Taare Zameen Par (2007) w/ Eng Sub - Hindi Movie

Subscribe: http://bit.ly/BSLTv143 For More Entertainment;

Taare Zameen Par Full Movie, English SUbtitle, Hindi Movie, BSLTv, BSLTv143, Aamir Khan, Tanay Chheda, Darsheel Safary, Tisca Chopra, Sachet Engineer, Vipin Sharma, Lalitha Lajmi.

Adit Lamba: 20 din 25.

Chandraprakash Siroha: 17 din 25.

Gaurav Sinha: 19 din 25.

Ghulam Sheikh: 15 din 25.

Harish Gwalani: 18 din 25.

Hitesh Shah: 24 din 25.

lshaan Awasthi..

3 din 25.

Kewal Talwar :23 din 25.

Harish Gwalani :20 din 25.

Hitesh Shah: 24 din 25.

lshaan Awasthi: 2 din 25.

Kewal Talwar: 22 din 25.

Mahavir Sinha: 19 din 25.

Nimesh Desai: 17 din 25.

Nitin Rao: 18 din 25.

Iar eşti cu capul în nori!

Autobuzul aşteaptă de 10 minute.

N-ai auzit claxonul?

În fiecare zi întârziem
din cauza ta.

STELUŢE PE PAMÂNT

Vrei?....Vrei?...Ia!

Du-te şi spală-te pe mâini.

Du ghiozdanul în camera ta.
În camera ta!

Întâi spală-te pe mâini!

Pune aia jos.

Ce faceţi la şcoală?Uită-te
la mâinile tale, la faţa ta...

lshaan, pune jos!

Cel puţin închide robinetul!

N-ai de învăţat pentru mâine?

Ţi-ai făcut lecţiile?

N-ai auzit?

Yohan..?

Cursul de teatru s-a amânat.

Profesoara s-a îmbolnăvit,
are febră.

Am fost primul la toate
materiile, mamă.

Algebră, geometrie, fizică, chimie,
bio, istorie, engleză, geografie...

Şi la Hindi?

Am fost al doilea la hindi,
dar doar cu două puncte, mamă.

Ce faci?

Aproape l-ai terminat!

Termină-ţi temele întâi!
Nu...uniforma...

Uite!

Mingea!Dă-ne mingea!Repede!

Aici!

Idiotule! Uite unde-ai aruncat-o!

Acum du-te şi adu-o!

Am spus s-o aduci, ce nu pricepi?

La ce te uiţi?

Nu pricepi?

Unde te uiţi?

Adu mingea. Mişcă-te!

La ce te uiţi?

Am spus să aduci mingea.
Nu pricepi?

Ce mai aştepţi? Du-te!

Ranjit! Aruncă-l.

Fiul dumneavoastră mi-a distrus
plantele. De ce nu l-ai învăţat
bunele maniere?

Fiul meu e rănit, uite, sângerează.

Nu l-aţi educat deloc?
Mi-a bătut băiatul.

Nu aveţi ruşine deloc? Uitaţi câte
vânătăi are copilul meu!

Vino aici!

Vino aici imediat!

Dar, tată...

Taci, Yohaan.

Mi-a rupt cămaşa.

Minte!

Uitaţi, îmi loveşte copilul de
faţă cu dumneavoastră.

Să mergem!

Vă rog, plecaţi.
-Voi face plângere la poliţie.

Asta e culmea!
Plângeri de peste tot!

De la şcoală, de la vecini...

Cum ieşi din casă,
cum primesc o altă plângere.

Dacă mai aud vreo
plângere , îl...

Râzi?...Neruşinatule!

Nesimţitule,
dacă mai aud o reclamaţie,

te trimit la şcoala de corecţie.

Chiar în faţa noastră

a început bătaia. I-a rupt
cămaşa băiatului.

Alintă-l,
asta e tot ce ştii să faci.

De câte ori ţi-am spus
să nu te joci cu Ranjit?

Dar, mamă...-Du-te la baie,
aduc nişte antiseptic.

Bine, vrei bătaie?

Bătaie, vino!

Tată, unde te duci?

Plec. Pentru totdeauna.

Îmi pare rău, tată. Iartă-mă,
nu mai fac altădată.

Tată, îmi pare rău.

Nu mai fac niciodată.

Tată, te rog, nu pleca.

Nu mai speria copilul.

Tata pleacă la muncă,

nu din cauza ta.

Se întoarce duminică.

Alte tăieturi?

Arată-mi!

Pune cravata, pune cureaua,

pregăteşte-te de luptă!

Scutură-te de povară!

Cu dosarele în mână rezolvă
problemele firmei

şi cucereşte lumea!

Aceasta este lumea în care trăim!

Aceasta e calea, păstreaz-o!

Acestea sunt ţelurile....

atinge-le!

Ei dorm cu un ochi deschis,
nu pot să renunţe.

Lucrează până nu mai pot,
fac ce li se spune.

Trăiesc cu omletă,
vitamine şi tonice.

Cu un regim strict
de muncă şi odihnă.

Fugind, luptând, mergând înainte,

Aceasta e calea, păstreaz-o,

acestea sunt ţelurile,
atinge-le!

Dar el e o altă poveste,

el păşeşte pe muzică într-un vis.

Când timpul îi impune un program,

el îl transformă în poveste.

Mereu se întreabă...

de ce lumea are mottoul: "Atinge ţelul"?

De ce toţi se luptă să atingă un ţel?

El nu e sclavul timpului,

e fără griji mereu,

are întâlniri cu fluturii

şi discuţii cu copacii...

El îşi petreec timpul alergând
după vânt şi citind poveşti
din picăturile de ploaie.

Şi pictează o lume nouă
pe pânza cerului.

De ce lumea are
mottoul: "Atinge ţelul"?

De ce se luptă toţi
să atingă ţeluri?

Repede! - Doamnă, grăbiţi-vă!
Întârziem!

Haideţi...în fiecare zi întârziem
din cauza băiatului.

Mai trebuie să ne amintim şi că,

aşa cum se spune,

curăţenia ne apropie de divinitate.

De multe ori,

în timpul verificării, am observat

că elevii nu păstrează
curăţenia pe coridoare.

E datoria noastră să menţinem
şcoala curată şi ordonată.

Pantofi nelustruiţi?

Afară.

Deschideţi la pagina 38,
capitolul 4, paragraful 3.

Astăzi vom recapitula adjectivul.

Asta e valabil şi pentru tine,
lshaan Awasthi.

Pagina 38, capitolul 4, paragraful 3.

Eşti atent, lshaan?

Am spus: pagina 38, capitolul
4, paragraful 3.

Citeşte prima propoziţie şi
identifică adjectivele.

Pagina 38, lshaan. Adit Lamba,
ajută-l, te rog.

Restul, uitaţi-vă în manuale.

Citeşte prima propoziţie şi
spune care sunt adjectivele.

Bine, hai să identificăm
adjectivele împreună.
Citeşte propoziţia.

Citeşte propoziţia, lshaan.

Dansează!

Vorbeşte în engleză.

Literele dansează.

Dansează, nu-i aşa?

Atunci citeşte literele
care dansează!

Crezi că eşti amuzant?

Citeşte propoziţia tare şi clar!

Am spus: tare şi clar, lshaan.
Tare şi clar!

Tare şi clar!

Opreşte-te!

