William Li: Putem mânca pentru a înfometa cancerul

William Li prezintă un nou mod de a gândi despre tratamentul împotriva cancerului: angiogeneza, țintind vasele de sânge care hrănesc tumoarea. Primul (și cel mai bun) pas crucial: consumul alimentelor ce combat cancerul în propriul său joc.

Bună ziua.

În jurul nostru are loc o revoluţie medicală,

şi este una care ne va ajuta să învingem

câteva dintre bolile cele mai temute de societate

inclusiv cancerul.

Iar revoluţia se numeşte angiogeneza,

şi e bazată pe procesul

pe care corpul nostru îl foloseşte pentru dezvoltarea vaselor sanguine.

Deci de ce ar trebui să ne preocupe vasele sanguine?

Ei bine, corpul uman este efectiv plin de ele,

60.000 de mile într-un adult normal.

Puse cap la cap, ar forma un şir

care ar înconjura pământul de două ori.

Cele mai mici vase de sânge sunt numite capilare.

Avem 19 miliarde astfel de vase în corpul nostru.

Iar acestea sunt vasele vieţii şi,

aşa cum vă voi arăta,

ele pot fi şi vasele morţii.

Acum, chestia remarcabilă despre vasele sanguine

este abilitatea

de a se adapta oricărui mediu în care cresc.

De exemplu, în ficat ele formează canale

pentru detoxifierea sângelui.

În plămâni, ele formează saci de aer pentru schimbul de gaze.

În muşchi, se răsucesc pentru ca muşchii să se poată contracta

fără a întrerupe circulaţia.

Şi în nervi, trec de-a lungul lor precum linii electrice,

ţinând acei nervi în viaţă.

Şi majoritatea acestor vase sanguine le dezvoltăm

încă de când suntem în uter.

Şi aceasta înseamnă că în adulţi

vasele sanguine nu cresc de obicei,

exceptând câteva circumstanţe speciale.

În femei, vase sanguine cresc în fiecare lună

pentru a căptuşi uterul.

În timpul sarcinii, acestea formează placenta,

care face legătura dintre mamă şi copil.

Şi după rănire, vasele sanguine

de fapt trebuie să crească sub crustă

pentru ca rana să se vindece.

Şi cam astfel arată în realitate.

Sute de vase de sânge

crescând spre centrul rănii.

Deci corpul are abilitatea de a regla

cantitatea de vase sanguine prezente în orice moment.

Şi face aceasta printr-un elaborat

şi elegant sistem de control şi echilibru

al stimulatorilor şi inhibitorilor angiogenetici,

în aşa fel încât, când avem nevoie de o mică creştere a vaselor sanguine

corpul poate face asta eliberând stimulatori,

proteine numite factori angiogenici

care acţionează ca îngrăşământ natural

şi stimulează creşterea noilor vase sanguine.

Şi când aceste vase în exces nu mai sunt necesare,

corpul le readuce la normal

folosing inhibitori de angiogeneză care apar natural.

Dar sunt şi situaţii în care începem sub numărul normal,

şi avem nevoie să creştem mai multe vase sanguine doar pentru a reface nivelul normal.

De exemplu, după o rană.

Şi corpul poate face şi aceasta,

dar numai până la acel nivel normal,

acea valoare de referinţă.

Dar ce ştim acum este că, pentru un număr de boli,

sunt defecte în sistem,

când corpul nu poate reduce vasele sanguine

sau când nu poate creşte vase noi

în locul potrivit, la momentul potrivit.

Şi în aceste situaţii, angiogeneza

este dezechilibrată.

Iar când angiogeneza e dezechilibrată,

apar o mulţime de boli.

De exemplu, angiogeneza insuficientă,

prea puţine vase sanguine,

conduce la răni care nu se vindecă, crize cardiace,

picioare fără circulaţie, moarte după atac cerebral,

afectarea nervilor.

Iar pe de altă parte, angiogeneza excesivă,

prea multe vase sanguine, duce la boli.

