-
Ridgewood--Queens
-
New York de aproape
-
"Jamian Juliano-Villani la muncă"
-
E o rutină foarte simplă:
-
Intru,
-
îmi reîncălzesc cafeaua,
-
mă duc la calculator, mă uit la diferite lucruri,
-
îmi curăț pensulele,
-
și apoi mă apuc de lucru.
-
Nu am avut timp liber de când am început, e o nebunie.
-
Odată ce ai un timp limită e ca o osândă iminentă.
-
E ca un pește!
-
Ca și cum ai datora ceva, cuiva.
-
Stresul omoară creativitatea.
-
Dacă faci o pictură proastă și jobul tău este de artist,
-
este foarte rău.
-
Este înspăimântător.
-
E ca și cum ai avea ciocolată pe față
-
și trebuie să mergi la o gală.
-
Ești la fel de bun ca și ultima ta pictură
-
ceea ce e nasol
-
dar este adevărat.
-
Am crescut în pustiu, în New Jersey.
-
Am vrut să plec din New Jersey și să ajung
-
imediat in New York.
-
New York părea a fi locul unde mergeau
-
toți artiștii pentru a fi artiști.
-
"Painters Painting"
-
Mă uitam la "Painters Painting"
-
Stella și Rauschenberg și bla bla bla,
-
și erau toți în New York, înțelegi
-
stând pe scări, murdari de vopsea.
-
Pentru mine ca și adolescent, era uimitor.
-
"Asta..."
-
"Asta este!" Înțelegi?
-
Acum nu mai e așa romantic
-
Pentru că venind în New York
-
și fiind în lumea artiștilor
-
e o nebunie!
-
Am avut o grămadă de joburi nasoale.
-
Chelneriță pe ture de noapte.
-
Am lucrat în case.
-
Am predat gimnastică
-
Învătătoare la grădiniță.
-
Am organizat cărți pentru un marinar
-
care era obsedat de nave.
-
Făceam naveta lucrând
-
lucrând la un restaurant în New Jersey
-
ca să pot să-mi iau
-
primul apartament în New York.
-
Pictam din pat,
-
stând nopțiile trează ca să pictez.
-
Cu timpul, am închiriat o camera mai mare
-
și apoi una și mai mare.
-
Acum trei ani, am închiriat primul meu studio.
-
Mă simțeam ca de Crăciun în fiecare zi.
-
Teribil.
-
Picturile, cred ca sunt...
-
Sunt complicate,
-
Trebuie să le faci mai bine, mai ciudate
-
mai inteligente, mai proaste.
-
Pictezi un om de zăpadă în deșert...
-
Aia e tot? Serios?
-
Nu mai este alt pas, înțelegi?
-
-
Am simțul umorului
-
și un mod lejer de abordare.
-
Spune-mi o glumă,
-
și de acolo, cum poți să depășești,
-
este psihologic sau personal?
-
E ca un joc de ping pong
-
înainte și înapoi, înainte și înapoi
-
până când lucrurile merg așa,
-
anulându-se.
-
Iau multe decizii ciudate singură
-
în mijlocul nopții.
-
Dar multe din ele vorbind cu alte persoane.
-
Dacă auzi toate vociile,
-
nu mai e un monolog.
-
[Ajay Kurian, artist]
-
La capătul holului este Ajay,
-
un artist minunat.
-
M-a salvat de atâtea ori cu multe expoziții
-
Dă-mi un minut și putem să...
-
Susține-mă moral, te rog. Mersi.
-
Mă gândesc la o culoare foarte, foarte palidă.
-
Albastru sau un mov foarte palid.
-
E mai bine mov?
-
Un mov mișto.
-
Ca lavanda, sau?
-
Un mov foarte mișto.
-
Înțeleg.
-
Bine.
-
Sau ca...
-
Aia e o vază sau o oglindă?
-
Cine naiba știe?
-
O să fie o oglidă.
-
Bine.
-
Hmm...
-
La naiba.
-
Un prieten îmi spunea,
-
Pune niște prostii, nimeni nu-și dă seama.
-
Multumesc, cretinule!
-
-
Dar pot să spun sigur.
-
Pentru că e încrezător.
-
Tocmai am împlinit 30 ani.
-
Fumez mult, cam un pachet jumătate pe zi.
-
Beau mult.
-
Obiceiurile mele de somn sunt teribile.
-
Mănânc prostii.
-
E ca o navă, înțelegi?
-
În ultimii ani am avut rezistență
-
și am continuat să lucrez și să pompez.
-
Și acum, când chiar contează,
-
mă asigur că o am.
-
Presiunea e să mențin integritatea
-
și să faci un lucru de care ești mândru
-
chiar și sub presiune, ceea ce este dificil.
-
Vreau să împing picturile
-
și nu știu cum încă, dar sper să-mi dau seama.
-
și să le transform în ceva ce nu sunt ele.
-
Știu că voi face
-
ceva stânjenitor, sculpturi sau videouri proaste.
-
Dar la naiba, trebuie să o fac,
-
acum este timpul
-
cât încă mai am energie.
Art21