Obiceiurile surprinzătoare ale oamenilor care gândesc original

Cum ajung oamenii creativi să aibă idei grozave? Psihologul organizațional, Adam Grant a studiat „originalii”: gânditorii care au idei noi și nu le e frică să le pună în practică. În acest discurs, afli trei obiceiuri neașteptate ale oamenilor care gândesc original -- inclusiv acceptarea eșecului. „Cei mai cunoscuţi oameni originali sunt cei care eşuează cel mai mai mult, pentru că ei încearcă cel mai mult”, spune Grant. „Este nevoie de o mulțime de idei proaste înainte de a avea câteva idei bune.”

Acum 7 ani, un student mi-a
propus să investesc în compania sa.

Mi-a spus: „Lucrez cu trei prieteni

și încercăm să animăm puțin piața
cu o companie online.”

Am spus: „Ați lucrat
toată vara la asta, nu?”

„Nu, am fost stagiari,
în caz că afacerea nu merge.”

„Deci când absolviți vă veți
ocupa doar de afacere?”

„Nu chiar. Avem deja servicii.”

Au trecut șase luni

și cu o zi înainte de lansarea companiei

nu funcționa site-ul.

„Înțelegeți că toată afacerea
este doar un site.

Nimic mai mult.”
(Râsete)

Deci, evident, am refuzat să investesc.

Și-au numit firma Warby Parker.

(Râsete)

Acum vând ochelari online.

Recent, compania a fost recunoscută
ca cea mai inovatoare din lume

și estimată la peste un miliard de dolari.

Și acum? Soția mea se ocupă
de investițiile noastre. (Râsete)

Cum am putut să greșesc?

Ca să aflu, am început să
studiez oamenii „originali”.

Oamenii originali sunt nonconformiști

și nu numai că au idei noi,

dar le pun în practică, le încearcă.

Ei ies în evidență
și își spun punctul de vedere.

Oamenii originali sunt creativi
și schimbă lumea.

Ei sunt aceia care câștigă întotdeauna.

Și nu arată cum mi-am imaginat.

Vreau să vă arăt azi 3 lucruri
pe care le-am învățat

despre cum să recunoști
oamenii originali

și cum să fii mai mult ca ei.

Primul motiv pentru care
n-am investit în Warby Parker

a fost că s-au urnit foarte greu.

Cunoaşteţi persoane care amână
până în ultimul moment.

Eu sunt însă la cealaltă
extremă -- precrastinez.

Da, acest cuvânt există.

Știți panica ce te cuprinde
înainte de un termen,

când nici nu te-ai apucat de lucru?

Ei, eu simt asta
cu câteva luni inainte.

(Râsete)

A început demult: ca şi copil am luat
jocurile Nintendo foarte în serios.

Mă trezeam la 5 dimineața

și jucam fără întrerupere
până le stăpâneam bine.

Devenisem atât de prins
în asta, încât un ziar local

a scris un articol despre mine
și fața întunecată a jocurilor Nintendo.

(Râsete)

(Aplauze)

De atunci m-am mai maturizat.

(Râsete)

Dar atitudinea asta
m-a ajutat în facultate:

am terminat lucrarea de diplomă
cu 4 luni înainte de termen.

Până acum câțiva ani
am fost mândru de asta.

Am avut o studentă, Jihae,
care a venit și mi-a spus:

„Am cele mai creative idei
când amân lucrurile.”

I-am zis: „Drăguț,
unde sunt cele 4 teme ?”

(Râsete)

Ea era una dintre cele
mai inventive studente

și asta mă interesează
ca psiholog organzaţional.

Așadar am provocat-o
să adune nişte date.

A mers la câteva companii.

Oamenii au completat chestionare
despre cât de des amână.

Apoi șefii lor au evaluat
cât de creativi și inovatori sunt.

Cei ca mine, cărora le place
să precrastineze,

care se grăbesc să termine
totul devreme,

sunt evaluați ca mai puțin creatori

decât cei ce procrastinează moderat.