Se observă aceasta în cancer, orbire,

artrită, obezitate,

boala Alzheimer.

În total, sunt peste 70 de boli majore,

afectând mai mult de un miliard de oameni din întreaga lume,

care la suprafaţă par să fie diferite una de cealaltă,

dar de fapt împărtăţesc

angiogeneza anormală

ca numitor comun.

Şi această realizare ne permite

să reconceptualizăm

modul în care abordăm aceste boli

prin controlarea angiogenezei.

Acum mă voi concentra asupra cancerului

deoarece angiogeneza este un atribut al cancerului,

orice tip de cancer.

Deci să începem.

Acesta este o tumoare, o masă gri, închisă la culoare, de rău augur

care creşte într-un creier.

Şi sub microscop puteţi vedea

sute de astfel de vase sanguine colorate maro,

vase capilare ce hrănesc celulele canceroase,

aducând oxigen şi nutrienţi.

Dar cancerele nu încep aşa.

De fapt, cancerele nu încep

cu o sursă de sânge.

Ele încep ca o adunătură de celule mică, microscopică

care creşte de la

o dimensiune de numai o jumătate de milimetru cub.

Aceasta e vârful unui stilou.

Ele nu pot creşte mai mari, fiindcă nu au o sursa de sânge,

deci nu au destul oxigen sau nutrienţi.

Şi, de fapt, noi probabil formăm aceste

cancere microscopice în corpul nostru tot timpul.

Studii de autopsie pe oameni care au murit în accidente de maşină

au arătat că în jur de 40 la sută dintre femei

între 40 şi 50 de ani

chiar au microscopice

cancere în sâni.

În jur de 50 la sută dintre bărbaţii care au 50, 60 de ani

au cancere microscopice de prostată.

Şi practic 100 la sută din noi,

până ajungem la 70 de ani,

vom avea cancere microscopice crescând în tiroidă.

Totuşi, fără o sursă de sânge,

majoritatea acestor cancere

nu vor deveni periculoase.

Dr. Judah Folkman, mentorul meu,

care a fost pionierul în domeniul angiogenezei,

a numit aceasta "cancer fără boală".

Deci capacitatea organismului de a echilibra angiogeneza,

când funcţionează corect,

împiedică vasele sanguine să hrănească cancerele.

Iar aceasta se dovedeşte a fi

unul dintre mecanismele noastre de apărare cele mai importante

împotriva cancerului.

De fapt, dacă blochezi angiogeneza

şi împiedici vasele sanguine să ajungă vreodată la celulele canceroase,

pur şi simplu tumorile nu pot creşte.

Dar odată ce angiogeneza are loc,

cancerele pot creşte exponenţial.

Şi astfel practic

un cancer trece de la a fi

inofensiv, la mortal.

Celulele canceroase suferă mutaţii

şi dobândesc abilitatea de a elibera

mulţi factori angiogenici, îngrăşământul natural,

care creează un dezechilibru în favoarea vaselor sanguine,

invadând cancerul.

Şi odata ce aceste vase invadează cancerul,

acesta se poate extinde, poate invada ţesuturile locale.

Şi aceleaşi vase care hrănesc tumorile,

permit celulelor canceroase să iasă în circulaţie

ca metastaze.

Şi, din păcate, acest stadiu târziu al cancerului

este cel care e cel mai probabil

să fie diagnosticat,

când angiogeneza este deja pornită,

şi celulele canceroase cresc fără control.

Deci, dacă angiogeneza

este pragul

dintre un cancer inofensiv şi unul dăunător,

atunci o mare parte din evoluţia angiogenezei

este un nou mod de a trata cancerul

prin eliminarea sursei de sânge.

Noi numim aceasta terapie antiangiogenică,

şi e complet diferită de chimioterapie

fiindcă ţinteşte exact

vasele sanguine care hrănesc cancerele.