Opreşte-te!Destul!

Ieşi afară!

Afară!

Vrei să ieşi şi tu?
Cine mai râde?

Cine vrea să-l urmeze?

Nu am nevoie de clovni în clasa mea.
Uitaţi-vă în manual!

Nesimţit!

Deschideţi manualul!

Cine îmi spune care sunt adjectivele?

Să nu aud un sunet!

Haideţi!

Iar eşti pedepsit?

De ce eşti pedepsit mereu?

Asta e ceva obişnuit.

Intră!

Ţi-ai făcut tema la mate?

Ai venit cu lucrarea semnată?Nu?

Eşti terminat!

Da, acum eşti terminat.

Puţin dulce, puţin acru,

puţin mai aproape,

nu prea departe...

Tot ce vreau, tot ce doresc...

tot ce am nevoie,

este să fiu liber...

E destul de aproape
încât s-o atingi,

dar dispare ca un miraj.

Ţesută din vise, caldă ca un pulover,

dincolo de albii nori,

este lumea mea.

Lasă-mă să intru fără să strig,
lasă-mă să intru, nu am curaj.

Mai sunt mulţi, mulţi alţii, ca mine.

Nu sunt singurul

care merge visând cu ochii deschişi,

păşind, împiedicându-se.

Nu sunt singurul
care merge visând cu ochii deschişi,

păşind, împiedicându-se.

Sunt sigur.

Aşa cum soarele răsare mereu,

lumea mea va fi descoperită

şi-i va uimi pe toţi.

Priviţi-mă cum alerg,
cum alerg către cealaltă lume...

Apoi alunec ca o pasăre
ce aş vrea să fiu.

Am o mie de aripi ca să zbor,

să descopăr cerurile înalte.

Am atâtea răscruci de ales,
atâtea drumuri de urmat,

ca să-mi descopăr destinul...

Aceste puţine zile ale copilăriei

nu se vor mai întoarce.

Deci trăieşte-le acum, prietene,

chiar pe credit, dacă eşti falit.

Trăieşte-le!

Spălaţi-vă şi veniţi la masă!

Ce e asta?

Superb!

Ai terminat?
Să vedem!

Ce scris ai!

Ce e asta,

toate cuvintele le-ai scris greşit!

"Mas" în loc de "masă",
apoi " maăs" ?

Şi aici "nu" în loc "un"?

Ce asta? De câte ori am
mai făcut asta?

Am mai făcut asta ieri.
Cum poţ să uiţi aşa de repede?

Nu te mai prosti.
Ai să repeţi iar clasa!

Toţi prietenii tăi vor merge
mai departe.

Asta vrei?

Concentrează-te, fiule.

Nu te mai prosti şi
corectează-ţi greşelile!

Nu.

Ce-ai zis?

Nu!

Frate...

Du-te la culcare!

Fără poveşti azi, sunt obosit!

Azi am chiulit de la şcoală.

Cum?

Am plecat.

Când?

După prima oră.

De ce?

Nu aveam tema la matematică
şi nici lucrarea semnată.

Şi pe unde ai fost?

Niciunde, am umblat pe străzi.

Pe străzi?Singur?

N-ai nicio frică?

Ai curaj, nu glumă!

Nu şti ce periculos e ?
Se putea întâmpla orice!

Puteai să ai un accident
sau să te răpească cineva.

Şi tata nu e acasă.

Eşti un prost.

Mama ştie?

Să-i spun?
-Nu, nu.

Atunci?

Scrie-mi o scutire, te rog!

Ce?

O scutire.

Nu,

nu scriu scutiri false.

Culcă-te,
îi spun mamei mâine.

Frate, te rog, frate.

Scutirea, doamnă profesoară.

Cum te simţi acum?

Ai febră. Du-te!

Copii,

azi veţi da un test la matematică,

ale cărui note vor conta pentru
media finală. Aşadar, fiţi atenţi!

Luaţi câte una şi daţi mai
departe restul!

Uite!

Neînfricatul căpitan Ishaan rezolvă
o misiune imposibilă.

Misiunea lui... să ia a treia
planetă de la Soare, planeta Pământ,

şi să o introducă
într-a noua, în Pluto.

Trei în nouă.

Dumnezeule!

Fierbinţeala planetei Marte va topi
firma căpitanului Ishaan de pe Pământ.

Salvat!

Bună,Jupiter.. pa, Jupiter!

Bună, Saturn, te distrezi?

Iar acum 3 intră în 9.

Pluto e distrus!

Nu mai e planetă!

Neînfricatul căpitan Ishaan
a găsit răspunsul!

3 X 9 = 3.

Terminaţi!

Ai ştiut la test?

Totul!

Mulţumesc, Yohaan.

S-a întors tata.

Tată, când ai venit?
-Azi-noapte, dar dormeai!

Pa, tată. Pa, Inu.

Pa!

Ce mi-ai adus?

Acelea.

Căpşuni?

Şi pentru fratele meu?

Tot alea.

Pentru amândoi?

Spală-te întâi.

Tata, acvariul, te rog.

Hai să mergem la acvariu astăzi.

Mergem la acvariu astăzi, bine?

Maya, Ishan a avut febră joi?

Nu.

Atunci ce-i cu scutirea asta?

N-am scris eu scutirea.

Vino aici.

Vino aici!

Vino, imediat!

Ce-i asta?

Ce-i cu scutirea asta?

Răspunde-odată!

Uită-te la mine!

Uită-te în ochii mei

şi răspunde-mi!

Pe unde ai umblat joi?

Lasă-mă pe mine! -Dacă nu ai fost
la şcoală, unde-ai fost?

Unde-ai fost, fiule?

Răspunde!

Ce spune?
- Am chiulit.

Cum?

Ai chiulit de la şcoală?

Ai chiulit de la şcoală
şi ce ai făcut?

Unde ai fost?

Pe stradă.

Ce stradă? Care stradă? Cu cine?

Singur.

Singur? Ţi-ai pierdut minţile?

Ai înnebunit?

Ai bătut străzile singur?
Ai idee ce s-ar fi putut întâmpla?

Cum s-a întâmplat asta? Ai auzit?

Dacă se pierdea,
unde l-am mai fi găsit?

Şi asta cine a scris-o?

Cine a scris scutirea?

Tu habar nu ai să scrii.

Dac-ai fi ştiut să scrii,
ai fi trecut clasa.

Cine a scris scutirea asta?
-Spune, cine?

E ultima oară când te mai întreb:

Cine a scris scutirea?

Cine a scris-o? Vorbeşte!

Nu se observă nicio îmbunătăţire
nici în clasă, nici la teme.

Este la acelaşi nivel
ca şi anul trecut.

Încă mai percepe
cărţile ca pe nişte duşmani.

Cititul şi scrisul sunt
pedepse pentru el.

Câteodată ortografia lui
la engleză seamănă cu rusa.

Repetă greşelile înadins

şi nu este niciodată atent în clasă.

Tot timpul cere voie
să meargă la toaletă.

Ba îi este sete, ba vrea la toaletă.

Deranjează întreaga
clasă cu purtarea lui.

I-aţi văzut lucrările?

Zero la toate materiile.

Nu i-aţi văzut lucrările?

Vi le-am trimis miercurea trecută
ca să le semnaţi, dar nu le-a
mai adus înapoi.

V-am avertizat, domnule Awasthi.