Am vrut să aflu ce se întâmplă
cu cei care amână în mod regulat.

Ea mi-a zis: „Nu știu,
n-au completat chestionarul.”

(Râsete)

Iată rezultatele.

Vedeți că cei care așteaptă
până în ultimul moment

pierd timpul și n-au nicio idee nouă.

Pe de altă parte, cei care
se grăbesc să termine

sunt paralizați de anxietate
și nici ei n-au idei originale.

Se pare că este un loc special
unde se găsesc cei originali.

De ce este așa?

Poate cei originali au obiceiuri rele.

Poate amânarea nu produce creativitate.

Ca să aflăm, am creat câteva experimente.

Am cerut unor persoane
să genereze idei noi de afaceri,

iar altora să le citească

și să evalueze cât de originale
și folositoare sunt.

Unii au trebuit să înceapă imediat.

Altora le-am cerut să amâne puțin,

ispitindu-i cu jocul Minesweeper

pentru 5 sau 10 minute.

Bineînțeles că cei care au amânat moderat

au fost cu 16% mai originali
decât celelalte două grupuri.

Minesweeper e extraordinar,
dar nu de-asta s-a întâmplat așa,

fiindcă dacă joci
înainte de a ști ce ai de făcut,

creativitatea nu sporește.

Asta se întâmplă doar când ți se spune
că ai de rezolvat o problemă,

dar tu amâni să te apuci de lucru,

însă acea problemă este încă în mintea ta

și te gândești la ea fără să vrei.

Amânarea îți dă timp
să analizezi ideile deosebite,

să gândești în moduri neliniare,
să faci conexiuni neașteptate.

Când aproape finalizam experiementele,

eu începusem să scriu o carte
despre oamenii originali

și mi-am zis: „Acum e timpul potrivit
să învăț cum să procrastinez,

chiar când scriu capitolul
despre amânare.”

Deci am meta-procrastinat

și pentru că îmi place să planific,

m-am trezit devreme a doua zi

și am început o listă
de etape de procrastinare.

(Râsete)

Apoi am început să lucrez cu sârg

pentru a avansa în procesul
de a nu atinge ținta propusă.

Am început să scriu capitolul
despre amânare

și când eram pe la jumătate,

m-am oprit în mijlocul unei propoziții

și l-am lăsat așa câteva luni.

A fost o agonie pentru mine.

Dar când am revenit,
aveam o mulțime de idei noi.

După cum spunea Aaron Sorkin

„Ceea ce tu numești procrastinare
eu numesc gândire.”

Așa am descoperit

că mulți dintre marii originali
ai istoriei au procrastinat.

Leonardo da Vinci, de exemplu.

A muncit din greu, în salturi,
timp de 16 ani,

până a terminat Mona Lisa.

S-a văzut neputincios.

A scris asta în jurnalul lui.

Dar cunoștințele noi despre optică

au transformat felul lui
de a modela lumina

și l-au făcut un pictor mai bun.

La fel şi Martin Luther King Jr.

În noaptea de dinaintea
discursului vieții lui,

Marșul de la Washington,

la ora 3 dimineața își rescria discursul.

Era în audiență
așteptând să ia cuvântul

şi adăuga noi cuvinte
la discurs și tăia altele.

Pe scenă, după 11 minunte de recitat,

a lăsat la o parte notițele

și a rostit patru cuvinte
care au schimbat cursul istoriei:

„Eu am un vis.”

Asta nu era în notele sale.

A amânat finalizarea discursului
până în ultimul moment

și a rămas deschis la alte idei posibile.

Și pentru că textul nu era finalizat

a fost liber să improvizeze.

Amânarea e un viciu
când e vorba de productivitate,

dar poate fi o virtute
pentru creativitate.

Ce observați la mulți originali

e că încep repede, dar sfârșesc greu.

Asta e ceea ce am ratat
la Warby Parker.

Când am văzut cât de greu
s-au mișcat timp de 6 luni,

m-am uitat la ei și le-am spus:

„Știți, o mulțime de companii încep
deja să vândă ochelari online.”

