Imam Faisal Abdul Rauf: Pierde-ti ego-ul, gaseste-ti compasiunea

Imam Faisal Abdul Rauf combina invataturile din Coran cu povestile despre Rumi, si exemplele despre Mohamed si Iisus, pentru a demonstra ca singurul obstacol care sta intre fiecare dintre noi si compasiunea absoluta-- suntem noi.

Vorbesc despre compasiune din punctul de vedere Islamic,

si poate, credinta mea nu este considerata

ca fiind inradacinata in compasiune.

Adevarul este altul.

Cartea noastra sfanta, Coranul, este constituita din 114 capitole,

fiecare capitol incepe cu ceea ce noi numim basmala,

zicerea in numele lui Dumnezeu, cel plin de compasiune, cel iertator,

sau, asa cum Sir Richard Burton

nu Richard Burton, cel care a fost casatorit cu Elizabeth Taylor,

ci Sir Richard Burton care a trait un secol inainte

si care era un calator pe intreg globul

si translator al multor opere literare,

o traduce ca: " in numele lui Dumnezeu, cel care ofera compasiune, cel plin de compasiune."

Si in scrierile din Coran, care pentru musulmani este Dumnezeu care vorbeste umanitatii,

Dumnezeu spune profetului sau Mohamed,

pe care il credem a fi ultimul din seria sa de profeti,

pornind de la Adam, incluzandu-i pe Noe, Moise, Abraham,

inclusiv Iisus Cristos si terminand cu Mohamed

a spus ca," Nu te-am trimis pe tine, O Mohamed,

decat ca pe un "raham", decat ca pe o sursa de compasiune pentru umanitate."

Cat despre noi, oamenii, si mai ales pentru noi ca musulmani,

a caror misiuni, a caror scop, in urmarea caii profetului,

este sa ne facem cat putem de mult asemanatori profetului,

si profetul, in una dintre spunerile lui, a zis,

" dati-va voua atributele lui Dumnezeu"

Si pentru ca Dumnezeu insusi a spus ca atributul sau principal este compasiunea,

de fapt, Coranul spune ca, " Dumnezeu si-a decretat siesi compasiune",

sau, " se conduce pe sine prin compasiune".

Deci, obiectivul si misiunea noastra trebuie sa fie surse de compasiune,

activatori de compasiune, actori de compasiune,

si vorbitori despre compasiune, si facatori de lucruri pline de compasiune.

Toate acestea sunt bune,

dar unde gresim,

si care este sursa lipsei de compasiune din lume?

Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare, ne intoarcem pe calea spiritualitatii.

In toate traditiile religioase exista ceea ce numiti calea exterioara si calea interioara,

sau calea exoterica si cea esoterica.

Calea esoterica a Islamului este cunoscuta sub numele popular de Sufism sau tasawwuf in Arabica.

Si acesti doctori sau acesti maestrii,

acesti maestrii spirituali ai traditiei Sufi,

se refera la invataturi si exemple despre profetul nostru,

care ne invata unde este sursa problemelor.

In una dintre bataliile pe care profetul le-a avut,

el a spus credinciosilor sai." Ne intoarcem acum din razboiul mai putin important

la razboiul mai important, la razboiul cel mai important."

Si ei au raspuns," Mesager al lui Dumnezeu, ne temem de batalie.

Cum putem sa mergem la o batalie mai mare?"

El a spus, "Aceasta este batalia sinelui, batalia egoului."

Sursa problemelor umane au legatura cu egotismul, eu.

Faimosul stapan Sufi, pe nume Rumi, care este foarte bine cunoscut de majoritatea dintre voi,

are o poveste in care povesteste despre un om care se duce acasa la un prieten

si bate la usa,

si o voce a raspuns, " Cine e acolo?"

"eu sunt" sau "sunt eu"

asa cum am spune in Engleza.

vocea spune, " pleaca."

Dupa ani multi de training, de disciplina, de cautari si incercari,

el vine inapoi,

si cu mult mai multa umilitate, bate din nou la usa.

Vocea intreaba, "Cine e acolo?"

El a raspuns, " tu esti, oo sfaramatoare de inimi."

Usa se deschide , si vocea spune,

" intra, pentru ca nu este destul loc in casa pentru doi de eu,

doi de EU, nu acesti ochi, dar doua egouri.