De fapt, am trimis o scrisoare
special pentru a ne întâlni.

Uitaţi-vă la acest test
de matematică.

Trei cu nouă egal trei.
Atât.

Nicio altă rezolvare făcută.

Nimeni nu poate crede
că e frate cu Yohaan.

Domnule Awasthi...
- Da?

Este al doilea an al fiului
dumneavoastră în clasa a treia.

Eu nu cred că vă mai
pot ajuta cu ceva.

Poate băiatul are o problemă.

Ce vreţi să spuneţi?

Poate că el...

Unii copii sunt mai deosebiţi.
Pentru ei există acum şcoli speciale.

Hai, pleacă odată!

Copii răsfăţaţi!

Directoarea crede că fiul
meu e retardat.

Crede că e anormal.

60 de copii îngrămădiţi
într-o clasă!

Cum poate un profesor
să acorde atenţie fiecăruia?

O prostie! Idioţii!

Şi eu ce-am făcut?

Mi-am sacrificat
cariera pentru copiii mei.

În fiecare zi mă lupt
să-i fac să înveţe.

Nu, Maya, nu e vina ta.

El are nevoie de altceva.

Voi veni mâine dimineaţă.

Mulţumesc foarte mult.
Noapte bună.

S-a rezolvat.

Dar...în mijlocul anului?

Unchiul lui Suresh e unul
dintre fondatori.

Mâine plătesc şi taxele.

Nu, nu vreau să mă duc!

Taci şi mănâncă!

"Nu mă duc!"

Să aşteptăm până anul viitor.

N-a mai plecat niciodată
de lângă mine.

Trebuie să se obişnuiască!

Ai auzit ce-a zis directoarea.

La anul, îl exmatriculează.

Atunci unde îl mai duci?

Uite! Uită-te la el ce privire are!

Niciun pic de regret pe faţa lui!

Acolo iei bătaie dacă nu asculţi.

L-a pus pe Yohaan să-i scrie
scutirea.Ce mai urmează?

Crede-mă, sunt tatăl lui.
Asta e ceea ce îi trebuie.

Nu ne permitem, dar ne vom
descurca noi cumva.

Semestrul începe după Diwali.

Te rog, nu mă trimite de acasă.

Nu vreau la şcoala de corecţie.

Nu vreau acolo.

Te rog, spune-i lui tata.
Nu vreau acolo!

Taci!

Hai, trezeşte-te.

Mama..?

Sunt aici!

Nu vreau să merg la
şcoala de corecţie!

Trebuie.

Nu vreau!

E o şcoală bună.
-Nu vreau să plec de acasă.

Ştiu, încerc, vezi?

Serios, ştiu tot!

Pot învăţa mai multe!

Nu vreau nici măcar artificii,
nu voi sărbători Diwali,

dar nu mă trimite acolo.

Fără artificii anul ăsta?
Ţi-e frică de şcoala de corecţie?

Recunoaşte!
- Nu mi-e frică!

Ţi-e frică, ştiu.

Nu mi-e frică.
-Ba da, recunoaşte!

Nu mi-e frică.

E nebun!

Nu mă duc!

Tatăl tău mi-a spus
că eşti foarte încăpăţânat.

Hai să clarificăm un singur lucru:

în această şcoală avem
o singură regulă:

disciplina!

Nu vă temeţi, domnule Awasthi!

Aici i-am îmblânzit şi
pe cei mai sălbatici.

Să mergem, e târziu.

Gata? Vino, băiete.

Nu ţi-am spus niciodată

ce frică mi-e de întuneric.

Nu ţi-am spus niciodată

cât de mult ţin la tine.

Pregăteşte-te pentru cină!

Dar tu ştiai, nu-i aşa, mamă?

Tu ştii totul,

mama mea...

Nu mă lăsa singur în mulţime,

fiindcă îmi voi pierde
drumul spre casă.

Nu mă trimite aşa departe,

unde nu-ţi vei mai aminti de mine.

Sunt chiar atât de rău, mamă?

Sunt chiar atât de rău...
mama mea?

Nu te-ai schimbat încă?
Hai, pune-ţi pijamaua!

Hai odată!

Ora nouă, luminile se sting!

Noapte bună, domnule!

Uneori, când tata mă ridică

prea sus în aer,

ochii mei te caută pe tine

sperând că vei veni
şi mă vei strânge la piept.

Nu-i spun tatei,

dar mi-e frică.

Nu las să se vadă,

dar inima mea
se scufundă în întuneric.

Dar tu ştii asta, nu-i aşa, mamă?

Tu ştii totul...

mama mea...

Nu te-ai îmbrăcat pentru ore încă?

Uită-te cum ai pus cravata!
Mama ta nu te-a învăţat nimic?

Băieţi,

el este lshaan Nandkishore Awasthi.

Vino în faţă....Hai!

Cu ghiozdanul.

De acum locul tău este aici,
chiar în faţa mea,

lângă Rajan Damodaran.

Rajan Damodaran este
întotdeauna primul din clasă.

Prezenţa lui sper să aibă
un efect pozitiv asupra ta.

Ai înţeles? Stai jos.

Astăzi vom discuta despre
interpretarea poeziei.

Pagina 28, "Perspective".

Rajan Damodaran,
tu vei recita poezia,

iar lshaan Nandkishore Awasthi,
o va interpreta.

Aţi înţeles?

Începe, Rajan.

''Perspective''

''Dacă mă uit de sus tu eşti...

un nor de pe cer.

Până când vine un elefant însetat
sau un prieten săritor,

sau un clopoţel de bicicletă

sau cana unui sărac orb.

Apoi imaginea dispare
şi eşti din nou râul meu.

Excelent!

Acum explică sensul poeziei.

Ceea ce vedem, simţim...

Şi ceea ce nu vedem, nu simţim...

Dar uneori...

ceea ce vedem, nu există.
Şi ceea ce nu vedem...

există de fapt. Adică...

Ce-i tot dai cu "este- nu este"?

Minu Patel, explică tu!

Poetul ne spune că atunci
când se uită în râu

vede cerul reflectat în el.

Utilizând diferite obiecte,
el distruge reflexia.

Şi atunci ne dăm seama
că este un râu.

Bine. Foarte bine.
MinuPatel, stai jos.

Tu ai explicat adevăratul
înţeles al poeziei.

Ceilalţi au spus doar
tâmpeniile învăţate.

Domnul Tiwari e foarte strict.

Trebuie să ţii minte ce spune el
şi să repeţi ca un papagal!

Cum de ai venit în mijlocul anului?

Tata... el...

Să mergem... ora de artă.

Tu eşti întotdeauna primul din clasă.
De ce te-au trimis părinţii aici?

Cum adică?

Adică pentru ce te-au pedepsit
trimiţându-te aici?

Eu nu sunt aici corecţional.
Tata este directorul şcolii.

Locuiesc aici cu părinţii mei.

Dar cine ţi-a spus că
toţi de aici sunt pedepsiţi?

Copii, deschideţi blocurile de desen!

Luaţi un creion!

Fără să folosiţi un liniar,
copiaţi formele!

Liniile trebuie să fie perfect drepte
sau luaţi 5 linii la palmă!

Hei, băiatul cel nou!

Ochii la tablă!
Arată-ne

unde am făcut punctul?

Arată-ne punctul.

De ce te holbezi ca o broască?

Nu râdeţi!

