Tulburători ai păcii

"Tulburători ai păcii"
Pr. Josiah Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă
binecuvânteze! Hristos a înviat!

Să aveți cu toții o Săptămână Luminată
foarte binecuvântată!

Am o meditație pentru voi astăzi pe care
am intitulat-o "Tulburători ai păcii".

Lăsați-mă să vă explic de unde am luat
acest titlu.

Există o temă care este foarte clară în
Săptămâna Mare,

mai ales în ultimele zile ale Săptămânii
Mari - în Joia și Vinerea Mare.

Există o referire repetată, în special în
canoanele slujbelor, la falșii păstori,

la preoții falși, mai ales din rândul
evreilor, la momentul răstignirii

Mântuitorului nostru, care vorbeau
în numele lui Dumnezeu,

dar îl slujeau de fapt pe Satana și nu
pe adevăratul Dumnezeu.

Această temă, a falsei pastorații este,
desigur, ceva foarte vechi

în textul scripturistic, și voi ajunge acolo
într-o secundă.

M-am gândit la asta în timpul Săptămânii
Luminate deoarece am recitit viața

Sfântului Antonie cel Mare, scrisă de
Sf. Atanasie cel Mare, fiul său spiritual

și marele apărător al dumnezeirii
Domnului nostru Iisus Hristos.

Sf. Atanasie amintește tuturor în cartea
sa despre viața Sf. Antonie, cât de mult

Sf. Antonie, prin devotamentul său față de
Dumnezeu, a tulburat pacea,

de fapt, pentru [a face] bine.

Atanasie, ca un adevărat discipol al
Sfântului Antonie, și ca un adevărat

iubitor al lui Hristos, a fost criticat
de către împăratul păgân Iulian.

Amintiți-vă că Iulian a fost creștin,
el a fost de fapt tuns citeț al bisericii

și a căzut în apostazie.

S-a întors la o promovare zeloasă
a idolatriei și a zeilor și a condus

Imperiul Roman din 361 d.Hr. până în
363 d.Hr. și este cunoscut pentru

alungarea Sf. Atanasie din Alexandria,
numindu-l, citez: "un tulburător al păcii

și dușman al zeilor" și, într-adevăr,
a fost.

A fost un tuburător al unei false păci,
care nu era construită pe adevăr.

O pace falsă, care nu este construită
pe adevăr, este o piedică, un obstacol

în calea mântuirii.

El a fost un mare perturbator al celor
care voiau să propage răul.

În acest sens, a fi un perturbator al
păcii înseamnă pur și simplu să fii un

ucenic creștincredincios , care îl urmează
pe Domnul nostru Iisus Hristos,

care e, de fapt, cel mai mare tulburător
al falsei păci, al morții - falsa pace

a acestei lumi, din câți au exist
vreodată.

Iisus a luat hotărârea absolută de a nu
face nicicum pace cu moartea.

Există un singur mod de a avea o pace
adevărată și acela este să ucizi moartea,

ceea ce Mântuitorul a făcut în mod
definitiv, iar calea noastră către pace

este și aceea de a ne alătura noi înșine
lui Hristos, astfel încât El Însuși

să poată ucide moartea în noi și păcatul,
care este rădăcina și cauza morții în noi.

Până ce păcatul și moartea nu vor fi
ucise, pacea este improprie.

Procesul de creștere a păcii e un proces
care se dezvoltă în viața creștină

pe măsură ce noi scăpăm din strânsoarea
morții și asta este de fapt una dintre

temele centrale ale vieții Sf. Antonie.

Unul dintre cele mai importante lucruri
pe care Sf. Atanasie cel Mare încearcă

să-l arate atât de clar este că dragostea
creștină este calea de a deveni

din ce în ce mai mult ca Hristos și din ce
în ce mai revigorat de viața Sa divină

și de unirea cu El și mai puțin în
stăpânirea morții.

Dar trebuie să fim atenți, dragii mei,
la pacea falsă.

Tema aceasta, mai ales a păstorilor care
predică o pace falsă este veche.