Povestile lui Rumi sunt metafore pentru calea spirituala.

In prezenta lui Dumnezeu, nu este destul loc pentru mai mult decat un EU,

si acela este EUL divinitatii.

Intr-o scriere, numita hadith qudsi in traditia noastra,

Dumnezeu spune ca, "Servitorul meu, sau " creatura mea, creatura mea umana,

nu se apropie de mine prin nimic ce este mai drag mie

decat prin ceea ce i-am rugat sa faca."

Si cei dintre voi care sunteti angajatori stiti exaxt despre ce vorbesc.

Va doriti ca angajatii vostrii sa faca ceea ce ii puneti,

si daca au facut asta, pot face in plus,

dar nu sa ignore ceea ce i-ai pus sa faca.

Si Dumnezeu spune, " Servitorul meu se apropie din ce in ce mai mult de mine,

prin a face ceea ce i-am rugat sa faca,"

treaba in plus, ai putea sa o numesti,

" pana cand il iubesc pe el sau ea.

si cand imi iubesc servitorul, " Dumnezeu spune,

devin ochii prin care el sau ea vede,

urechile prin care el sau ea aude,

mainile prin care el sau ea apuca,

piciorul prin care el sau ea merge,

si inima prin care el sau ea intelege."

Este fuziunea dintre sine si divinitate

aceasta este lectia si scopul pentru calea noastra spirituala si toate traditiile noastre de credinta.

Musulmanii il privesc pe Isus ca maestru al sufismului,

cel mai mare profet si mesager care a venit sa sublinieze calea spirituala.

Cand el spune, " sunt spiritul, sunt calea,"

cand profetul Mohamed a zis, " Cine m-a vazut pe mine l-a vazut pe Dumnezeu",

este pentru ca ei devenisera atat de mult un instrument al lui Dumnezeu,

devenisera o parte din coloana lui Dumnezeu,

asa incat dorinta lui Dumnezeu sa se poata manifesta prin ei

nu sa se manifeste prin sine si egoul lor.

Compasiunea pe pamant este data, este in noi.

Tot ce trebuie sa facem este sa dam la o parte din cale egoul nostru,

dam egoismul la o parte.

Sunt sigut, probabil toti de aici , sau marea majoritate dintre voi,

au avut ceva ce ati putea denumi o experienta spirituala,

un moment in voata cand, pentru cateva secunde, minute poate,

limitele egoului vostru s-au dizolvat.

Si in acel minut, te simteai una si aceeasi persoana cu universul,

cu cana de apa, cu oricare alta fiinta umana,

cu creatorul,

si simteai prezenta puterii, uluirii,

dragostei adanci, celei mai adanci compasiuni si mila

decat ce ati simtit vreodata in viata.

Acela este un moment pe care il primim cadou de la Dumnezeu,

un cadou cand , pentru un moment, ne ridica granitele

care ne fac sa insistam asupra eu, eu , eu, mie, mie mie

si in loc de asta, asemeni persoanei din povestirea lui Rumi,

spunem, "ah, totul e facut de tine."

Totul e facut de tine. Si totul e facut de noi.

Si noi, si eu, si noi suntem o parte din tine.

Tot creatorul, toate obiectivele, sursa noastra de a fi,

si finalul calatoriei noastre.

Voi sunteti de asemenea si cei care va sfasaiati singuri inimile.

Voi sunteti cei fata de care ar trebui sa ne indreptam, pentru al carui scop sa traim,

si pentru al carui scop sa murim,

si pentru al carui scop sa fim reinviati din nou,

pentru a da socoteala lui Dumnezeu cat de mult am fost fiinte pline de compasiune.

Mesajul nostru astazi, si scopul nostru astazi,

si cei care sunteti azi aici,

si scopul acestei charte de compasiune, este de a reaminti.

Pentru ca in Coran ni se spune sa ne amintim, sa ne reamintim fiecaruia,

pentru ca intelegerea adevarului se afla inauntrul fiecarei fiinte umane.

Stim cu totii asta.

Avem acces la toate astea.

Jung poate a numit asta subconstient.

Prin intermediul subconstientului nostru, in vise,

pe care Coranul le numeste, starea noastra de somn, moartea mai putin dureroasa,

moartea temporara.

