Cum au reușit trenurile să standardizeze timpul în Statele Unite? - William Heuisler

Vezi lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-did-trains-standardize-time-in-the-united-states-william-heuisler

Dacă trăiți în Statele Unite, înseamnă că trăiți în timpul universal coordonat.
Sau probabil trăiți în orarul standard de munte sau într-una din celelalte fusuri orare standardizate. Însă aceste fusuri orare nu au existat dintotdeauna . De fapt, e o schimbare destul de recentă. William Heuisler explică istoria timpului și cum au reușit trenurile să schimbe tot.

Lecție de William Heuisler, animație de Flaming Medusa Studios Inc.

Dezvoltarea și răspândirea căilor ferate
pe întreg teritoriul Statelor Unite

a adus un val de schimbări
în viața americană.

În timp ce căile ferate se extindeau,

au fost create mii de locuri de muncă,

au fost înființate noi orașe,
a sporit comerțul,

transportul a devenit mai rapid

și peisajul general
al națiunii s-a schimbat.

Dar probabil cea mai interesantă
schimbare dintre toate

e cea mai puțin cunoscută:
stabilirea orei standard.

Astăzi, știm că dacă în Los Angeles
este 6:28,

atunci în New York e 9:28,

în Londra e 14:28,

în Moscova e 17:28,

iar în Tokyo e 22:28.

Indiferent unde vă aflați,

minutele și secundele rămân neschimbate.

Însă înainte de căile de ferate

nu era nevoie
de un ceas național sau global,

iar fiecare oraș își păstra ora locală.

Deci atunci când în Chicago
era 12 după amiază,

în Indianopolis era 12:07,

în St. Louis era 11:50,

iar în Omaha era 11:27.

Acest lucru funcționa bine
atunci când se circula

doar cu ajutorul cailor
și bărcilor cu aburi,

dar a devenit o problemă
când au apărut căile ferate.

Cum poți respecta orarul trenului

când fiecare oraș are propriul său timp?

Şi cum poți preveni ciocnirile
sau accidentele de pe șine

dacă conductorii folosesc ore diferite?

Nu are niciun sens
să părăsești stația la 12:14,

să călătorești 22 de minute
și să ajungi la 12:31.

Pentru a evita această confuzie,
căile ferate ale Statelor Unite și Canadei

au stabilit fusuri orare standard
la 18 noiembrie 1883, la amiază.

Acestea au permis companiilor
de căi ferate să funcționeze mai eficient

și să reducă accidentele mortale.

Cu toate astea, publicul american

nu s-a grăbit să accepte
această nouă schimbare,

întrucât multe orașe au continuat
să utilizeze ora lor locală.

Rezistența era atât de puternică
încât în unele orașe,

ceasurile arătau atât ora locală
cât și ora feroviară.

Imaginați-vă această conversație:

„Iertați-mă, domnule. Știți cât e ora?”

„Desigur, ce oră aveți nevoie?

Ora locală e 12:13
și ora feroviară e 12:16.”

În cele din urmă,
s-a păstrat ora standard,

iar guvernul Statelor Unite
a legalizat fusurile orare

prin Legea timpului standard
din 19 martie 1918.

De atunci, s-au făcut
numeroase modificări la fusurile orare,

însă conceptul de timp standardizat
continuă să rămână.

Însă, Statele Unite nu au fost primele

care au creat timpul standard.

Prima companie care a implementat
utilizarea timpului standard

a fost Great Western Railway
în 1840 în Marea Britanie,

iar în 1847 majoritatea britanicilor
utilizau fusul orar GMT.

Guvernul britanic l-a declarat oficial
la 2 august 1880

prin Actul de statut
sau definiția timpului.

Dar în timp ce Marea Britanie a fost prima
care a stabilit timpul standard,

Asia și insulele din Pacificul de Sud

s-au bucurat de prima oră a fiecărei zile.

Linia internațională a datei
trece prin Oceanul Pacific

pe partea opusă a Pământului
de la meridianul zero din Greenwich,

unde datorită trenurilor

a fost utilizat pentru prima dată
timpul standard.

Trenurile au evoluat de-a lungul anilor

și rămân un mijloc remarcabil
de transport și comerț în toată lumea.

Iar începând cu metrourile din New York,

la trenurile de marfă
ce străbat Marile Câmpii,

la troleibuzele din San Francisco,

toți știu exact cât e ora.

Şi datorită lor știm și noi!