Energia de care Africa are nevoie pentru a se dezvolta și pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice

În acest discurs de schimbare a perspectivei, cercetătorul de energie Rose M. Mutiso își spune punctul de vedere despre prioritizarea nevoilor Africii în legătură cu ceea ce rămâne din bugetul de carbon mondial, pentru a stimula creșterea și a obține în mod echitabil o amprentă globală de carbon mai mică.

Gândiți-vă la asta.

Californienii folosesc mai multă
electricitate doar pentru jocuri video

decât folosește per total Senegalul.

Iar înainte ca sălile de sport
să se închidă din cauza COVID,

cei din New York puteau face sport
la 10 grade Celsius,

căci, se pare că frigul
arde mai multe calorii.

Și totuși, doar 3% dintre nigerieni
au aer condiționat.

După cum puteți vedea,
e o diferență uluitoare

între energia celor bogați
si energia celor săraci.

Există o inegalitate energetică uimitoare
pe tot globul.

Miliarde de oameni nu au destulă
energie pentru a duce o viață mai bună:

energie accesibilă, abundentă și sigură

pentru a-și conduce afacerile
fără pene de curent zilnice,

pentru a preveni stricarea recoltelor,

pentru alimentarea
echipamentelor medicale,

pentru a lucra de acasă
și a-și suna colegii pe Zoom,

pentru a avea trenuri și fabrici,

practic, pentru a crește și a se dezvolta

și pentru a avea acces
la demnitate și la oportunitate.

Țările bogate au o astfel de energie,

pe când majoritatea țărilor din Africa
și nu numai, pur și simplu nu o au.

Iar acele miliarde de oameni

rămân din ce în ce mai în urmă
față de restul lumii.

Pe lângă faptul că cred
că abundența energiei li se cuvine,

bogații consideră
și altceva de la sine înțeles:

toată lumea trebuie să lupte la fel
împotriva schimbărilor climatice.

Rezolvarea schimbărilor climatice

va necesita o tranziție rapidă spre
o energie cu emisii reduse de carbon.

Totuși, emisiile continuă să crească
an după an,

amenințând să depășească bugetul nostru
deja redus de carbon.

Despre acest lucru aș vrea să vorbesc.

Bugetul de carbon
e estimarea tuturor emisiilor

pe care atmosfera
le poate absorbi fără riscuri.

Confruntându-se cu obligația
de a nu depăși acest buget,

lumea privește Africa
într-un mod complet contradictoriu.

Pe de o parte, vrea să ne dezvoltăm,

să ieșim din sărăcia abjectă,

să construim o clasă de mijloc,

să avem mașini și aer condiționat
și alte facilități moderne,

deoarece, până la urmă,
Africa e următoarea piață globală.

Pe de altă parte,

deoarece sunt tensionate să acționeze
asupra schimbărilor climatice,

țările bogate din vest

își restricționează fondurile
doar spre sursele energetice regenerabile,

sugerând Africii și altor națiuni sărace,

fie să se dezvolte fără emisii de carbon,

fie să-și limiteze cu totul
ambițiile de dezvoltare.

Evident, Africa trebuie să se dezvolte.

E un lucru ce nu se poate negocia.

Și vreau să pledez azi
că Africa trebuie să aibă prioritate

în ceea ce privește bugetul
restant de carbon.

Cu alte cuvinte,

trebuie să i se permită Africii să producă
mai mult carbon pe termen scurt,

pentru a ne putea dezvolta,

în timp ce țările bogate trebuie
să reducă drastic emisiile.

Africanii au dreptul să aspire

la aceeași prosperitate
de care se bucură toată lumea.

Și merităm aceeași șansă
la un loc de muncă,

la educație,

la demnitate și la oportunitate.

Cu toții înțelegem foarte bine

că în viitor planeta trebuie să ajungă
la emisii de carbon zero.

Poate suna contradictoriu,
dar luați în considerare următoarele.

În primul rând, Africa nu e vinovată
de schimbările climatice.

Este o victimă.