Lăsați-mă să vă citesc câteva texte din
marii profeți: Ieremia, Ezechiel, Isaia.

Ascultați asta (Ieremia 8: 10-11):
"toți sunt lacomi de câștig"

(și se referă la păstori)

"toţi sunt lacomi de câștig... Şi leagă
rana fiicei poporului Meu cu nepăsare,

zicând: 'Pace, pace!' şi pace
nu este."

Unul dintre cele mai triste exemple de
pastorație sunt

păstorii care încearcă mereu să-i
facă pe oameni să se simtă mai bine,

fără să abordeze miezul problemei -
de ce nu avem pace?

Ei vor să vindece o rană, dar fără
pocăință profundă, fără să cheme

pe cineva la o viață în lumină, o viață
trăită în adevăr.

Pacea urmează pocăinței, altfel ceea ce
avem, potrivit profetului Ieremia,

este o vindecare superficială, o mântuire
foarte superficială

nu ceva eliberator de sub dominația
lui Satan și a tiraniei patimilor.

Pentru că păstorii au fost "lacomi de
câștig" sau orice ar fi ceea ce doresc

(să fie populari, să aibă sprijin, oamenii
să spună lucruri frumoase despre ei

sau să evite disconfortul de a trebui
să spună adevărul, care, desigur, aduce

adesea o cruce teribilă) este o ispită.

Ascultă-l pe Ezechiel (Ezechiel 13:9-10):
"Mâna Mea va fi împotriva acestor prooroci

care văd lucruri deşarte şi prevestesc
minciuni; ... Pentru că duc poporul Meu

în rătăcire, spunând: Pace',
atunci când nu e pace"

și din nou Isaia (Cap 57:21):
"Cei fără de lege n-au pace."

Așa că, dragii mei, observați că nu putem
cu adevărat mângâia pe nimeni,

Noi, păstorii sau orice credincios care
încearcă să ajute pe cineva,

nu putem consola cu adevărat pe nimeni
decât dacă spunem adevărul.

Minciunile și încercarea de a-i face pe
oameni să se simtă mai bine,

când pur și simplu nu este posibil fără
pocăință mai întâi, fără sinceritate,

fără expunere mai întâi,
acestea nu au nici o valoare.

Așa că noi, care trăim în lumina
Învierii lui Hristos, care suntem acum

pe partea cealaltă a morții, este foarte
important pentru noi să spunem adevărul

și să trăim pentru a-i ajuta pe oameni
să găsească o mântuire adevărată,

o pace adevărată care vine doar prin
recunoașterea adevărului și

venind la Hristos, Biruitorul morții și al
păcatului, Eliberatorul de necazuri.

Și atunci putem avea o pace adevărată,
dar asta înseamnă ca în această viață

să fim copii ai Sf. Antonie cel Mare,
copii ai Sfântului Atanasie cel Mare

și asta înseamnă să fim tulburători
ai păcii.

Vă doresc tuturor o mare bucurie în
această Săptămână Luminată!

Hristos a înviat!

Disponibil acum la PatristicNectar.org

Publicațiile "Nectar patristic"
au plăcerea de a vă prezenta

o serie de cinci conferințe susținute
de PS Irineu, Episcop de Londra

și al Europei Occidentale pentru Biserica
Ortodoxă Rusă din afara Rusiei,

intitulată "ORIGINI: Creaționism, Evoluție
& Teologie Ortodoxă a Creației".

Cunoscutul cercetător în patristică și
respectat arhipăstor, episcopul Irineu

se străduiește în această serie să ajute
credincioșii să abordeze teologia creației

din presupozițiile Bisericii în loc să
o facă prin prisma evoluției și

a creaționismului.

Printr-o examinare intensivă a textelor
fundamentale ale Genezei împreună

cu numeroase surse din Părinții Bisericii,
episcopul Irineu ne permite să percepem

propriile priorități și accente teologie
ale Bisericii, atunci când abordează

subiectul creației.

Pentru acestea și alte titluri
disponibile, vă rugăm să vizitați

pagina noastră web la:
PatristicNectar.org