Şi putem face asta fiindcă

vasele sanguine tumorale nu sunt precum vasele sanguine normale şi sănătoase

pe care le vedem în alte părţi ale corpului.

Ele sunt anormale;

au o construcţie sărăcăcioasă;

şi, din cauza aceasta, ele sunt foarte vulnerabile

la un tratament care le ţinteşte.

În consecinţă, când le dăm pacienţilor cu cancer

terapie antiangiogenică -

în acest caz, un medicament experimental împotriva unui gliom,

ceea ce e un fel de tumoare la creier -

se pot vedea schimbări dramatice ce au loc

când tumoarea este înfometată.

Aceasta este o femeie cu cancer la sân,

tratată cu un medicament antiangiogenic numit Avastin,

care e aprobat de FDA (Food and Drug Administration).

Şi puteţi vedea că nimbul de circulaţie al sângelui

dispare după tratament.

Bun, tocmai v-am arătat

două tipuri de cancer foarte diferite

care răspund la tratament.

Deci, acum câtiva ani m-am întrebat,

"Putem să facem un pas mai departe

şi să tratăm alte cancere,

chiar şi la alte specii?"

Aici e un câine boxer de 9 ani, numit Milo

care a avea o tumoare foarte agresivă

numită neurofibrom malign, care i-a crescut pe umăr.

I-a invadat plămânii.

Veterinarul i-a dat numai trei luni de trăit.

Deci am creat un amestec de medicamente antiangiogenice

care a putut fi amestecat în mâncarea lui,

cât şi o cremă antiangiogenică

care a putut fi aplicată pe suprafaţa tumorii.

Şi în câteva săptămâni de tratament,

am reuşit să încetinim creşterea cancerului

astfel încât să prelungim viaţa lui Milo

de 6 ori mai mult decât a prezis veterinarul iniţial,

şi totul cu o calitate a vieţii foarte bună.

Ulterior am tratat mai mult de 600 de câini.

Am obţinut o rată de răspuns la tratament de circa 60 la sută

şi am îmbunătăţit speranţa de viaţă a acestor animale de casă

care erau pe punctul de a fi eutanasiate.

Deci, lăsaţi-mă să vă arăt nişte

exemple şi mai interesante.

Acesta este un delfin de 20 de ani din Florida,

şi avea aceste leziuni în gură

care, pe parcursul a trei ani,

au devenit celule canceroase scuamoase invazive.

Aşa că am creat o pastă antiangiogenică.

Am aplicat-o pe cancer

de trei ori pe săptămână.

Şi pe parcursul a şapte luni,

cancerele au dispărut complet,

iar biopsiile au redevenit normale.

Aici cancerul creşte pe buza

unui cal pe nume Guiness.

Este un tip foarte, foarte mortal de cancer pe nume angiosarcom.

Deja se răspândise în ganglionii limfatici,

aşa că am folosit o cremă de piele antiangiogenică pentru buză

şi un amestec oral pentru a trata atât din interior

cât şi din exterior.

Şi după şase luni,

şi-a revenit complet.

Iar aici este şase ani mai târziu,

Guiness cu proprietarul său foarte fericit.

(Aplauze)

Acum, în mod evident, terapia antiangiogenică

ar putea fi folosită pentru o gamă largă de cancere.

Şi, de fapt, primele tratamente de început,

pentru oameni, cât şi pentru câini,

devin deja accesibile.

Sunt 12 feluri diferite de medicamente, 11 tipuri diferite de cancer,

dar adevărata întrebarea este:

Cât de bine funcţionează în practică?

Iată informaţii curente despre supravieţuirea pacienţilor

care suferă opt tipuri diferite de cancer.

Iar coloanele reprezintă speranţa de viaţă

din perioada

când exista doar chimioterapie,

sau operaţii, sau radiaţii.