Unde am făcut punctul?

Arată-ne!

Nu-l văd.

Nu-l vezi?

Satyajit Bhatkal..
- Da, domnule?

Vino aici şi arată-i unde
am făcut punctul pe tablă.

Acum îl vezi?

Foarte bine.

Vino în faţă.

Repede!

Cinci linii la palmă,
ca să nu-ţi mai pierzi atenţia!

Întinde mâna.

Închide pumnul.

Du-te şi apucă-te de treabă!

Vreau linii perfecte, altfel mai
iei 5 linii la palma cealaltă!

Du-te!

Înainte marş!

Stângul, dreptul, stângul...

Ce faci?

Staţi!

Nu ţi pasul!

Afară!

Substantivul denumeşte lucruri, iar
pronumele înlocuieşte un substantiv,

un adjectiv descrie un substantiv, un
verb descrie acţiunea unui substantiv.

Un adverb descrie acţiunea unui verb,

o conjuncţie uneşte două propoziţii,

o prepoziţie descrie relaţia

dintre un substantiv şi un pronume

şi o interjecţie este cuvântul folosit
pentru a-ţi exprima sentimentele.

Ai înţeles, domnule lshaan
Nandkishore Awasthi?

De ce?

De ce nu?

ldiotule!

De ce nu poţi?

Care e problema?

De ce eşti aşa tâmpit?

De ce zero la matematică?
Şi pedepse toată ziua?

Gramatica patetică,
iar ortografia greşită!

Eşti un idiot?!

ldiot.
- Hei, prostule!

-Leneşule!
- Nebunule!

Propoziţii aiurea,

răpunsuri greşite.

De ce nu te străduieşti?

Eşti un ratat...

Scrisul e graoznic,
tema- incompletă.

De ce nu eşti atent?

De ce?

ldiot.. prost...leneş...nebun...

Acest copil înnebuneşte pe oricine.

Să-i cheme cineva părinţii!

Care e problema ta?

Regele idioţilor!

Note mici...

rezultate îngrijorătoare.

Geografia te ameţeşte?

Răspunde, răspunde!

Cinci linii la palmă!

lshaan, deschide uşa!

Deschide! A venit tata!

Vorbeşte cu el!

lnu..campionule, deschide uşa!

Te rog, deschide uşa!

Ce este, campionule?

Să mergem!

Te-am învoit de la domnul director.

Nu mai fi supărat!

Vino, fiule!

O cină specială, vă rog.

Uite ce ţi-am cumpărat:
24 de acuarele care se spală.

Loveşte-o când se ridică.
Concentrează-te...Bravo, Yohaan!

Ochii mei sunt goi,

nu mai am lacrimi...

Tăcerea îmi sfâşie inima.

Nu mai simt durerea, sunt împietrit.

Toate sentimentele m-au părăsit,
sunt golit...

Dar tu ştii asta, nu-i aşa?

Nu-i aşa, mama mea?

Ce faci aici?

Ce faci? Dă-te jos!

De ce te-ai urcat aici?

Vino, întârziem.

Ce s-a întâmplat?

Nu şti?

Domnul Holkar a plecat

să predea desen în Noua Zeelandă.

Avem un suplinitor.

Sper să nu fie ca domnul Holkar.

Vino, am întârziat.

Uitaţi-vă acolo, este un copac?

Sau un om acoperit cu o pelerină?

Oare plouă?
Sau cerul

şi-a pierdut clapele din greşeală?

Lumea este aşa cum ţi-o imaginezi!

Este tot ce vezi cu mintea!

Eliberează-ţi mintea!

Întinde-ţi aripile!

Lasă culorile să zboare!

Haideţi, lăsaţi visele să zboare!

Mişcă!

Întinde-te!

Scutură un picior!

E amuzant!

Roteşte-te, dă din picioare,
e foarte amuzant...

Cine spune că peştii
nu pot să zboare?

V-aţi gândit vreodată la asta?

Face soarele baie vreodată?

Sau doar îşi udă părul
şi spune că e curat?

Stelele acestea ....strălucesc?

Sau sunt furioase şi ţipă una la alta?

Eliberează-ţi mintea!

Întinde-ţi aripile!

Lasă culorile să zboare!

Haideţi, lăsaţi visele să zboare!

De ce să înveţi până ai capul plin?

Capul e plin, capul e plin!

Până clipeşti, mintea e goală!

Mintea e goală, mintea e goală!

Mergeţi înainte, deschideţi uşile!

Deschideţi uşile, deschideţi uşile!

Şi fără frică, desfaceţi-vă aripile!

Desfaceţi-vă aripile!

Sunt cu voi...

Sunt cu voi!

Eşti cu mine!
Eşti cu mine!

Noi toţi, să lăsăm visele să zboare!

Ne rotim,

scuturăm picioarele,

ne distrăm de minune!

De ce e lumea aşa colorată?

V-aţi gândit vreodată?

lmaginaţi-vă...

Alegând asemenea culori minunate,

Cineva a colorat această lume.

E atât de frumos universul nostru!

Bănuiesc că Dumnezeu este un artist!

Eliberează-ţi mintea!

Întinde-ţi aripile!

Lasă culorile să zboare!

Haideţi!

Lăsaţi visele să zboare!

Uitaţi, o foaie pentru fiecare!

Desenaţi, pictaţi orice doriţi,

până pun astea deoparte.

Dar ce să pictăm, domnule?

Nu e nimic pe masă!

Pe masa asta?

Masa asta e prea mică pentru
imaginaţia voastră bogată!

Alege din mintea ta!

Şi scoate o imagine!

Apoi arunc-o pe hârtie!

Distraţi-vă. Aici, în mintea voastră,
trebuie să fiţi liberi!

Te-ai pierdut pe undeva, prietene?

Cauţi inspiraţia?

Nu-i nimic, nu ne grăbim!

Ce s-a întâmplat, fiule?

Nu îţi place să pictezi?

Cum te numeşti, fiule?

Domnule, el este lshaan Awasthi.

Unde ai fost?

A sunat mama ta.

Aşteaptă la telefon.
A zis că mai sună.

lshaan este?

Un moment, e aici.

Vorbeşte!

Spune ceva, fiule!

Uite, lnu..

nu putem veni sâmbătă.

Duminică, fratele tău participă la finala
de tenis inter-şcoli.

Ştiu că eşti foarte supărat pe mama,

mama e foarte rea,

dar iartă-mă, lnu.

Dar ce poate să facă mama?

Fratele tău are emoţii din cauza finalei!

Vrei să vorbeşti cu fratele?

Uite, vorbeşte cu el.

Să îi urezi noroc.

lnu, eşti acolo?

O să-mi lipseşti la finală.

Fiule, vorbeşte cu mama!

Nu mai e!

A plecat?
-Da.

Îmi pare rău.

Ce s-a întâmplat?

N-a spus niciun cuvânt.

Nu-i nimic, mergem sâmbăta viitoare.

Ce aţi pus aici?

Lucrările copiilor.

Şi ce dacă? Holkar nu-l
folosea niciodată.
E făcut pentru cărţi.

Şi eu unde ţin astea?

Dă-le copiilor înapoi.
Oricum nu folosesc la nimic.

Ce gălăgioşi sunt la ora ta, Nikumbh.

Ca la piaţă.

E normal, doar sunt copii.