In starea aceasta de somn avem vise, avem viziuni,

calatorim chiar si in afara corpurilor noastre, pentru multi dintre noi,

si vedem lucruri extraordinare.

Calatorim dincolo de limitele spatiului asa cum il cunoastem noi,

si dincolo de limitele timpului asa cum il stim noi.

Dar toate acestea sunt pentru a glorifica numele creatorului,

ale carui nume sunt plin de compasiune, cel compasional.

God, Bokh , indiferent de numele sub care il stiti, Allah, Ram, Om,

oricare nume care credeti ca numeste

sau acceseaza prezenta divinitatii,

este locul de pornire al fiintei absolute,

iubirii absolute si milei si compasiunii,

si cunoastere absoluta si intelepciune,

ceea ce hindusii numesc satchidananda.

Limba difera,

dar obiectivele sunt aceleasi.

Rumi are o alta povestire

despre trei, un turc, un arab,

si am uitat ce era a treia persoana, dar de dragul meu, sa zicem ca era Malaeziana.

Unul intreaba de angour, unul este, sa zicem englez,

unul intreaba de eneb, si unul intreba de struguri.

Si se cearta si pentru ca,

eu vreau struguri, eu vreau eneb, eu vreau angour,

nestiind ca acel cuvant pe care il utilizeaza ei

se refera la aceeasi realitate in limbi diferite.

Exista doar o singura realitate absoluta prin definitie,

o singura fiinta prin definitie,

pentru ca absolut este, prin definitie, singur,

si absolut si singular.

Exista aceasta concentratie absoluta a fiintei,

concentratie absoluta a constiintei,

un loc de pornire absolut al compasiunii si iubirii

care defineste atributele primare ale divinitatii.

Si acestea ar trebui sa fie

si atributele primare ale ceea ce inseamna sa fi om.

Pentru ca ceea ce defineste umanitatea, poate din punct de vedere biologic,

este fiziologia noastra,

dar Dumnezeu defineste umanitatea prin spiritualitate, prin natura noastra,

Si Coranul spune, el vorbeste ingerilor si le spune,

" Cand am terminat a-l face pe Adam din lut,

si am suflat peste acesta spiritul meu,

atunci sa cadeti in inchinare in fata lui."

Ingerii se inchina, nu in fata corpului uman,

cat in fata sufletului uman.

De ce? Pentru ca sufletul, sufletul uman,

incorporeaza o bucatica din suflul divin,

o bucatica din sufletul divin.

Aceasta este exprimata si in vocabularul biblic

cand suntem invatati ca am fost creati in imaginea lui Dumnezeu.

Care este imaginea lui Dumnezeu?

Imaginea lui Dumnezeu este fiinta absoluta,

constiinta absoluta si cunoastere si intelepciune

si compasiune absoluta si dragoste.

Si, deci, pentru ca noi sa fim umani,

in cel mai bun sens de a fi uman,

in cel mai plin de bucurie sens al ceea ce inseamna sa fi uman,

intelegandu-se ca si noi trebuie sa fim stuarzi adeecvati

suflului divin din noi,

si sa cautam sa perfectionam in interiorul nostru atributul de a fi,

de a fi in viata, de fiinta,

atributul intelepciunii, constiintei, constientei,

si atributul de a fi persoane compasionate si iubitoare.

Asta inteleg eu din traditiile credintei mele,

si asta am inteles eu din studiile altor traditii de credinta,

si aceasta este platforma comuna pe care trebuie sa stam cu totii,

si cand vom sta pe aceasta platforma,

sunt convins ca putem sa creem o lume mai buna.

Si cred, personal, ca suntem pe cale,

si ca in prezenta si cu ajutorul oamenilor ca voi de aici,

putem sa facem adevarata profetia lui Isiah.

El a prezis de o perioada

cand oamenii isi vor transforma sabiile in taisuri de plug

si vor invata sa nu se mai razboiasca niciodata.

Am ajuns la un stadiu din istoria omenirii, in care nu avem de ales.

Trebuie, trebuie sa ne lasam jos egourile,

sa ne controlam egourile, fie ca e un ego individual, personal,

sau al familiei, sau al natiei,

si sa lasam totul sa fie pentru glorificarea unuia.

Multumesc si Dumnezeu sa va binecuvanteze.

(aplauze)