Anupam Mishra: Ingeniozitatea antică a colectării apei

Cu înțelepciune și agerime, Anupam Mishra vorbește despre extraordinarele realizări inginerești construite cu secole în urmă de oameni din Deșertul Auriu al Indiei pentru colectarea apei. Aceste construcții încă mai sunt folosite și în ziua de azi -- și de multe ori sunt superioare megaproiectelor moderne pentru colectarea apei.

Pentru senzaţii tari
n-ar trebui să ne repezim în deşert.

Un scurt anunț administrativ:

vă rog să vă dezactivați programele
de verificare a limbii engleze

instalate în creierul vostru.

(Aplauze)

Bun venit în deșertul auriu,
deșertul Indian.

Are cel mai scăzut nivel de precipitaţii,

cele mai puţine ploi.

Pentru cei obişnuiţi cu incii, 9 inci,
în centimetri 16.

Pânza freatică e la 300 coţi
sau 100m adâncime,

şi în mare parte e salină,
nepotabilă.

Nu poți instala pompe manuale
sau să sapi fântâni,

nici electricitate nu există
în majoritatea satelor.

Dar chiar presupunând că folosești
tehnologia verde – pompe solare –

nu sunt utile în această zonă.

Deci, bun venit în Deșertul Auriu.

Norii arareori vizitează zona aceasta.

Dar am găsit 40 de nume diferite pentru nori în dialectul folosit aici.

Sunt câteva tehnici pentru a colecta ploaia.

Aceasta este o metodă nouă, un nou program.

dar pentru societatea deșertului

aceasta nu este nici un program; aceasta este viața lor.

Și colectează ploaia în multe moduri.

Deci, acesta este primul dispozitiv pe care îl folosesc

pentru a colecta ploaia.

Se numenște kunds; în unele locuri se numește [neclar].

Și puteți observa că au creat

un fel de pluviometru fals.

Deșertul este acolo, dunele de nisip, câteva câmpuri mici.

Și toate acestea formează o mare platformă ridicată.

Puteți observa micile orificii

apa va cădea în acest pluviometru,

și e o pantă.

Câteodată inginerii și arhitecții noștri

nu bagă de seamă pantele din băi

dar aici le vor acorda atenția cuvenită.

Și apa se va duce acolo unde trebuie.

Apoi este de 40 de coți (n.t. - aprox. 12 metri) adâncime.

Izolarea este făcută perfect,

mai bine decât o fac constructorii noștri de la oraș,

pentru că nici o picătură nu ar trebui să se risipească aici.

Colectează 100 de mii de litri per sezon.

Și asta este apă pură de băut.

Deasupra suprafeței se află apă salină dură.

Dar acum poți avea asta pentru un an întreg.

Acestea sunt două case.

Folosim deseori un termen numit statuturi.

Pentru că suntem obișnuiți să avem lucrurile scrise.

Dar există și o lege nescrisă.

Și oamenii își fac casele,

și bazinele de stocare a apei.

Aceste platforme înălțate exact ca această scenă.

De fapt ele merg până la 15 coți (n.t. - aprox. 4,5 metri) adâncime,

și colectează apa de ploaie de pe acoperiș,

există o conductă mică, și din curtea lor.

pot de asemenea să colecteze cam 25 de mii într-un muson bun.

Alta mare,

asta este bineînțeles în afara zonei de deșert intens.

Se află în apropiere de Jaipur. Se numește Fortăreața Jaigarh.

Și poate colecta șase milioane de galoane (n.t. - aprox. 22,7 milioane de litri) de apă pluvială per sezon.

Vârsta este de 400 ani.

Deci, de 400 de ani v-a oferit

aproape șase milioane de galoane de apă per sezon.

Puteți calcula prețul apei colectate.

Atrage apă de la 15 kilometri de canale.

Puteți vedea un drum modern, care să aibă cel mult 50 de ani.

Se mai strică uneori.

Dar acest canal de 400 de ani, care adună apă,

este întreținut de atât de multe generații.