Au pierdut avantajul de a fi primii.

Dar ce nu am realizat
a fost că în tot acest timp

ei încercau să vadă cum pot determina

oamenii să comande ochelarii online.

Se pare că în afaceri, avantajul
primului venit este un mit.

Iată un studiu pe unui eşantion
de peste 50 de categorii de produse

care îi compară pe cei care au creat piața

cu cei care au adus îmbunătățiri.

Rata de eşec la primii a fost de 47%

în comparaţie cu 8%
în al doilea group.

De exemplu, Facebook
a așteptat să creeze

o rețea socială
după Myspace și Friendster.

Și Google a așteptat ani de zile să vadă
cum le merge la Altavista și Yahoo.

E mult mai ușor
să îmbunătățești ideea cuiva

decât să pornești de la zero.

Nu trebuie să fii primul
pentru a fi original,

trebuie doar să fii diferit și mai bun.

Dar nu doar de asta i-am refuzat
pe cei de la Warby Parker.

Ei erau foarte nesiguri.

Aveau planuri de rezervă

și am avut și eu dubii
că ar avea curajul să fie originali

deoarece mă așteptam
ca originalii să arate cam așa.

(Râsete)

La suprafață mulți originali

arată stăpâni pe ei, dar de fapt

sunt la fel de temători

și nesiguri ca toți ceilalți,

doar că reacționează diferit.

Să vă arăt cum: în imagine vedeți

cum lucrează creativitatea
pentru cei mai mulți.

(Râsete)

În studiul meu am descoperit
două tipuri de îndoială: de tine însuți

și de ideile tale.

Prima e paralizantă,

te blochezi pur și simplu.

Dar a doua este energizantă.

Te motivează să testezi,

să experimentezi,
să redefinești, ca MLK.

Deci cheia originalității

e la fel de simplă ca și evitarea

saltului de la pasul 3 la pasul 4.

În loc să zici: „Nu-s bun de nimic”,

zici: „Primele câteva schițe
sunt mereu proaste,

dar nu am terminat încă.”

Deci cum ajungi acolo?

Ei bine, se pare că un indiciu

e dat de browser-ul pe care-l folosești.

Putem prezice performanța de lucru

și loialitatea cuiva dacă știm
ce browser folosește.

Unii nu o să fie încântaţi
de rezultate --

(Râsete)

se pare că cei ce folosesc
Firefox sau Chrome

au performanță mai mare decât cei
care folosesc Explorer ori Safari.

Da.

(Aplauze)

Apropo, ei îşi și păstrează
locul de muncă cu 15% mai mult timp.

De ce? Nu e un avantaj tehnic.

Cele patru grupuri, în funcție
de browser-ul folosit, au viteză de lucru

şi nivel de cunoștințe tehnice similare.

Totul depinde de cum ai ajuns la browser.

Dacă folosești
Internet Explorer sau Safari,

acestea sunt preinstalate pe computer,

ca opțiuni implicite.

Dacă folosești Firefox
sau Chrome, ești dintre aceia

care nu s-au mulțumit
cu opțiunea implicită

și s-au dovedit mai descurcăreți
și au descărcat noul browser.

Când unii aud de acest studiu,
se întreabă mirați:

„Deci dacă vreau un loc de muncă
mai bun, trebuie să schimb browser-ul?”

(Râsete)

Nu, e vorba de a fi acea persoană

care nu se mulțumește
cu varianta implicită,

ci caută o opțiune mai bună.

Dacă asta merge bine,

vei obţine opusul lui déjà vu.

Chiar exită un nume pentru asta: vuja de.

(Râsete)

Vuja de este când te uiți
la ceva cunoscut

și brusc îl vezi într-o nouă lumină.

Ca un scenarist care citește
scenariul unui film

care nu a fost considerat
interesant mult timp.

În versiunile trecute, personajul
principal era o regină malefică,

dar Jennifer Lee începe
să se întrebe dacă asta are sens.