Dacă nu-ţi exprimă sentimentele
la desen, atunci unde?

Poate, dar ai grijă!
Directorului îi place disciplina.

Ai cântat la oră ieri şi ai fluierat?

Am cântat, am fluierat...

Dacă elevii sunt fericiţi
şi eu sunt fericit.

Dar elevii noştri nu
sunt la fel ca ceilalţi.

Cum adică?

Tu predai la Şcoala "Laleaua", nu?

La copii retardaţi, anormali.

La şcolile alea, puteţi
experimenta orice, ce contează?

Oricum nu au niciun viitor.

Nu, serios, Nikumbh.

Aici e o şcoală normală.

Aici stilul "să cântăm, să dansăm"
nu merge.

Aici, noi pregătim copiii
pentru lupta vieţii.

Copiii trebuie să înveţe să se
întreacă, să reuşească,
să îşi asigure viitorul.

Mottoul şcolii noastre este:

"Ordine, disciplină, muncă".

Cei trei stâlpi ai succesului!

Baza întregii educaţii!

Domnule Tiwari, e timpul să învăţăm
germană.

Ce s-a întâmplat?

Nu te speria!
Bine, bine?

Încet, copii!

Hei, ascultă...unde e prietenul tău?

Nu ştiu, a dispărut.

Probabil l-a plictisit
profesorul de desen.

Nu, domnule, probabil s-a dus
în sala de mese, să ia prânzul.

Cum te numeşti?
- Rajan Damodaran.

Rajan, ce-i cu lshaan?

Îl supără ceva?
E întotdeauna aşa de speriat...

Vrea acasă.

De ce?
-E nou aici, abia a venit.

În mijlocul anului?

Are probleme. Oricât s-ar strădui
nu poate să scrie şi să citească.

E pedepsit mereu.
Caietul lui e înroşit de corecturi.

Ce e de făcut?

De ce eşti aşa emoţionat?

Omul este... -Cel mai insensibil
şi crud animal, ştiu!

Şi orb. Orb la frumos şi
la sentimente.

Pe cine ai văzut aşa?

Pe mine.

Îmi place să mă uit în oglindă
şi să mă analizez.

Asta nu trebuie să te supere.

Nu eşti chiar aşa de rău.

Jabeen, băiatul e în pericol.

Cine?

Cine, Ram?

Un băiat de la şcoala cealaltă.
Are vreo 8-9 ani.

Nu scoate un cuvânt,
e mereu deprimat, speriat.

Ochii lui strigă după ajutor.

Mă tem că se va pierde.

Frate, frate...

Da, Pradyumna?

Vino, e timpul să repetăm.

Hei, Sohail, câte zile mai
sunt până la spectacol?

Două.

Da. Să mergem.

Astăzi, vom deschide ferestrele sufletului
şi vom trage cu ochiul înăuntru

pentru a vedea micile picături
care se întâlnesc cu măreţul soare,

formând un curcubeu,
plin de bucurie şi culori.

Uitaţi-vă la ei,

sunt ca roua proaspătă pe flori,

trăind în cuiburi de frunze

dăruite de paradis.

Strecurându-se şi rotindu-se,

alunecând şi dansând

ca nişte delicate perle,

ce plutesc râzând.

De ce să pierdem aceste

steluţe de pe pământ?

Sunt ca soarele ce,
într-o zi de iarnă,

scaldă grădina în raze de aur.

Ei alungă întunericul
din inimile noastre

şi ne încălzesc cu sufletul lor.

De ce să pierdem aceste

steluţe de pe pământ?

Sunt ca somnul prins între gene,
unde visele îşi fac culcuş,

iar în vise le răsare un înger.

Sunt ca fântânile pline de culori,

ca fluturii peste florile
abia răsărite,

ca dragostea necondiţionată.

Ei cer valuri de ajutor...

sunt zorii dimineţii

şi ai eternei bucurii...

Haideţi să nu pierdem

aceste steluţe de pe pământ.

În cea mai întunecată noapte,

ei stau ca o făclie
ce-şi răspândeşte lumina,

ca o grădină ce îşi răspândeşte
parfumul în aer,

ca un caleidoscop cu mii de culori,

ca o floare ce ajunge la soare,

ca notele unui flaut
în adâncul unei grote.

Ei sunt ca inspiraţia
unui aer curat,

ritmul şi muzica vieţii.

Haideţi să nu pierdem

aceste steluţe de pe pământ.

Ca viaţa ce pulsează în împrejurimi,

ca mugurii, ce stau să înflorească,

ca adierea primăverii,
ce o prinzi în palme,

ei sunt mângâierea bătrâneţii.

Haideţi să nu pierdem aceste

mici stele de pe pământ.

Da?

Bună, numele este Ram
Shankar Nikumbh.

Predau la Şcoala "Noua eră"
din Panchgani.

Intraţi.

Acestea sunt caietele
din clasa a treia? -Da.

Cine a făcut asta?

lshaan.

lshaan desenează?

Da, îi place enorm să deseneze.

Uneori sunt înţelepţi
precum oamenii mari,

iar uneori, fără griji ca un
şuvoi de apă

sau ca un şir de
întrebări nevinovate.

Sunt ca râsul care sparge liniştea
şi zâmbetul care luminează faţa.

Sunt lumina celestă ce

luminează norocul.

Sunt ca luna ce dansează pe lac,

ca un umăr prietenesc
într-o mulţime necunoscută,

ca un şuvoi nestăpânit şi
neîmblânzit,

ca un pui de somn
ntr-o după-amiază,

ca plăcerea unei atingeri duioase,

ca sunetul unei melodii,

ca mângâierea ploii de vară.

Aveţi un pahar cu apă, vă rog?

De ce l-aţi trimis de acasă?

De ce?

N-am avut ce face.

Anul trecut a repetat clasa a treia.
Puteţi crede asta?

Şi nu dădea niciun
semn de progres.

Băiatul cel mare e primul la
toate materiile, iar celălalt...

Ce problemă credeţi că are?
-De atitudine, bineînţeles.

Faţă de şcoală şi de celelalte.

Întotdeauna comentează, e dificil,

neascultător.

Vreau să ştiu problema lui, iar
dumneavoastră îmi daţi
nişte simptome.

Îmi spuneţi:"Băiatul are febră".
Asta ştiu.

Vreau să ştiu de ce.

Vreau să aflu cauza.

De ce nu îmi spuneţi
dumneavoastră? Spuneţi.

Nu aţi observat un
clişeu în greşelile lui?

O greşeală care să se repete?

Clişeu? Ce clişeu? Doar greşeli.

Nu l-aţi observat.

Uitaţi.

"b" în loc de "d" şi "d" în loc
de "b". Confundă literele
asemănătoare.

S' şi 'R' sunt inversate,
ca şi celelalte litere. Uitaţi.

'h' şi 't'. Literele îi apar
inversate ca în oglină.

"Animal"... De trei ori a greşit cuvântul,
pe aceeaşi pagină.

Deci, nu e ca şi cum nu ar fi învăţat
să scrie cuvântul bine.

Şi aici...

Amestecă toate cuvintele care se aseamănă:
"top" devine "pot",

'S-o-l-i-d' devine 'S-o-i-l-e-d'.

De ce face asta? E prost, e leneş?

Nu...

Eu cred că îi este greu
să recunoască literele.

