Eroismul bucătăreselor

Jarrett Krosoczka, autor de cărți pentru copii, ne povestește cum s-a născut seria de benzi desenate despre bucătărese de școală sub acoperire, în care personajele împart nu doar mîncarea, ci și dreptatea. Noul său proiect, Ziua Eroilor din Cantina Școlii, ilustrează cîtă putere are un „mulțumesc” și ne arată că personalul cantinei oferă mai mult decît mîncare.

Cînd mi-a apărut prima carte
pentru copii, în 2001,

m-am dus la școala mea primară

să le spun elevilor ce înseamnă
să fii autor și desenator.

Cînd îmi instalam proiectorul

în cantina-auditoriu

m-am uitat prin sală

și am văzut-o.

Fosta noastră bucătăreasă!

Era încă la aceeași școală
și acum pregătea de zor masa de prînz.

M-am apropiat s-o salut:
„Bună ziua, Jeannie! Ce mai faceți?”

S-a uitat la mine și-mi dădeam seama
că mă recunoaște.

Dar nu știa bine de unde să mă ia.
S-a uitat la mine și a spus:

„Stephen Krosoczka?”

M-am mirat că-mi știe numele de familie,

dar Stephen e unchiul meu,
cu 20 de ani mai mare decît mine,

iar Jeannie fusese bucătăreasa lui
cînd era el mic.

Apoi a început să-mi povestească
despre nepoții ei.

Am rămas perplex!

Bucătăreasa noastră avea nepoți?
Deci avea și copii?

Deci pleca de la școală
la sfîrșitul programului?!

Eu credeam că locuiește
în cantină, cu polonicele.

Nici nu mă gîndisem la așa ceva.

Întîmplarea mi-a inspirat imaginația.

Am creat o serie de cărți
cu benzi desenate despre o bucătăreasă

care are un nunchaku
din batoane de pește prăjit

și luptă cu niște suplinitori roboți malefici,

cu un autobuz școlar monstru
sau cu olimpici la mate mutanți.

La sfîrșitul fiecărei cărți
îl prinde pe ticălos cu fileul pentru păr

și proclamă: „S-a făcut dreptate!”

(Rîsete) (Aplauze)

E ceva nemaipomenit.

Cărțile au fost bine primite de copii.

Mi-au trimis scrisori extraordinare,

cărți poștale și desene.

Am observat că în vizitele mele la școli

personalul cantinei
e implicat direct în program.

Oriunde mă duc, toate bucătăresele
îmi spun același lucru:

„Mulțumim că ați făcut un supererou din noi.”

Pentru că bucătăresele din școli nu au
o imagine tocmai plăcută în literatură.

A însemnat mult mai ales pentru Jeannie.

Cînd au apărut cărțile am invitat-o
la petrecerea pentru lansare

și de față cu cei pe care
ea i-a hrănit de-a lungul anilor,

i-am oferit un desen și cîteva cărți.

La doi ani după această poză,
Jeannie a murit.

M-am dus la priveghi
și am avut parte de o mare surpriză.

Lîngă sicriul ei am găsit tabloul acesta.

Soțul ei mi-a spus că pentru ea
a însemnat foarte mult

că i-am recunoscut munca, i-am validat-o.

Asta m-a inspirat să creez o zi
în care să recreăm sentimentul acesta

în cantinele din toată țara:
Ziua Eroilor din Cantina Școlii,

ziua în care elevii creează ceva
pentru personalul cantinei.

Colaborez cu
Asociația de Alimentație Școlară.

Știați că peste 30 de milioane de copii
mănîncă la cantina școlii în fiecare zi?

Asta înseamnă peste 5 miliarde
de prînzuri în fiecare an școlar.

Iar eroismul nu se mărginește

la a-i pune unui copil
cîteva bucăți de pui în plus în tavă.

Iat-o pe doamna Brenda din California,
care supraveghează elevii din cantină

și apoi îi transmite consilierului școlii
orice vede în neregulă.

Iată-le pe bucătăresele din Kentucky,
care au realizat că 67% din elevii lor

depind de prînzul acela în fiecare zi
și că vara suferă de foame.

Au amenajat un autobuz școlar
și au creat o cantină ambulantă.

Au mers în împrejurimi și au hrănit
500 de copii pe zi pe timpul verii.

Dar și copiii au realizat niște proiecte
extraordinare. Eram sigur!

Au făcut cărți poștale
în formă de hamburger, din carton colorat.

Au fotografiat bucătăreasa,
i-au lipit capul pe desenele mele,

le-au lipit pe cutii de lapte
și i-au oferit flori bucătăresei.

Au creat benzi desenate noi,

cu bucătăreasa desenată de mine
alături de bucătăreasa din școala lor.

Au făcut pizze din carton,

la care fiecare copil a pus un topping
cu semnătura lui și un mesaj de mulțumire.

M-au emoționat mult reacțiile
bucătăreselor.

Una din ele mi-a spus:

„Pînă azi m-am simțit ca și cum aș fi
la capătul pămîntului la școala asta.

Nu credeam că ne bagă cineva în seamă.”

Altă femeie mi-a spus:

„Am aflat cu ocazia asta
că fac ceva important.”

Și bineînțeles că e important ce face.

E important ce fac ele, toate.

Ne hrănesc copiii zi de zi.

Ca un copil să poată învăța
mai întîi trebuie să aibă burta plină.

Bucătăresele și bucătarii participă direct
la crearea unei societăți educate.

Așadar eu sper că nu veți aștepta
Ziua Eroilor din Cantina Școlii

pentru a spune „mulțumesc”
personalului cantinei.

Și mai sper că țineți minte
cîtă putere are un „mulțumesc”.

Un „mulțumesc” poate schimba o viață.

Schimbă viața celui care îl primește.

și viața celui care îl oferă.

Mulțumesc.

(Aplauze)