Dar începând din 2004,

când primele terapiile antiangiogenice au fost disponibile,

după cum puteţi vedea, a avut loc

o îmbunătăţire de la 70 la 100 %

a speranţei de viaţă

pentru persoane cu cancer la rinichi, mieloame multiple,

cancer colorectal şi tumori gastrointestinale stromale.

Aceasta e impresionant.

Dar pentru alte tipuri de tumori şi cancere,

îmbunătăţirile au fost numai modeste.

Deci am început să mă întreb,

"De ce nu am putut să facem mai bine?"

Iar răspunsul, pentru mine, este evident;

noi tratăm cancerul prea târziu,

când este deja instalat,

şi, adesea, deja răspândit sau a format metastaze.

Şi ca doctor, ştiu

că, odată ce o boală progresează la un stadiu avansat,

obţinerea vindecării

poate fi dificilă, dacă nu imposibilă.

Deci m-am întors la biologia

angiogenezei

şi am început să mă gândesc:

Ar putea răspunsul la cancer

să fie prevenirea angiogenezei,

bătând cancerul în propriul său joc

astfel încât cancerele să nu devină periculoase niciodată?

Asta ar putea ajuta oamenii sănătoşi

cât şi persoanele care au învins deja cancerul

o dată sau de două ori

şi vor să găsească o modalitate de a preveni întoarcerea cancerului.

Deci pentru a căuta un mod de a preveni angiogeneza în cancer,

m-am întors să analizez cauzele cancerului.

Şi ce m-a intrigat cel mai mult

a fost când am văzut că dieta

e responsabilă pentru 30 până la 35 la sută

din cauzele cancerului din mediu.

Acum este evident să ne gândim la

ce am putea elimina din dieta noastră, arunca, îndepărta.

Dar de fapt am avut o modalitate de abordare opusă

şi am început să mă întreb: Ce am putea adăuga dietei noastre

care este antiangiogenic natural,

care ar putea creşte sistemul defensiv al organismului

şi să combată aceste vase de sânge care hrănesc cancerele?

Cu alte cuvinte, putem să mâncăm pentru a înfometa cancerul?

Bine, răspunsul este da.

Şi am să vă arăt cum.

Şi căutarea noastră pentru aceasta

ne-a dus la piaţă, la fermă şi la raftul cu mirodenii

fiindcă ceea ce am descoperit

este că mama natură a înzestrat un număr mare

de mâncăruri şi băuturi şi ierburi

cu inhibitori naturali

ai angiogenezei.

Iată aici un sistem de testare pe care l-am dezvoltat.

În centru este un inel de la care sute de vase sanguine

cresc într-o formă de explozie stelară.

Şi putem folosi acest sistem

pentru a testa factori dietetici

la concentraţii obtenabile prin alimentaţie.

Deci, să vă arăt ce se întâmplă când introducem

un extract de struguri roşii.

Ingredientul activ este resveratrolul.

Se găseşte şi în vinul roşu.

Acesta împiedică angiogeneza anormală

cu până la 60 la sută.

Iată ce s-a întâmplat când am adăugat un extract din căpşuni.

Inhibă angiogeneza puternic.

Şi extractul din boabe de soia.

Iar aici este o listă din ce în ce mai mare a

mâncărurilor şi băuturilor antiangiogenetice

pe care suntem interesaţi să le studiem.

Şi pentru fiecare tip de mâncare

credem că sunt potenţiale diferite

în rândul diferitelor soiuri şi varietăţi.

Şi vrem să măsurăm asta deoarece,

ei bine, în timp ce mănânci căpşuni

sau bei ceai,

de ce să nu alegi pe cele mai puternice

pentru prevenirea cancerului.

Iată patru tipuri diferite de ceaiuri pe care le-am testat.

Toate sunt ceaiuri obişnuite,

iasomie chinezească, sencha japonez,

Earl Grey şi un amestec special creat de noi.

Şi puteţi vedea clar,

ceaiurile au potenţiale diferite

de la mai puţin potent la mai mult potent.

