Stranger Things and the Dangers of Nostalgia

Popularul serial Netflix "Stranger things" este o scrisoare de dragoste catre cultura pop a deceniilor trecute.

Fratii Duffer creeaza un spectacol al nostalgiei imprumutand din filme si seriale TV din

anii '70 si '80.

Ei potrivesc si amesteca totul, de la teme la intamplari specifice,

de la moduri de iluminari la bucati de dialog.

"N-o sa ma ranesti."

"O, da? De ce nu?"

"Pentru ca esti un politist, exista reguli pentru politisti."

"Pentru ca esti un politist."

"Politistii au reguli."

Dar e periculos sa depinzi prea mult de nostalgie,

deoarece creatorii pot ajunge sa reproduca idei daunatoare impreuna cu estetica retro.

Acest lucru se aplica mai ales cand vine vorba de masculinitate si conventii romantice in filmele populare.

Aceasta consecinta neintentionata

poate fi observata in personajul lui Jim Hopper in sezonul 3 din "Stranger Things".

Impreuna cu noul sau look inspirat de camasile hawaiene ale lui Tom Selleck din serialul TV Magnum P.I,

Hopper sufera o schimbare brusca si dramatica de personalitate.

Devine, dintr-un personaj introspect, dar cu multe imperfectiuni in primele doua sezoane,

intr-unul agresiv, egoist si abuziv in cel de-al treilea.

"HEY..."

"HEY!"

"CAND SPUN 7 CENTIMETRI! SAPTE-"

"Nu ciocani? Doamne!"

Interactiunile ostile ale lui Hopper cu Joyce sunt mai ales ingrijoratoare.

"Nu e excentric. E dus cu pluta."

"Problema casei transparente."

"Ce?"

"Stii tu, rade ciob de oala sparta."

"Ei, haide!"

"Scuzati-ma."

"Ce?"

"Faceti-mi o favoare si mutati-va cearta de cuplu in alta parte."

"Asta nu-i o cearta de cuplu, amice."

"Scutiti-ma!"

Dinamica dintre cei doi este imprumutata de la cupluri cunoscute ale anilor '80,

mai ales relatia de iubire/ura dintre Sam si Diane,

personaje din serialul "Cheers".

"Aminteste-ti de ziua in care ti-am spus asta:"

"esti cea mai infumurata, cea mai proasta,"

"cea mai falsa persoana pe care am intalnit-o vreodata!"

"Tu, Sam Malone, esti cel mai arogant, egoist-"

"TACI! Taca-ti gura!"

"Obliga-ma!"

"Sa te oblig?"

"O sa...o sa te lovesc de toti peretii biroului!"

Este o dinamica extrem de nesanatoasa prezentata ca o forma de tensiune sexuala.

Acum, eu nu o sa folosesc acel termen, fiindca ce este prezentat ca tensiune sexuala in Hollywood este,

de fapt, un semnal de alerta pentru o relatie abuziva.

"Stii, mereu am vrut sa iti trag una. Poate asta e ziua mea norocoasa."

"Ma dezgusti."

"Te urasc."

"Esti la fel de excitata ca mine?"

"Si mai si."

Prezentarea ostilitatii interpersonale ca precursor al iubirii nu a inceput si nu s-a terminat cu "Cheers".

Face parte dintr-o lunga traditie in mass-media care a inceput in epoca cinematografiei clasice,

dar in anii '80 relatiile de iubire/ura puteau fi gasite oriunde.

"Oh, cred ca am dreptul sa fiu putin enervat pe tine,"

"mai ales cand domnisoara Hospital Corners imi spune cum sa-mi traiesc viata!"

"Ce-ar trebui sa insemne asta?"

"Nu incepe, bine? Am traversat jumatate din Africa pentru a te salva."

"Sa ma salvezi!"

"Ma descurcam si fara tine!"

"Bine, daca scapam cu viata, o sa te omor!"

"Ei, haide!"

"Iti imaginezi lucruri."

"Chiar? Atunci de ce ma urmaresti? Te temi ca o sa plec fara sa-ti dau o sarutare de ramas bun?"

"Mai degraba as saruta un wookie."

"Pot sa aranjez asta."

Harrison Ford si-a construit intreaga cariera pe relatii beligerante, mai ales in Indiana Jones.

"Ce ar trebui sa fii?"

"Un imblanzitor de lei?"

"Iti dau voie sa vii cu noi,"

"deci de ce nu iti odihnesti gura putin?"

"Bine, papusa?"