Noi când citim "măr, în mintea noastră
se formează imaginea mărului.

lshaannu poate citi cuvântul ,
de aceea în mintea lui nu
se formează nicio imagine.

Pentru a citi şi a scrie,
este esenţial

să asociem sunetele cu simboluri,
pentru a înţelege cuvintele.

lshaan nu e capabil de
acest simplu raţionament.

Astea sunt tâmpenii.
Sunt scuze ca să nu înveţe.

Citiţi, vă rog, asta.

Cum să citesc? E în chineză.

Haideţi, concentraţi-vă.

Ce prostie, cum să citesc?
- Sunteţi insolent.

Atitudinea dumneavoastră este greşită.

Nu vă purtaţi corespunzător.

Exact asta i se întâmplă lui Ishaan.
Nu poate recunoaşte literele.

Această dificultate de a scrie şi
citi se numeşte dislexie.

Uneori, copiii pot avea
şi alte probleme.

De exemplu, dificultatea de a urma
instrucţiuni multiple.

Deschideţi la pagina 65, capitolul 9,
paragraful 4, rândul 2.

Sau, "desenaţi linii groase şi subţiri
la motorul maşinii".

Ishaan are probleme
cu încheiatul nasturilor

sau cu legatul şireturilor?

Da.

Dacă îi aruncaţi o minge, o poate
prinde? - Nu ajunge niciodată
la minge!

Fiindcă nu poate corela lungimea,
cu distanţa şi viteza.

Mărimea mingii, de la ce distanţă,
cu ce viteză...

Până îşi dă seama, e prea târziu.

Gândiţi-vă...

un copil, de 8-9 ani, care nu poate
să scrie şi să citească.

Nu poate face lucruri obişnuite,

nu poate face ceea ce copiii
de vârsta lui fac fără efort.

Prin ce trebuie să treacă
acest copil?

Încrederea de sine este zdruncinată.

Îşi ascunde neputinţa în revoltă.

Trebuie să se lupte cu întreaga lume.

Trebuie să fie un haos
în capul lui de copil.

De ce să recunosc că "nu pot",
când pot să spun că "nu vreau".

Pentru cei mari e totuna.

Acum, până şi revolta i-a fost zdrobită.

Îmi pare rău să vă spun,
dar acum nici măcar nu mai pictează.

E foarte trist!

Dar de ce lshaan?

Nu există un răspuns
la această întrebare.

I se poate întâmpla oricui,
uneori e genetic.

E ca o problemă de scurt-circuitare
la nivelul creierului, asta e tot!

Vreţi să spuneţi că fiul meu
nu e normal, că e retardat?

Sunteţi tare ciudat!

Uitaţi-vă aici...

aceasta este o minte ageră
cu o puternică imaginaţie!

Mult mai talentat decât
mine sau dumneavoastră!

Şi ce are de câştigat?

De ce vă tot interesează câştigul?
- Ce altceva m-ar putea interesa?

Ce-o să se aleagă de el?
Cum o să concureze cu ceilalţi?

Va trebui să-l întreţin toată viaţa?

Ştiu.

E o lume fără milă,
o lume competitivă...

unde toţi vor să ajungă în frunte,
să culeagă lauri...

Toţi vor să fie primii.

Doctori, ingineri, directori,
orice altceva este intolerabil.

95.5... 95.6... 95.7 %.

Ce este sub, este un sacrilegiu, nu?

Pentru Dumnezeu, gândiţi-vă...

fiecare copil este unic,
are propriile aptitudini,
propriile abilităţi şi vise.

Dar nu, toţi îi tragem

şi împingem pentru a-i uniformiza,
pentru a avea "degetele egale",

chiar cu riscul de a le rupe degetele.

Nu aveam de ales, a spus.
Nu aveam ce face!

Dacă eşti amator de curse,
de ce nu creşti cai, nu copii?

Să-ţi forţezi copiii să poarte
povara ambiţiilor tale...

E mai rău decât să îţi pui copilul
să muncească.

Şi dacă nu e în stare
să ducă această povară?

Când vor înţelege?

Fiecare copil e diferit. Mai devreme
sau mai târziu trebuie să înţeleagă.

Fiecare are propria valoare.

Nici degetele nu sunt la fel
şi alcătuiesc o mână.

Şi aici avem atâtea vise

de a-i integra pe aceşti copii!...

Uite, zâmbeşte!

Aici...ia asta!

Nu, nu pune mâna!

Prima zi de şcoală a lui Ishaan.

Prima lui uniformă.

Nu plânge, dragule.

Mama e aici,
nu pleacă de lângă tine.

Nu plânge, fiule, nu plânge.

Prieteni, astăzi vă voi spune
o poveste.

Despre un băiat.

A fost odată un băiat,
nu mă întrebaţi unde,

care nu putea să scrie
şi să citească.

Oricât de mult s-ar fi străduit

nu-şi putea aminti
că x vine înaintea lui y.

Cuvintele erau duşmanii lui
cei mai mari, ele dansau
în faţa ochilor lui,

înspăimântându-l şi supărându-l.

Învăţatul îl obosea,
dar pe cine nu oboseşte?

Creierul lui era plin,
dar nimic nu avea înţeles.

Alfabetul dansa ca într-o discotecă.

Într-o zi, bietul băiatul a cedat
sub povara învăţatului.

Toţi râdeau de el,
dar el îi înfrunta curajos.

Dar într-o zi,
el a descoperit ceva măreţ.

Întreaga lume a fost uimită
când şi-a expus teoria.

Puteţi ghici despre cine am vorbit?

Albert Einstein.

Corect, Rajan. Albert Einstein.

Un mare om de ştiinţă.

Omul care a şocat lumea
cu teoria relativităţii,

cu mişcarea browniană,
cu efectul fotoelectric.

Pentru care a primit
Premiul Nobel în 1921.

Acum... ce este asta?

Un elicopter.

Nu este un elicopter obişnuit.

Marele artist-inventator
Leonardo da Vinci...

Cine?
- Leonardo da Vinci.

Aşa! El l-a proiectat.

E schiţa unui elicopter.

Ştiţi când a fost făcută?
În secolul al XV-lea.

400 de ani înainte de primul zbor al unui avion.

Ştiaţi că Leonardo da Vinci
a avut mari dificultăţi
la scris şi citit?

Scria cam aşa!

Puteţi citi asta?

Nu.

Dar acum?

Ishaan, aprinde lumina, te rog.

Cine a iluminat
lumea cu electricitate?

Thomas Alva Edison.

Exact.

Nici el nu ştia să spună
alfabetul corect.

Vino, fiule, ia loc.

Nu, lasă lumina aprinsă.

Să ne lăsăm inundaţi
de strălucirea lui Edison.

Toată lumea îl cunoaşte.

Abhishek Bachchan!

Copil fiind, cu greu putea
să scrie şi să citească.

Acum e vedetă!

Şi sunt mulţi alţii!

Pablo Picasso, pictor cubist celebru.

Niciodată nu a înţeles cifra 7.

Spunea că
"e nasul unchiului meu pe dos".

Cine e părintele lui Mickey Mouse?

Walt Disney.

Corect. Walt Disney.

Deoarece nu înţelegea literele,
a transpus viaţa în desene animate.

Neil Diamond, cântăreţ celebru.

Şi-a înecat ruşinea în cântece.

Agatha Christie,scriitoare
faimoasă de romane poliţiste.