Africa și cei peste un miliard
de locuitori

se află printre cei mai vulnerabili
la schimbările climatice,

înfruntând cele mai grave efecte
ale vremii extreme, secetei și căldurii.

Și totuși, dacă ne uităm
la amprenta de carbon

de pe întregul continent african,

48 de țări africane la un loc

sunt responsabile pentru mai puțin de 1%
din dioxidul de carbon acumulat

în atmosferă.

Chiar dacă fiecare dintre cei un miliard
de locuitori ai Africii subsahariene

și-ar tripla consumul de energie electrică
peste noapte

și dacă toată această energie nouă
ar veni de la centrale pe gaz,

estimăm că cantitatea
de CO2 adăugată de Africa

va fi de doar un procent
din totalul emisiilor globale.

Doi: Africa are nevoie
de mai multă energie

pentru a lupta cu schimbările climatice,
nu de mai puțină.

Din cauza vulnerabilității climatice,

obiectivele Africii se rezumă
la adaptare și reziliență,

iar adaptarea la climă
consumă multă energie.

Pentru a reacționa la vremea extremă,

africanii au nevoie de o infrastructură
mai rezistentă.

Vorbim despre diguri marine, autostrăzi,
clădiri sigure și mult mai mult.

Ca să facă față secetei,

africanii au nevoie de pompe de irigație
pentru agricultură

și de desalinizare pentru apă proaspătă.

Iar pentru a face față temperaturilor mari

africanii au nevoie de magazii răcoroase
și aer condiționat

în sute de milioane de case,

birouri, magazii, fabrici,
centre de date și altele.

Aceste activități consumă multă energie.

Dacă eșuăm să reducem emisiile,

planul B al țărilor bogate
pentru schimbări climatice e adaptarea.

Africanii au nevoie și merită
aceeași capacitate pentru adaptare.

În al treilea rând,

scăderea emisiilor țărilor sărace
crește inegalitatea economică.

Creăm un apartheid energetic.

Lucrând în dezvoltare și energie globală,

am auzit adesea oameni spunând:

„Din cauza climei, nu putem permite
ca toată lumea să trăiască la fel ca noi.”

Acest punct de vedere
e mai mult decât arogant.

Este o formă de rasism

ce creează un sistem energetic global dual

cu abundență pentru cei bogați

și mici lămpi solare pentru africani.

Piața mondială a gazelor naturale
e un exemplu perfect.

Companiile vestice mari
dezvoltă activ câmpuri de gaze

în țările africane

pentru industria și electricitatea
din Asia sau Europa.

Și totuși, când aceste țări africane
vor să construiască centrale electrice

pentru a folosi gaz pentru locuitorii lor,

comunitățile vestice de dezvoltare
și finanțe spun:

„Nu, nu vom finanța asta.”

Aceasta este ironia.

Multe țări sărace
sunt cu mult înaintea vestului

când e vorba de un sistem energetic
cu emisii reduse de carbon.

În Kenya, de unde sunt eu, generăm o mare
parte din electricitate fără emisii.

Sursele regenerabile
precum cele geotermale, hidro și eoliene

produc aproape 80%
din electricitatea noastră.

Pe când în SUA, doar 17%.

Permiteți-mi să repet punctele de vedere.

Toată lumea trebuie să atingă
emisii nete zero de carbon.

În această tranziție,

Africa și alte țări sărace
merită să primească

ce a rămas în bugetul de carbon mondial.

Pentru concurența economică,

pentru adaptarea climatică,

pentru stabilitatea globală

și pentru corectitudinea economică,

țările bogate
și cu nivel ridicat de emisii

trebuie să-și ia responsabilitatea
de a conduce reducerea emisiilor,

începând cu propriile economii.

Cu toții avem responsabilitatea
de a combate schimbările climatice.

Dacă eșuăm,

nu va fi pentru că Senegal sau Kenya
sau Benin sau Mali au decis construirea

câtorva centrale pe gaze naturale

pentru a oferi oportunități economice
locuitorilor lor.

Vă mulțumesc!