"Cum adica, imi dai voie?"

"De cand ai intrat in clubul meu nu ai putut"

"sa iti ochii ochii de la mine!"

"O, da?"

Ca sa intelegem de ce decizia fratilor Duffer de a omagia aceasta conventie din mass-media este atat de deranjanta,

trebuie sa ne uitam la dezvoltarea lui Hopper din primele doua sezoane.

La inceputul serialului Hopper este un om fara scop,

un alcoolic suferind care se chinuie sa treaca peste trauma de a-si pierde fiica si casnicia.

S-a resemnat sa accepte slujba de serif intr-un orasel

unde nu se intampla niciodata nimic.

"In mod ingrijorator, Joyce Byers nu isi poate gasi fiul in dimineata asta."

"Joyce e foarte suparata."

"Am mai discutat asta. Diminetile sunt pentru cafea si contemplare."

"Dar, sefule, e foarte..."

"Cafea si contemplare!"

El este, de asemenea, un natarau care obisnuieste sa rezolve problemele cu pumnii.

Dezvoltarea lui Hopper din sezonul 1 presupune gasirea unui scop.

"Hei, am gasit ceva!"

Datorita misiunii lui de a dezlega misterul disparitiei lui Will, el incepe sa

reia legaturile cu oamenii din jurul sau.

"Ai avut dreptate."

"Ai avut dreptate in tot acest timp."

Sezonul doi continua pe aceasta traiectorie.

El invata sa isi infrunte temerile si sa fie un tata din nou.

"Bine. Sa trecem la treaba."

Inca isi mai pierde cumpatul si ii e greu sa mentina echilibrul dintre viata personala si cea profesionala.

"Hei...HEI! NU PLECA DE AICI!"

Dar a progresat si reuseste, surprinzator, sa nu se apuce din nou de bautura.

El a invatat, de asemenea, sa ii trateze sentimentele lui Joyce cu o anumita sensibilitate.

"Nimic nu o sa mai fie ca inainte. Nu cu adevarat. Dar o sa fie bine."

"In timp."

Ultimul episod din sezonul doi ne ofera acest discurs emotionant al lui Hopper, care este vulnerabil

si ii comunica in mod direct lui Eleven sentimentele sale.

"Am fost doar speriat, stii..."

"...de aia cateodata sunt atat de..."

"...furios..."

"Imi pare rau. Cateodata pot sa fiu atat de..."

"Prost."

"Da..."

"...prost."

Acum, in sezonul 3, toata acea dezvoltare a personajului sau a fost data uitarii pentru a omagia

tipul "politistului cowboy" din anii '80.

"Yippee-ki-yay, nenorocitilor!"

Dar aducerea la lumina a tipului acela de masculinitate vine laolalta cu nenumarate comportamente problematice.

Acest nou Hopper este un barbat agresiv, tupeist, care nu mai are pic de rabdare cu femeile din viata sa.

E obsedat sa saboteze relatia lui Eleven cu iubitul ei, Mike.

"Stii, e vina ingamfatului aluia, Mike. O corupe. Iti spun, nu mai rezist."

"Pe bune, chiar nu mai rezist, Joyce!"

"Calmeaza-te, Hopper."

"Vreau sa se desparta!"

"Asta nu-i decizia ta!"

Joyce il implora pe Hopper sa se calmeze si sa discute cu ei.

"Cred ca ar trebui sa vorbesti cu ei."

"Nu, nu, pentru ca vorbitul nu merge."

"Nu sa tipi, nu sa ordoni...'

"...sa vorbesti cu ei."

"Stii, ca un discurs din inima."

"Un discurs din inima?"

"Ce-i aia?"

O vedem facand un efort urias pentru el ca sa il ajute sa compuna

un discurs din inima despre limite.

"Ca sa cream un mediu in care sa ne simtim confortabil cu totii."

Degeaba, insa, pentru ca aceasta versiune a lui Hopper a uitat complet cum sa isi exprime sentimentele.

"Sa ne exprimam sentimentele."

"Sa ne exprimam sentimentele...asta n-o sa mearga. N-o sa mearga."

"Ba o sa mearga!"

Brusc, nici nu isi poate imagina cum ar fi sa isi exprime sentimentele in mod deschis,

chiar daca l-am vazut facand exact asta la finalul sezonului anterior.

"Poate o sa-l omor pe Mike."

"Sunt seriful, pot sa scap basma curata."

Cliseul "tatalui prea protector" vrea sa starneasca rasete, dar e vorba numai despre control.

"HEI!"

