E-waste: Cleaning Up The World's Fastest-Growing Trash Problem

Gândește-te la smartphone-ul
sau laptopul tău.

Știu totul despre el.

Știi unde este produs fiecare chip.

Și apoi...

nu mai știi nimic.

Deșeurile electronice apar pentru că
obiectele nu ne mai sunt utile,

așa că le aruncăm.

Această problemă este
accentuată de faptul că

modul în care le proiectăm
și le producem

face dificilă dezasamblarea lor,

extragerea materialelor utile,

și refolosirea acestora.

Tuburile sunt conectate la șasiu

Șasiul este conectat la marele...

Am înțeles că sunt în jur de
4000 de oameni care lucrează aici.

Sunt aici de aproximativ 15 ani.

Am descoperit că mulți din ei

aveau un nivel ridicat de
metale în sânge.

Nu cred că doar Africa

se confruntă cu această problemă
a deșeurilor electronice

deoarece electronicele și
aparatele electrice

fac parte din viața noastră zilnică.

Nu putem oferi aceste produse

celor 7,8,9 miliarde de oameni
ce vor fi pe planetă în viitor

dacă le aruncăm pe majoritatea

după ce au fost utilizate
doi sau trei ani.

Desigur, generalizăm dacă ne gândim
la deșeurile electronice,

e diferit dacă te gândești
la un monitor CRT vechi,

sau la un smartphone modern
sau contemporan.

Dar cu siguranță, putem recupera
multe lucruri din deșeurile electronice.

Asta ar trebui să fie un stimulent
pentru reciclare.

Sunt profesor la MIT,

unde conduc un departament numit
Senseable City Lab

și totodată un birou numit
Carlo Ratii Associati.

Am început să adresăm această problemă
printr-un proiect denumit Trash-Track.

A început acum câțiva ani
și am lucrat cu orașul Seattle

punând multe etichete
pe deșeuri,

pentru a le putea urmări.

Înțelegeți, am urmărit cojile de banane,

vechile monitoare CRT,
computere, cartușe etc.

Multe deșeuri ajung la granițele SUA,

după care,
nu le-am mai putut urmări.

În prima zi în care am ajuns aici
am fost șocat.

Să vezi genul de muncă făcută de oameni.

Se taie, sunt expuși la atâtea.

Numele meu este Bennett Nana Akuffo.

Sunt manager de proiect pentru
Green Advocacy Ghana.

În general, băieții de aici
merg cu camioane.

Merg la fiecare acasă.

Dacă vin la mine acasă,

cu siguranță vor cumpăra
un frigider de la mine.

Apoi, îl vor aduce până aici,

și-l vor tăia în bucăți.

Extrag aluminiul din carcasă.

Iau cuprul din motorul
frigiderului.

Adică îl taie cu un ciocan și o daltă.

Apoi, cablurile din frigider,

vor fi arse pentru a extrage cuprul.

Ulterior, polistirenul

este folosit drept combustibil.

Deci, dacă trebuie să prelucreze
tot felul de metale,

adaugă polistiren și îi dau foc.

Ei bine, știm cu toții
că solul este foarte contaminat,

iar nivelul de plumb, cadmiu și arsenic
din sol continuă să crească.

Am făcut un sondaj de sănătate
al oamenilor de aici.

Am constatat că majoriatea

aveau un nivel ridicat de metale grele
în sânge.

Metalele grele sunt legate
de cancer

și alte boli.

Locul ăsta e ca un cartier comercial.

Sunt oameni care vând
apă, băuturi.

Alții muncesc,

iar alții adună lucruri
de pe jos.

Prin urmare, e o întreagă comunitate
în sine.

Am auzit că sunt în jur de 4000
de oameni care lucrează aici.

Și majoritatea își petrec aici
întreaga zi.

Mulți dintre ei ar fi expuși.

Majoritatea oamenilor văd Agbogbloshie
ca pe o groapă de gunoi.

Dar este un serviciu pe care-l oferă
ghanezilor de rând.

Da, e rău,

dar e un serviciu
de care avem nevoie.

Dacă nu ar exista Agbogbloshie

ce s-ar întâmpla cu vechile
noastre mașini,

cu vechile frigidere,
televizoare și toate cele?

La IDEO, misiunea noastră
a fost întotdeauna

să conectăm oamenii
cu tehnologia

prin intermediul designului.

Eu sunt Tim Brown.

Și sunt directorul general
al companiei IDEO.

La început,

am conceput lucruri ca primul mouse
pentru computerul original Macintosh,

și primul laptop,
sau primul defibrilator automat.

Înțelegem mult mai bine acum

complexistatea sistemelor

care susțin aceste produse
și servicii.

De aceea suntem interesați
de lucruri ca economia circulară.

Și nevoia de a ne gândi
la produse

nu doar prin ciclurile lor
de utilizare

dar și la ce se întâmplă cu ele
după aceea.

Eu sunt Vincent Biruta,

și sunt Ministrul Mediului
în Republica Rwanda.

Ne confruntam cu 10000 de tone
de deșeuri electronice pe an.

Și am decis să punem în funcțiune

o instalație de dezmembrare și reciclare
a deșeurilor electronice

care are capacitatea de
a face față

acestor 10000 de tone pe an.

În prezent, în Rwanda,
cea de-a doua fabrică

se ocupă cu recondiționarea
unor computere,

recondiționat 400 de computere

care sunt distribuite școlilor.

Dar părțile din plastic sunt trimise
firmelor de reciclare a plasticului.

Trimitem părțile metalice
către industriile siderurgice.

Și pregătim o a doua etapă

prin care vom recupera
metalele prețioase

componente ale acestor
dispozitive electronice.

Cu ajutorul Pure Earth,
o ONG cu sediul în SUA,

am decis să găsim o cale
prin care să eliminăm arderea

ca modalitate de extragere
a cuprului.

Am înființat aici acest sit pilot
cu curățători de cabluri.

Și vedeți aceste găuri
prin care sunt împinse cablurile,

acestea fiind dimensiunile
cablurilor pe care le putem recicla.

Și face asta în câteva secunde.

Deci, plasticul merge într-o parte,

metalul iese pe partea cealaltă.

Când aduci cablul aici,

este cupru sau aluminiu curat
și cântărește mai mult.

Deci, băieții vor câștiga
mult mai mulți bani.

Este datorat designului,
iar soluțiile sunt o problemă de design.

Dacă luăm în serios
economia circulară,

vom vrea să închidem cercul.

Să creăm noi noțiuni
de livrare.

Nu trebuie să folosim
atât de multe dispozitive.

Care au anumite componente
care au mai multe vieți.

Și când trebuie să le aruncăm,

ne asigurăm că o facem
acolo unde există centre speciale.

Suntem încă atrași de ideea

frumuseții produselor pe care dorim
să le avem.

Dar poate că nu acesta este
modelul potrivit pentru viitor.

Ar putea să nu cumpărăm
deloc aceste produse,

sau să le ducem la service

așa încât producătorii să aibă
un motiv real pentru a le ia înapoi.

Va trebui să fim destul de creativi
în următorii ani

pentru a rezolva aceste probleme.

Subtitrare de Adrian CAstillo
Revizuire de Jenny Lam-Chowdhury