Dar ce e foarte tare

când am combinat cele două

ceaiuri cel mai puţin potente,

combinaţia, amestecul.

este mai potent decât fiecare în parte.

Aceasta înseamna că există sinergie alimentară.

Aici sunt mai multe date de la testele noastre.

Acum, în laborator, simulăm angiogeneza tumorii

reprezentată aici într-o coloană neagră.

Şi folosind acest sistem, putem testa potenţialul medicamentelor împotriva cancerului.

Deci cu cât mai scurtă este coloana,

cu atât mai puţină angiogeneză, ceea ce e bine.

Şi aici sunt nişte medicamente obişnuite

care sunt asociate cu reducerea riscului

de cancer la oameni.

Statine, medicamente anti-inflamatorii non-steroidale

şi câteva altele,

care de asemenea inhibă angiogeneza.

Şi aici sunt factorii alimentari

care concurează cu success cu aceste medicamente.

Puteţi vedea, acestea au proprietăţile lor

şi în unele cazuri sunt mai potente

decât medicamentele adevărate.

Soia, pătrunjelul, usturoiul,

strugurii, fructele de pădure,

aş putea merge acasă şi găti o masă delicioasă

folosind aceste ingrediente.

Deci imaginaţi-vă dacă am putea crea

primul sistem de clasificare din lume

în care am putea aprecia alimentele

în funcţie de proprietăţiile lor antiangiogenice

şi preventive ale cancerului.

Şi asta este ceea ce facem chiar acum.

Acum, v-am arătat câteva date de laborator,

iar adevărata întrebare este:

Care este dovada că oamenii

care consumă anumite alimente pot reduce

angiogeneza la cancer?

Ei bine, cel mai bun exemplu pe care îl cunosc

este un studiu pe 79.000 de bărbaţi,

desfăşurat pe o perioadă de 20 de ani,

în care s-a aflat că bărbaţii care au consumat

roşii gătite de 2-3 ori pe săptămână

au avut o reducere cu până la 50 la sută

în riscul de a dezvolta cancer la prostată.

Acum, ştim că roşiile sunt o sursă bună de licopen,

iar licopenul este antiangiogenic.

Dar ce e şi mai interesant în acest studiu

este că din acei bărbaţi care au avut cancer la prostată,

acei care au mâncat mai multe porţii de sos de roşii

de fapt aveau mai puţine vase de sânge

care alimentau cancerul.

Deci acest studiu pe oameni este un prim exemplu

despre felul în care substanţele antiangiogenice

prezente în alimente şi consumate la nivele practice

au un impact asupra cancerului.

Şi acum studiem

rolul unei diete sănătoase

cu Dean Ornish şi UCSF şi Universitatea Tufts

despre rolul pe care această dietă sănătoasă îl are asupra indicatorilor angiogenezei

care pot fi găsiţi în vasele de sânge.

Acum, evident, ceea ce v-am spus are implicaţii diverse

chiar şi dincolo de cercetarea cancerului.

Fiindcă, dacă avem dreptate, ar putea influenţa educaţia consumatorilor,

serviciile alimentare, sănătatea publică

şi chiar şi industria asigurărilor.

Şi, de fapt, unele companii de asigurare

deja au început să gandescă în această direcţie.

Priviţi această reclamă de le Blue Cross Blue Shield din Minnesota.

Şi pentru mulţi oameni din întreaga lume,

prevenirea prin dietă a cancerului

este probabil singura soluţie practică

fiindcă nu toată lumea îşi poate permite tratementele scumpe ale cancerului în fază terminală,

dar toată lumea ar putea beneficia de

o dietă locală, sustenabilă, bazată

pe culturi antiangiogenice.

Acum, ca să închei,

v-am vorbit despre alimente,

şi v-am vorbit despre cancer,

dar mai e doar o boală despre care vreau să vă vorbesc

şi aceasta este obezitatea.

Fiindcă se pare că

ţesutul adipos, grăsimea

este foarte dependentă de angiogeneză.