Ea rescrie primul act,

reinventează personajul negativ
ca erou torturat

și uite-așa Frozen devine
cea mai de succes animație.

Povestea are un mesaj simplu.

Când ești cuprins de îndoială,
nu te da bătut.

(Râsete)

Dar frica?

Originalii simt şi ei frica.

Ei se tem de eșec,

dar ceea ce îi diferențiază
de toți ceilalţi

este că ei se tem să nu încerce.

Ei ştiu că poţi eşua dacă începi
o afacere care dă faliment

sau că poţi eşua
dacă nici măcar n-o începi.

Ei ştiu că pe termen lung regretele
nu sunt legate de acţiunile noastre,

ci de lipsa de acţiune.

Lucrurile pe care vrem să le facem altfel,

sunt şanse de care nu am profitat.

Elon Musk mi-a zis că nu s-a așteptat
să aibă succes cu Tesla.

Era sigur ca primele versiuni ale SpaceX

vor eşua să atingă orbita,
cu atât mai puțin să se întoarcă,

dar era prea important să nu încerce.

Mulți dintre noi avem idei importante

pe care nu le încercăm.

Dar am vești bune pentru tine:

nu vei fi judecat
pentru ideile tale rele.

Mulți oameni cred că vor fi.

În majoritatea industriilor,

când întrebi despre cea mai mare idee
sau cea mai importantă sugestie,

85% dintre oameni nu au
împărtășit-o cu nimeni.

Le-a fost frică să nu se facă de râs
sau să nu fie luați în serios.

Dar știi ceva?
Originalii au foarte multe idei proaste,

de fapt prea multe uneori.

De exemplu cel care a inventat asta.

Îți pasă că a inventat
o papușă vorbitoare așa de urâtă

că înfricoșa și adulții, nu doar copiii?

Nu. Îl știi pe Thomas Edison
drept inventatorul becului.

(Râsete)

În orice industrie

cei mai originali sunt cei
care eșuează cel mai mult

pentru că ei încearcă
de cele mai multe ori.

Uitați-vă la cei mai buni
compozitori clasici.

De ce unii dintre ei au
mai multe pagini în enciclopedii

și compozițiile lor
sunt înregistrate continuu?

Cel mai bun predictor

e volumul mare de compoziții
pe care le-au avut.

Cu cât compui mai mult,
cu atât mai variat este rezultatul

și șansa să dai peste ceva
original este mai mare.

Trei dintre cei mai cunoscuţi muzicieni --
Bach, Beethoven și Mozart --

au realizat sute și sute de compoziții

pentru a obţine câteva capodopere.

Putem să ne întrebăm

cum a putut acesta să ajungă
faimos fără să încerce la fel de mult?

Nu știu cum a reușit Wagner asta.

Dar pentru majoritatea,
dacă vrem să fim originali

trebuie să generăm mai multe idei.

Când fondatorii companiei
Warby Parker căutau un nume,

au vrut ceva sofisticat, unic
și fără conotații negative

ca să construiască un brand

și au testat peste 2000 de posibilități

înainte de a ajunge

la Warby și Parker.

Dacă priviți în ansamblu,

vedeți că originalii
nu sunt așa de diferiți.

Ei simt teamă și îndoială.
Procrastinează.

Au și idei rele.

Câteodată, nu în ciuda
acestor calități, ci din cauza lor

au succes.

Dacă vezi lucruri de acest gen,
nu repeta greșeala mea.

Nu îi ignora.

Și dacă eşti unul dintre ei,
nu te da bătut.

Reține: dacă te grăbeşti
să începi, dar nu şi să termini,

poți deveni mai creativ,

te poți motiva pe tine însuți
când te îndoiești de ideile tale

dar nu ți-e teamă să încerci

și trebuie să ai multe idei rele
ca să obții câteva idei bune.

Să fii original nu e ușor,

dar sunt sigur de un lucru:

e cel mai bun mod
de a îmbunătăți lumea în care trăim.

Mulțumesc.

(Aplauze)