"Hei! 7 centimetri minim!"

Se bazeaza pe ideea ca tinerele fete nu ar trebui sa faca decizii singure,

de aceea au nevoie de barbati mai in varsta sa intervina si sa le protejeze de ele insele.

Deoarece a devenit un om incapabil sa isi exprime sentimentele altfel decat prin furie si scandal,

Hopper decide sa il intimideze pe Mike, pentru a-l tine departe de Eleven.

"Esti nebun!"

"Nebun?"

"Vrei sa vezi ce inseamna nebunie?"

Aceasta este numai una dintre multele situatii in care se bazeaza pe violenta

sau amenintarea ei pentru a rezolva conflicte.

Respectand conventiile masculinitatii "tipului dur" din 1980,

faptele violente ale lui Hopper sunt prezentate intr-o maniera foarte

comica, chiar si atunci cand tortureaza sau omoara mai multi oameni.

"Aveam totul sub control."

"Da, sigur ca da."

Relatia disfunctionala dintre Hopper si Joyce este inca un exemplu al regresului sau.

"Vrei sa luam cina impreuna?"

"Am planuri."

"Bine. Sigur."

Chiar si dupa ce Joyce spune ca nu e interesata, Hopper incearca sa o convinga sa mearga la o intalnire cu el,

spunandu-i ca nu e una.

"Iti spun totul la cina. Ma gandeam, stii, la Enzo's, in seara asta"

"la ora sapte. Hei, inainte sa spui nu, vreau sa fie clar ca asta nu e o intalnire."

"Stai, o intalnire?"

"N-ai spus nimic de vreo intalnire."

"Stiu, n-am spus nimic de vreo intalnire."

"Voiam doar sa clarific in caz ca erai putin confuza."

"Nu eram."

"Bine atunci! Doar doi prieteni intalnindu-se pentru o cina frumoasa."

Cand ea nu apare la non-intalnirea lor, se infurie si devine distant.

"Oh, uite cine e!"

"Trebuie sa vorbim."

"Da, trebuie. N-am mai fost tratat asa din clasa a noua."

"Ce faci?"

Amintiti-va ca in primele doua sezoane,

a invatat sa respecte intuitia lui Joyce, pentru ca ideile ei despre lumea "cu susul in jos"

s-au dovedit mereu a fi adevarate.

Dar acest nou Hopper o ridiculizeaza pentru investigatia ei despre fenomenele paranormale.

"Cred ca, atunci cand te-am invitat la cina, te-ai speriat. Te-ai speriat si acum"

"inventezi lucruri, inventezi lucruri despre care sa te ocupi ca sa ma dai la o parte,"

"pentru ca Doamne fereste"

"ca vreunul dintre noi"

"sa treaca peste. Ar fi prea mult, nu, Joyce?"

Senzatia lui ca Joyce ii datoreaza o relatie romantica

escaleaza de la nerespectarea dorintelor ei la jignirea sentimentelor sale,

apoi, dupa crize de gelozie,

la incercarea de a o indeparta de alti barbati.

"De aceea ar trebui sa il asculti pe Alexei."

"Da, noul tau iubit, nu?"

"Da, pentru ca fiecare barbat cu care vorbesc trebuie sa fie iubitul meu."

"Arata ca un Scott Clarke rus."

"Oh, nu incepe."

"Ar trebui sa mergeti la o intalnire. Nu stiu. Ma gandesc la Enzo's..."

In loc sa fie prezentat ca un lucru ingrijorator, acest comportament face parte dintr-un

scenariu de tip "oare se plac sau nu?".

"Ce-o sa faci? O sa mergi pe jos pana la Hawkins?"

"O sa fac orice e necesar ca sa nu mai stau langa tine!"

"COPII!"

"De ce nu lasati prostiile deoparte si va admiteti dorintele sexuala odata!"

"WOOO!"

"NU STII DESPRE CE VORBESTI, AMICE!"

"OH, SCUTESTE-MA! SCUTESTE-MA! SCUTESTE-MA!"

Cand actrita Evan Rachel Wood, printre altii, a atras atentia asupra comportamentului toxic al lui Hopper pe Twitter,

a primit o avalansa de proteste de la fani care pur si simplu nu vedeau nimic in neregula.

"Iti spun ce sa faci. O sa iti spun..."

Desi poate fi distractiv sa vezi doua personaje jignindu-se pe ecran,

cand mass-media prezinta lipsa de respect si batjocura

ca o dovada de sentimente romantice, sustine ideea ca

abuzul este o parte normala a curtarii.

