Uitați de shopping. Curând veți putea să vă descărcați noile haine.

Hainele gata de a fi descărcate și imprimate s-ar putea să ajungă curând într-un dulap din preajma voastră. Ceea ce inițial a fost doar un proiect din cadrul școlii de design vestimentar al creatoarei de modă Danit Peleg, s-a transformat pe parcurs într-o colecție de imprimeuri în 3D care se bucură de durabilitatea și flexibilitatea îmbrăcăminții de zi cu zi. „Moda este un lucru foarte tangibil”, spune aceasta. „Mă intreb cum va arata lumea atunci când hainele noastre vor fi digitale.”

În ultimele luni,

călătoream câteva săptămâni
doar cu o singură valiză cu haine.

Odată am fost invitată
la un eveniment

şi doream să port ceva nou şi special
pentru acea ocazie.

Am căutat prin valiză,
dar n-am găsit nimic potrivit.

Norocul meu a fost
că eram la o conferinţă de tehnologie

şi aveam acces la o imprimantă 3D.

Am schiţat repede o fustă pe calculator
şi am încărcat fişierul la imprimantă.

Am printat fusta peste noapte.

Dimineaţă am luat componentele,
le-am asamblat în camera mea de hotel

şi e chiar fusta pe care o port acum.

(Aplauze)

Nu era prima data că printam haine.

Pentru colecţia de absolvire
a şcolii de design

am decis să încerc să printez
la mine acasă toate creaţiile.

Problema era că ştiam foarte puţin
despre imprimarea 3D

şi aveam doar nouă luni
să creez cinci ţinute.

Din totdeauna m-am simţit mai creativă
lucrând acasă.

Ador să experimentez cu materiale noi

şi am încercat mereu
să dezvolt tehnici noi

să creez materialele cele mai deosebite
pentru proiectele mele de modă.

Îmi plăcea să merg în fabrici vechi
şi magazine ciudate

căutând resturi de prafuri stranii
şi materiale ciudate

şi apoi să le aduc acasă
şi să experimentez.

Aşa cum vă imaginaţi probabil,

colegelor de cameră
nu le-a plăcut deloc.

(Râsete)

Aşa că am hotărât să încep
să lucrez cu maşini mari,

unele care nu aveau loc
în camera de cămin.

Ador precizia şi personalizarea
diverselor tehnologii din industria modei

ca maşinile de tricotat,
debitarea cu laser şi printarea mătăsii.

Într-o vacanţă de vară, am venit aici
la New York pentru o bursă,

la o casă de modă din Chinatown.

Am lucrat la două rochii incredibile
care au fost imprimate 3D.

Au fost uimitoare,
după cum puteţi vedea.

Dar am avut câteva probleme cu ele.

Erau făcute din plastic tare
şi de aceea erau foarte friabile.

Modelele nu se puteau aşeza,
iar plasticul chiar le-a zgâriat sub braţ.

Cu imprimarea 3D, designerii
aveau atât de multă libertate

să facă rochiile să arate
exact aşa cum vroiau,

dar depindeau încă de imprimantele
industriale scumpe şi mari,

care se aflau într-un laborator
departe de atelierul lor.

Mai târziu în acel an, un prieten
mi-a dat un colier imprimat 3D,

folosind o imprimantă de uz personal.

Ştiam că acestea erau mult mai ieftine

şi mult mai accesibile decât imprimantele
folosite la proiectul meu.

Aşa că am privit colierul şi m-am gândit:

„Dacă pot printa un colier de acasă,
de ce nu şi hainele?”

Mi-a plăcut ideea că n-ar mai trebui
să merg la magazin

şi să aleg materiale
pe care altul a ales să le vândă.

Puteam să le creez chia eu
şi să le printez direct de acasă.

Am găsit un atelier, unde am învăţat
tot ce ştiu despre imprimarea 3D.

Mi-au dat pe loc cheile de la laborator

ca să pot experimenta noaptea,
în fiecare noapte.

Principala problemă era să găsesc
filamentul potrivit pentru a printa haine.

Ce e un filament?
E materialul cu care alimentez imprimanta.

Am experimentat cam o lună cu PLA,
un material tare, friabil şi care zgârie.

Am avut o revelaţie
când am aflat de Filaflex,

care este un nou tip de filament:
e rezistent dar foarte flexibil.

Cu el am putut printa
prima haină,

jacheta roşie având cuvântul „Liberté”
– „libertate” în franceză –

încastrat în ea.

L-am ales pentru că mă simţeam
puternică şi liberă

că puteam proiecta o haină de acasă
şi apoi să mi-o imprim.

Realmente puteţi descărca această jachetă
şi să schimbaţi cuvântul cu altul,

de exemplu, cu numele vostru
sau al persoanei iubite.

(Râsete)

Discurile imprimantei fiind mici,

a trebuit să fac haina din bucăţi mici
pe care le-am combinat ca pe un puzzle.

Am vrut să rezolv şi altă problemă:

am vrut să imprim textile
care să fie folosite ca pânzele obişnuite.

Aşa am găsit un fişier open-source

al unui arhitect care a creat
un model pe care îl ador.

Cu el am putut printa o ţesătură frumoasă

pe care o puteam folosi
exact ca pe pânza obişnuită.

Chiar arată puţin ca dantela.

I-am luat fişierul şi l-am modificat,
l-am schimbat, m-am jucat,

am creat multe versiuni.

A trebuit să imprim încă 1.500 de ore
ca să-mi termin colecţia.

Aşa că am adus acasă 6 imprimante
şi am printat 24 ore pe zi.

E un proces foarte lent,

dar nu uitaţi că internetul era
mult mai lent acum 20 de ani.

Viteza imprimantelor 3D va creşte
şi veţi printa rapid un tricou acasă,

în doar câteva ore sau chiar minute.

Vreţi să vedeţi cum arată?

Audienţa: Da!

(Aplauze)

Danit Peleg: Rebecca poartă
una din cele 5 ţinute create de mine.

Aproape tot ce vedeţi pe ea
am printat acasă.

Chiar şi pantofii ei sunt printaţi.

Audienţa: Wow!

Audienţa: Tare!

(Aplauze)

Danit Peleg: Mulţumec, Rebecca.

(Audienţei) Mulţumesc.

Eu cred că în viitor,
materialele vor evolua

şi vor vea aspectul şi textura
ţesăturilor pe care le ştim astăzi,

ca mătasea şi bumbacul.

Imaginaţi-vă haine personalizate
care vi se potrivesc perfect.

Muzica era odată un lucru foarte material.

Trebuia să mergi la magazin
să cumperi CD-uri,

dar acum poţi descărca muzica

– muzică în format digital –
direct pe telefonul tău.

Moda e şi ea
un lucru foarte material.

Mă întreb cum va arăta lumea noastră

când hainele noastre vor fi digitale,
aşa cum e această fustă.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

[Vă mulţumesc]

(Aplauze)