Imaginaţi-vă un scriitor,
care nu putea să scrie
şi să citească în copilărie!

Dar de ce dintr-odată vă vorbesc eu
despre asta?

Pentru a vă arăta că există
asemenea genii printre noi,

care au schimbat cursul istoriei

fiindcă au putut privi lumea altfel.

Gândirea lor era unică
şi nu oricine îi înţelegea.

Erau diferiţi.

Totuşi, au devenit învingători
şi au uimit lumea.

Să dedicăm lecţia de astăzi
acestor faimoşi inadaptaţi.

Deci, gândiţi-vă la ei,

inspiraţi-vă şi creaţi ceva diferit

din orice vi se pare interesant:
pietre, beţe, gunoi...

Daţi-i înainte cu imaginaţia!

Ishaan, aşteaptă!

Rajan, tu poţi pleca!

Ştii, e cineva
pe care nu l-am numit...

poate pentru că nu e foarte cunoscut.

Dar problema lui e aceeaşi.

Numele lui este...

Ram Shankar Nikumbh.

Copil fiind, aveam
mari probleme cu învăţatul.

Tatăl meu niciodată nu m-a înţeles.

Credea că sunt obraznic,

că găsesc scuze ca să nu învăţ.

Mă certa mereu!

Dar ce poate un ratat,
un idiot, să priceapă?

Ei bine, uite-mă acum!

Mergem?

Ai fost la mine acasă?

Uită-te acolo!

Se mişcă!

E un avion? Poate zbura?

Va zbura?

Cine l-a făcut?

Domnul director este?

Da.
-Nu te ridica!

Bună dimineaţa, domnule!
-A, Nikhumbh. Intră!

Domnule, aş dori să vă vorbesc
despre un elev.

lshaan Awasthi. Clasa a III-a D.
Noul elev.

Îl ştiu.

Şi ceilalţi profesori se plâng de el.

Nu cred că va trece clasa.

Nu, domnule, e un băiat inteligent.

Are doar o problemă
cu scrisul şi cititul.

Cred că ştiţi ce este dislexia.

Mi-aţi uşurat mult munca.

Chiar mă întrebam
ce-i voi spune tatălui.

E trimis de consiliu director.

Bine...bine...

Atunci o şcoală specială
ar fi foarte potrivită pentru el.

Nu, domnule, e un băiat
cu o inteligenţă peste limită.

Are tot dreptul să fie
într-o şcoală normală.

Tot ce are nevoie e puţin ajutor
şi înţelegere din partea noastră.

În celelalte ţări, toţi copiii,
indiferent de problemele lor,
învaţă împreună.

De fapt, elevii mei de la "Laleaua"

au dreptul să fie
într-o şcoală normală.

Spun doar că aşa este legea.

Obiectivul programului educaţional
"Educaţie pentru toţi" dă
fiecărui copil acest drept.

Dar doar câteva şcoli
urmează acest program.

Spune-mi cum o va scoate
la capăt acest copil aici.

Are matematică, istorie,
geografie, ştiinţe şi gramatică.

Va reuşi, domnule, cu puţin ajutor
din partea profesorilor.

Au timp profesorii să se ocupe de el?

Cum să-i acorde atenţie
unui elev într-o clasă de 4o?

Să fim serioşi, Nikumbh. E imposibil.

Domnule, dar nu e mare lucru.

Două sau trei ore pe săptămână?
Îl voi ajuta eu.

Pe de altă parte,

trebuie doar să treacă
la aceste materii.

Nu trebuie să facă performanţă!

Deci, toate celelalte materii sunt
neimportante, în afară de desen!

Nu, domnule, dar fiecare
copil are un talent.

Şi, aşa cum spunea Oscar Wilde,

cine are nevoie de un cinic
care ştie preţul

oricărui lucru, dar nu-i ştie valoarea?

Domnule, vă rog,
uitaţi-vă la desenele băiatului.

Prezentarea unei bătălii.

Un soldat care sapă tranşee
şi care reuşeşte să scape.

O concepţie deosebită!

Foloseşte pensula cu încredere!
Asemenea tuşe de culoare!

Fără inhibiţii!

Şi uitaţi, domnule,
o cărticică animată unică!

Povestea despărţirii lui de familie!

Asemenea creativitate, la doar 8 ani!

Doar puţini dintre noi putem
gândi la asemenea dimensiuni!

Vă rog, domnule,
acordaţi-i o şansă!

Sau va fi pierdut!

Ce vreţi să fac?

Pentru început,
uitaţi de scris!

Ignoraţi-i ortografia!

Să fie testat oral!

Cunoştinţele sunt cunoştinţe,
fie că sunt scrise sau orale.

Între timp,
eu îl voi ajuta la scris şi citit.

Încetul cu încetul, va progresa.

Nu ştiu, dar sper să nu-i strice

sfatul unui profesor.

Acum adaugă trei.

Adaugă cinci.

Unde am ajuns?
- Am adăugat şapte.

Acum scade 11.

Domnule, o întrebare: aţi mai
pictat de când aţi terminat şcoala?

Poftim?

Ce este asta, domnule?

Concurs de desene. Pentru elevi,
profesori, pentru toată lumea!

Vreau să participaţi toţi!

Nu, serios, care este scopul artei?

Să exprime sentimente.

Eşti fericit?Automat
vei folosi culori deschise.

Un prânz greoi? Vei folosi
culori plictisitoare, şterse.

Scuzaţi-mă!

Băieţi, mă întorc imediat.

Intraţi.

Luaţi loc.

Scuzaţi dezordinea.

Cum de aţi trecut pe aici?
-Am venit cu afaceri.

L-aţi văzut pe Ishaan?
-Încă nu, dar ne vom întâlni.

Am vrut să vorbesc
cu dumneavoastră întâi. -Spuneţi!

Soţia mea a căutat pe internet.

A citit totul despre dislexie.

Vroiam să ştiţi.

De ce?

Să nu credeţi că suntem
nişte părinţi cărora nu le pasă.

Vă pasă...

Asta e foarte important.

Asta îi va da puterea
de a se vindeca.

Îl scapă de suferinţă.

Copilul trebuie să se simtă dorit.

O îmbrăţişare, un sărut câteodată,
o vorbă bună care să îi arate
că vă pasă.

"Fiule, te iubesc,

dacă ai temeri, vino la mine!

Şi ce dacă nu reuşeşti!
Eu sunt mereu aici, lângă tine!"

Asta trebuie să îi spuneţi
ca să îi redaţi încrederea.

Asta înseamnă să vă pese!

Dacă nu asta înseamnă
grija, atunci ce?

E totuşi bine
că aveţi impresia că vă pasă.

Ei bine, trebuie să plec.

Soţia dumneavoastră a citit

despre insulele Solomon pe internet?

Nu ştiu.

Pe aceste insule,

când băştinaşii vor să cultive
o parte dintr-o pădure,

ei nu taie copacii.

Pur şi simplu se adună
în jurul copacilor

şi strigă injurii la adresa copacilor,

îi blestemă.

În câteva zile,

copacii se usucă şi cad.

Mor de la sine!

Avem asemenea genii
printre noi

care au schimbat cursul istoriei

fiindcă au putut vedea lumea altfel.

Gândirea lor era unică

şi nu oricine i-a înţeles.

Ei erau altfel!