Poate, de asemenea, sa determine oamenii, inclusiv autoritatile, sa nu ia in serios efectele abuzului emotional.

Adevarul este ca

abuzul verbal si emotional este cat se poate de real

si poate fi la fel de periculos ca violenta fizica.

Povestile din mass-media continua sa sustina mitul periculos ca barbatii usuratici sau

agresivi au nevoie numai de o femeie speciala care sa ii tina in frau.

Dar partenerii lor de viata sunt adesea cei care au de suferit cel mai mult in urma furiei lor.

Barbatii ca Hopper nu au nevoie de o relatie. Au nevoie de terapie.

Daca sperai ca regizorii serialului voiau sa prezinte trista realitate a relatiilor nesanatoase,

ultimul episod arata ca nu este cazul.

"Stii,"

"in ciuda a tot, adica in ciuda certurilor"

"cred ca suntem o echipa destul de buna."

La fel ca intr-o comedie romantica din anii '80, Joyce raspunde atitudinii beligerante a lui Hopper

prin

a-l invita la o intalnire.

"Ce spui? Vineri la ora 8?"

Acest deznodamant nu face decat

sa promoveze ideea ca un comportament agresiv este un semn de iubire, atractie sau pasiune.

"Doar ca sa clarific,"

"pentru ca eu...adica...doar daca..."

"Cand spui intalnire, doar ca sa fiu sigur, ce vrei mai exact sa-"

"Da, Hop?"

"Nu mai vorbi sau ma razgandesc."

"Da, bine...bine..."

E genul de rationament sucit care poate determina oamenii sa ramana intr-o relatie nesanatoasa sau abuziva.

"Traieste clipa! Incearca, Sam!"

"Iti spun, incearca!"

Regizorilor de la Hollywood le place sa prezinte cupluri care se ciondanesc

pentru ca e un mod simplu de a avea parte de tensiune,

dar exista multe alte moduri de a avea parte de conflicte interesante.

De exemplu, tensiunea poate fi provocata de presiunea externa asupra unei relatii,

cum ar fi experiente traumatice, de care "Stranger Things" are din plin.

Nu e niciun motiv pentru care ar trebui sa credem ca tensiunea romantica este o consecinta

a unei relatii interpersonale ostile.

Daca te gandesti, foarte rar se intampla sa vedem dinamica unei relatii sanatoase pe ecran.

Totusi, "Stranger Things" ne ofera un exemplu al unei relatii romantice armonioase.

"Hei!"

"Hei."

"Aveti si in alte culori?"

"Nu imi prea place portocaliul."

"Verific in spate."

Bob "creierul" Newby este iubitul lui Joyce in sezonul 2.

Bob este iubitor si afectuos. O asculta pe Joyce si ii respecta sentimentele.

"Stiu ca pare o prostie."

"Nu, nu e o prostie."

"Nu e o prostie."

Dar, in acelasi timp, isi comunica propriile dorinte si asteptari privitoare la relatia lor.

"Ce-ar fi sa ne mutam din Hawkins,"

"impreuna?"

Este exact opusul modului in care Hopper o trateaza pe Joyce in sezonul 3.

"Pur si simplu te plac atat de mult."

"Nu doar pe tine."

"Tot ce-i al tau."

"Familia ta, baietii tai."

Felul sau iubitor de a fi este neasteptat pentru un iubit dintr-un serial, dar si foarte

neobisnuit, atat de neobisnuit, incat noi, telespectatorii,

ne gandim imediat ca modul sau de a fi trebuie sa fie, de fapt, un tertip viclean.

"Uita-te la mine acum. Sunt cu Joyce Byers!"

"Vezi, totul se rezolva pana la urma."

"Asa este."

Am ajuns sa ne asteptam ca barbatii aparent sensibili sa se dovedeasca a fi, in final, niste lasi egoisti sau

oameni vicleni care ne pacalisera in tot acel timp.

"Sper"

"sa nu ramaneti fara sange!"

Daca un barbat se dovedeste a fi la fel de bun la inima cum parea initial...

"Bob Newby. Supererou."

...el este omorat, de cele mai multe ori, pentru a-i ambitiona pe ceilalti.

"Oamenii ca noi, care nu lovesc inapoi, sunt cei de care profita ceilalti."

"Ca sa iti faca in ciuda putin mai mult."

"Nu stiu de ce fac asta."

"Poate ca sa se simta puternici."

