va curăți de toată necurăția.”

Deci trebuie să primești bucuros glasul
conștiinței tale.

De asemenea, trebuie să-ți amintești
în timp ce te apropii de aceea zi

când vei închide ochii fizici
și îi vei deschide pe cei spirituali

- câteodată tranziția sufletului care
părăsește trupul nu este doar o clipă

ci se întâmplă în timp - vei începe
să vezi lucruri ale vieții viitoare,

ale lumii invizibile.

Cu toții știm că avem urechi fizice
și avem urechi spirituale.

Mântuitorul zice:
”Cine are urechi de auzit să audă.”

El nu vorbea despre urechile fizice
cât despre cele ale sufletului.

Avem ochi fizici
dar avem și ochi ai sufletului.

Avem simțuri sufletești cum avem
și simțuri fizice.

Când simțurile noastre fizice se închid,
când ochii fizici se închid în moarte,

ochii noștri se vor deschide în duh
și atunci vom putea vedea

cu ochii sufletului pe
îngerul păzitor, pe demoni,

lumea nevăzută despre care știm cu toții
că este uimitoare;

poate fi, bineînțeles, înfricoșătoare,
dar și magnifică.

Sf. Pavel spune că el însuși a văzut-o,
a vizitat viața cealaltă de trei ori:

”fie în trup, nu ştiu; fie în afară de
trup, nu ştiu,” (2 Cor. 12:2).

Dar a văzut lucruri care transcend
cele vorbite,

o frumusețe ce nu poate măsurată
cu cuvântul omenesc.

”Cele ce ochiul n-a văzut
și urechea n-a auzit [...]

pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El.” (1 Cor. 2:9), zice Scriptura.

Asta este ceea ce are să vină.

De aceea, dragii mei, să fiți pregătiți.

Să fiți pregătiți.

Primiți acest sfat pe care vi-l dau.

Sper să-l primiți.

Puneți-l în aplicare și de vreți să aflați
mai multe,

sperând că v-ați încărcat aplicația PNP
pe telefon sau pe computer,

puteți să accesați o serie de prelegeri
intitulate ”Sfârșitul vieții creștine:

Mortea, Funeraliile, Înmormântarea și
Pomenirea în Tradiția creștină Ortodoxă.”

Sunt un număr de șase lecturi,
toate gratuite pe aplicația PNP..

Sper să vă fie de folos duhovnicesc.

Vă rog să vă rugați pentru noi.

Domnul să fie cu voi!

PNP este binecuvântat să vă prezinte
o nouă carte care nu a mai fost niciodată

tradusă în limba engleză intitulată
”Împotriva tuturor ereziilor”,

cuprinzând o polemică cu romano-catolicii
și capitole pe tema rugăciunii,

scrisă de marele arhiepiscop și teolog al
secolului 14, Sf. Simeon al Tesalonicului.

Această lucrare de căpătâi prezintă
creștinilor o introducere holistică

în teologia bisericii și despre erezii.

Aceasta este o lucrare edificatoare
atât pentru clerici cât și pentru laici.

"Împotriva tuturor ereziilor" prezintă
teme critice de actualitate,

incluzând relația Bisericii Ortodoxe
cu Islamul și Biserica catolică.

Lucrarea este oferită atât în versiune
greacă cât și în engleză.

Este de asemenea oferită
în format audio și electronic.

Comandă acum la
patrisiticnectar.org