Totuşi au devenit învingători

şi au uimit lumea!

Uau, ce privelişte!

Bine aţi venit, domnule!
-Iată-mă!

M-ai convins, în sfârşit
să devin pictor amator.

Bine aţi venit, doamnă!

Pe aici, domnule!

Unde este Ishaan al tău?

Mor de curiozitate să-l cunosc!

Nu ştiu, nu îl văd.

Rajan, unde este Ishaan?

Nu ştiu, domnule, a plecat din
dormitor înainte să ne trezim.

Serios?

Hei Nikumbh, eu nu mă prea pricep...

Domnule George, încercaţi,
va fi amuzant.
-Pictura nu e pentru mine.

-M-am decis, voi face o
pictură din cuvinte.

Voi umple pictura cu alfabetul.

Păreţi să vă limitaţi
la propriul limbaj, domnule Sen.

Eu am venit doar
să fac act de prezenţă,

ca să mă vadă directorul.
Stau cinci-zece minute, atât.

Nu-mi stric duminica.
-Sunt încântat că aţi venit, oricum.

Unde ne aşezăm?
-Copiii vă vor conduce.

Copii, veniţi aici!

Conduceţi-i pe domnii profesori
la locurile lor!

Cu grijă...

Uşor, uşor, vin!

Ce haios!

Dumnezeu să te ajute!

Oaspetele nostru special,
Lalitha Lajmi.

Profesoară, pictoriţă,
părintele meu spiritual.

Bună ziua!

Vă mulţumim că
ne onoraţi cu prezenţa.

L-aţi văzut pe lshaan?

Nu, domnule.
-Trebuie să fie cu Rajan.

Unde este?
-Nu ştiu, domnule.

A plecat înainte să se
trezească toată lumea.

Unde ai fost?

Vino, stai jos.

Ai culori?

Deschideţi uşile, trageţi cortina,

vântul este prizonier, eliberaţi-l!

Înălţaţi zmeiele,
coloraţi-le,

acoperiţi cerul cu ele.

De ce te temi?

Eşti un oaspete în sânul naturii.

Lumea a fost creată

doar pentru tine.

Descoperă cine eşti,

Tu eşti soare, deci luminează!

Eşti un râu,

nu ştiai?

Du-te la vale!

Sau zboară sus de tot!

Îţi vei descoperi destinul
dacă vei fi fericit!

Domnule Tiwari, n-aţi mai plecat?
Aţi spus că staţi doar cinci minute.

Ce pictaţi?

O broască, o raţă şi o banană.

Aceasta e o broască?

Nemişcarea este tristă,
prospeţimea aduce bucurii.

E ca mirosul de pâine proaspătă.

Viaţa este ca o acadea,
o lingură plină de speranţe şi vise.

Savureaz-o şi păstreaz-o
în palme cât mai mult.

Dacă ţi-e sete,

vei găsi un nor după colţ.

Nu lăsa pe nimeni să-ţi stea în cale!

Potenţialul tău e nelimitat,
ca şi cerul.

Tu eşti soarele, aşa că luminează!

Tu eşti un râu,

nu ştiai?

Coboară la vale

sau înalţă-te tot mai sus!

Vei găsi scopul vieţii cînd vei fi fericit!

Băieţi, cum e desenul meu?
Ia uitaţi-vă!

Foarte frumos, domnule!

Premiul I, domnule!

Minunat, domnule!

Priviţi,
ni se arată cărarea spre cer...

Iar micuţa stea pierdută s-a regăsit .

Lumea este inundată
de lumina acestei stele.

Tot Universul străluceşte.

Eşti liber să zbori
în înaltul cerului

descătuşat.

Ce dimineaţă minunată a fost!

Cu ajutorul unui mozaic de culori,

m-am întors în copilărie.

Minunat! Şi am reuşit să
reînvii copilăria şi în ceilalţi.

Domnul George mi-a promis

că va lua lecţii de desen
de la domnul Nikumbh.

Nu-i aşa?

Dar nu doar eu.

Şi Sen şi Tiwari .
Picturile lor au fost şi mai urâte!

Bine, bine!

Iar pentru Nikumbh...

avem veşti bune. Nu mai trebuie să
ne căutăm un nou profesor de deesn.

Nikumbh va preda şi la noi ,
nu doar la Şcoala "Laleaua".

Acum, voi anunţa
ceea ce aşteptaţi cu toţii.

Iată rezultatele din partea juriului.

Oaspetele nostru special,
doamna Lalitha Lajmi s-a aflat

într-o mare dilemă,
în legătură cu două lucrări.

Sunt la egalitate!

Ne-a spus:

"vor fi două picturi premiate
la Concursul de Artă plastică",

dar asta nu este posibil,

deoarece pictura câştigătoare

va apărea pe coperta revistei şcolii.

Deci, nu putem avea două coperte.

Ce vom face?

Doamna Lajmi este în încurcătură.

Dar după multe meditări,
a ajuns la o concluzie.

A ales

elevul în locul profesorului.

Da, băieţi, domnul Nikumbh

a fost învins.

Iar elevul care l-a învins este...

un băiat de

nouă ani...

lshaan Nandkishore
Awasthi din clasa a III-a D.

Unde eşti?

Hai, băiete, ridică-te!

Unde eşti?

Multe aplauze pentru el!

Hai, Rajan, ia-ţi
rămas bun de la prieteni.

E timpul să plecăm.

Cu bine, Rajan,
o să ne fie dor de tine.

Uite-l pe Ishaan al tău!

Şi aici, uite-i desenul!

Priveşte, ce capodoperă!

E un băiat foarte talentat şi...

sunt foarte fericit
să îl avem în şcoala noastră.

Aţi vorbit cu profesorii lui?

Încă nu, domnule.

Mergeţi şi vorbiţi cu ei.
Vă vor spune ce progrese a făcut!...

Mulţumesc, foarte mult. Domnule
şi doamnă Dawan, vă doresc
o vacanţă plăcută!

Bună ziua, intraţi!

Suntem domnul şi doamna Awasthi.
Părinţii lui Ishaan.

Oh... lshaan!

Luaţi loc, vă rog!

Băiatul dumneavoastră are o
minte remarcabilă,
trebuie să recunosc.

Ce spui, domnule Tiwari?

La început, nu credeam
că va rezista aici.

Dar apoi, a progresat
atât de mult...

Minunat!
Are un mod de a gândi unic.

Foarte bine!

Acesta este raportul
progresului său!

Acesta numesc eu progres!
Matematică, gramatică, şi ce pictor!

O adevărată revelaţie!

Fiul dumneavoastră
e foarte inteligent!

Nu pot să cred!

Mulţumesc foarte mult!

Nu, nu ne mulţumiţi nouă.
Mulţumiţi-i lui Nikumbh!

Pipăruşul...El e cel care a scos
băiatul din carapace...

Ce băieţi minunaţi!

Ce s-a întâmplat?

Nu ştiu cum să vă mulţumim!

O, lăsaţi!

E un copil minunat.
Să aveţi grijă de el!

Ishaan, Yohaan, haideţi!

Mama şi tata vă aşteaptă!

Hei, campionule!

Îmi va fi tare dor de tine!

Ne vedem după vacanţă, bine?

Hai, du-te!

Cu bine, Yohaan!

La revedere, domnule!

Aţi urmarit filmul:
STELUŢE PE PĂMÂNT