Tipii duri si violenti ca Hopper, insa,

sunt cei care au ce trebuie pentru a supravietui unei amenintari iminente,

un trend care normalizeaza idei inapoiate cu privire la agresivitatea masculinitatii.

Motivul pentru care atatia oameni nu recunosc un comportament abuziv este pentru ca, in mass media,

"tipii buni" sunt cei care, adesea, dau dovada de acesta.

E vorba de barbatii din filme care sunt, de altfel, sarmanti, virtuosi si viteji

si, la fel ca agresorii din lumea reala, ei nu se comporta urat in permanenta.

Abuzul lor vine in valuri,

adesea urmat de dovezi de bunatate si exprimarea regretului.

Deoarece Hopper este unul dintre "tipii buni", noi ar trebui sa vrem ca el si Joyce sa fie impreuna.

In ciuda furiei, geloziei si a predispunerii sale la violenta si intimidare,

noi ar trebui sa fim de partea lui Hopper.

Asta pentru ca Jim Hopper nu este un personaj unidimensional.

Ne-au fost aratate, pana la urma, momente trecatoare de sensibilitate si vulnerabilitate din partea sa

in primele doua sezoane.

Exista si cateva scene la finalul sezonului 3 care sunt menite sa le arate telespectatorilor ca Hopper chiar este

un om bun, pana la urma.

Prima dintre acestea vine atunci cand isi da viata ca sa salveze lumea si oamenii la care tine.

O sa fac la un moment dat un videoclip despre sacrificiul eroic.

Momentan, o sa spun doar ca faptele altruiste nu sunt

neaparat un lucru rau,

dar pentru barbatii ca Hopper, moartea eroica, grandioasa, este adesea o scurtatura catre redemptiune.

Este o scurtatura care nu ii face pe barbati sa parcurga drumul lung si dureros al transformarii personale.

Flashback-ul din epilog serveste acelasi scop.

In aceasta scena, auzim gandurile lui Hopper in timp ce acesta reflecta

la cum sa isi exprime sentimentele de fata cu Eleven.

"Dar, in ultimul timp, cred ca m-am simtit"

"departe de tine,"

"ca si cum"

"te-ai indeparta tot mai mult."

Aceasta scena vrea sa ne reaminteasca faptul ca Hopper este macar capabil sa fie sincer, afectuos si vulnerabil.

Problema este ca intentiile bune nu inseamna nimic daca nu faci ceva in privinta lor, iar

Hopper nu ajunge niciodata sa aiba acea conversatie cu fiica lui adoptiva.

La fel ca in cazul mortii sale aparente,

flashback-ul este menit sa il absolve pe Hopper de vina faptelor sale din acest sezon,

fara ca el sa fie nevoit

sa isi ceara scuze sau sa isi modifice comportamentul.

Vreau sa clarific faptul ca problema nu e portretizarea unor barbati

care au probleme cu furia,

sau care au cateodata un comportament problematic.

Defectele sunt umane, deci un ingredient cheie in a crea povesti cu personaje realiste.

Intrebarea este cum sunt acele defecte prezentate?

Sunt comportamentele nesanatoase romantizate, scuzate, rationalizate,

sau sunt prezentate ca o cauza serioasa de ingrijorare?

Si mai important, acesti barbati invata sa se schimbe pe masura ce trece timpul?

In povestile de aventura ca "Stranger Things",

vedem foarte rar barbati care isi schimba in bine comportamentul si invata cum sa comunice cu ceilalti,

sau sa intretina

relatii sanatoase.

"Ce-ai zis?"

La sfarsitul sezonului doi parea ca Hopper nu avea sa tina seama de constrangerile masculinitatii anilor '80.

Din pacate, cand regizorii se bazeaza atat de mult pe efectul nostalgiei,

nu isi mai pot imagina noi posibilitati

pentru barbatii din filmele lor.

Ca rezultat, riscam sa incurajam barbatii sa ramana prizonierii trecutului,

legati fiind de perceptiile inapoiate cu privire la masculinitate din acea vreme.

Sper ca ti-a placut acest videoclip bonus despre "Stranger Things".

Urmatorul videoclip publicat pe canalul meu va fi partea a doua din seria despre abuzul sexual al barbatilor in Hollywood.

Deci, daca iti plac aceste videoclipuri, poti sa imi vizitezi pagina de Patreon si sa sponsorizezi acest proiect.

Am lasat, de asemenea, un link la Pay Pal in descriere. Chiar nu as putea sa fac aceste videoclipuri fara ajutorul vostru,

asa ca va multumesc foarte mult.