Şi, precum o tumoare, grăsimea creşte când cresc şi vasele de sânge.

Deci întrebarea este: Putem reduce grăsimea

prin tăierea aprovizionării de sânge?

Deci curba de sus arată greutatea corpului

unui şoarece obez genetic

care mânâncă nonstop,

până ajunge gras ca această minge de tenis păroasă.

Şi curba de jos este greutatea unui şoarece normal.

Dacă iei şoarecele obez şi îi dai

un inhibitor de angiogeneză, slăbeşte.

Opreşti tratamentul şi îşi redobândeşte greutatea.

Reporneşti tratementul, pierde din greutate din nou.

Opreşti tratamentul, îşi redobândeşte greutatea.

Şi de fapt, poti regla greutatea în sus şi jos

simplu inhibând angiogeneza.

Deci acest mod de a aborda prevenţia cancerului

poate avea şi o aplicaţie

pentru obezitate.

Chestia într-adevăr interesantă despre aceasta

este că nu putem lua aceşti şoareci obezi

şi să-i facem să piardă mai multă greutate

decât greutatea unui şoarece normal.

Cu alte cuvinte, nu putem crea şoareci fotomodel.

(Râsete)

Şi aceasta vorbeşte despre rolul angiogenezei

în reglarea valorilor de referinţă sănătoase.

Albert Szent-Gyorgi a spus odată că

"Descoperirea constă în a vedea ceea ce fiecare vede

şi a gândi ceea ce nu a gândit nimeni."

Sper că v-am convins

că, pentru boli precum cancerul, obezitatea şi altele,

ar putea fi o mare forţă

atacul numitorului lor comun, angiogeneza.

Şi aceasta, cred, este ceea ce are nevoie lumea acum. Vă mulţumesc.

(Aplauze)

June Cohen: Deci aceste medicamente nu sunt chiar -

chiar în majoritatea tratamentelor de cancer în momentul de faţă.

Pentru cineva de aici care are cancer,

ce ai recomanda?

Ai recomanda să urmeze aceste tratamente acum, majorităţii pacienţilor cu cancer?

William Li: Deci sunt tratamente antiangiogenice

care sunt aprobate de FDA.

Şi dacă eşti un pacient cu cancer,

sau lucrezi pentru unul sau îngrijeşti unul,

ar trebui să întrebi despre ele.

Şi sunt multe cercetări clinice.

Fundaţia Angiogenesis urmăreşte aproape 300 de companii,

şi sunt în jur de peste 100

medicamente pe rol.

Deci, considerându-le pe cele aprobate,

căutaţi cercetările clinice,

dar pe lângă ceea ce doctorul poate face pentru voi,

trebuie să începem să ne întrebăm ce putem face noi pentru noi înşine.

Şi aceasta e una din temele despre care vorbesc

că ne putem împuternici să facem lucrurile

pe care doctorii nu le pot face pentru noi,

şi anume utilizarea cunoştiinţelor şi acţiunea.

Şi dacă mama natură ne-a dat câteva indicii,

credem că ar putea exista un nou viitor

în aprecierea a ceea ce mâncăm.

Şi ceea ce mâncăm este de fapt chimioterapia noastră de trei ori pe zi.

JC: Bun. Şi în aceeaşi direcţie,

pentru oameni care ar putea avea un factor de risc pentru cancer,

ai recomanda urmărirea unui tratament de genul profilactic

sau simpla urmare a unei diete potrivite

cu mult sos de roşii?

WL: Ei bine, precum ştii, este o grămadă de dovezi epidemiologice.

Şi cred că în era informaţiei,

nu durează mult să consulţi o sursă credibilă

precum Pubmed, Librăria Naţionala de Medicină,

pentru a căuta studii epidemiologice

pentru reducerea riscului de cancer

bazate pe dietă şi medicamente obişnuite.

Iar aceasta este cu siguranţă ceva ce fiecare poate verifica.

FC: Okay. Bun, mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)