Desigur dacă vrei să intri, cele două uși sunt închise.

Dar pot fi deschise pentru oamenii de la TED.

(Râsete)

Și chiar îi invităm.

Puteți vedea o persoană urcând cu

două canistre de apă.

Și nivelul apei -- aceste canistre nu sunt goale --

nivelul apei este chiar până aici.

Poate stârni invidia multor municipialități,

culoarea, gustul, puritatea acestei ape.

Și asta e ce numesc ei apă de tipul Zero B,

pentru că provine din nori,

apă pură distilată.

Ne oprim pentru scurtă pauză comercială,

și apoi revenim la sistemele tradiționale.

Guvernul a considerat că aceasta este o zonă

foarte săracă și că ar trebui adus

un proiect de multe milioane de dolari

pentru a aduce apă din munții Himalaia.

De aceea am zis că e o pauză comercială.

(Râsete)

Dar revenim, din nou,

la lucrul tradițional.

Deci, apa de la 300, 400 kilometri distanță,

curând a devenit așa.

În multe locuri, buruieni de apă

au acoperit aceste canale imense ca pe orice.

Desigur că sunt unele zone unde apa ajunge,

Nu spun că nu ajunge deloc.

Dar la coada canalului, zona Jaisalmer,

vei observa in Bikaner chestii ca astea:

unde nici buruienile nu mai pot crește

nisipul curge în aceste canale.

Partea faină e că poți găsi viață sălbatică pe lângă canale.

(Râsete)

Aveam reclame imense,

acum 30-25 de ani în urmă, când canalele au apărut.

Ne ziceau să renunțăm la sistemele tradiționale,

că aceste bazine noi de ciment, ne vor oferi apa canalizată.

E de vis. Și tot un vis a și rămas.

Pentru că în curând apa nu mai putea să ajungă în aceste zone.

Și oamenii au început să-și renoveze propriile structuri.

Acestea sunt toate structuri tradiționale,

pe care nu le vom putea explica într-un timp așa de scurt.

Dar puteți vedea că nici o femeie nu stă pe ele.

(Râsete)

Și își împletesc părul.

(Aplauze)

Jaisalmer. Aceasta este inima deșertului.

Acest oraș a fost întemeiat cu 800 de ani în urmă.

Nu știu dacă în acea perioadă

Bombay exista, sau Delhi,

sau Chennai, sau Bangalore.

Deci, acesta era punctul terminal pentru drumul mătăsii.

Bine conectat, acum 800 de ani în urmă, cu Europa.

Nici unul din noi nu am putut să ajungem în Europa,

dar Jaisalmer era bine conectat cu ea.

Și aceasta este o zonă de 16 centimetri.

Atât de limitate sunt precipitațiile,

și viața cea mai plină de culoare a început în aceste zone.

Nu veți găsi apă în acest diapozitiv.

Dar este invizibilă.

Undeva, un curent sau un pârâu

curge pe aici.

Sau, daca vrei să pictezi, poți să pictezi totul albastru

pentru că fiecare acoperiș pe care îl vedeți în această poză

colectează picături de ploaie

și le depozitează în camere.

Dar în afară de acest sistem,

au proiectat 52 de frumoase corpuri de apă, de jur împrejurul orașului.

Și ce numim noi parteneriat public-privat

puteți să adăugați și domeniu.

Deci, domeniul, statul și firma privată

au lucrat împreună pentru a construi aceste frumoase corpuri de apă.

Și se pare că e un fel de corp de apă pentru fiecare sezon.

O să le admirați. Doar priviți frumusețea pe tot parcursul anului.

Indiferent că nivelul apei se ridică sau coboară,

frumusețea rămâne acolo mereu.

Un alt corp de apă, uscat bine-nțeles,

pe perioada verii,

dar puteți observa cum societatea tradițională

combină ingineria cu estetica, cu inima.

Aceste statui, superbe statui,

vă oferă o idee despre nivelul apei.

Când ploaia vine și apa începe să umple bazinul acesta,

va scufunda aceste statui deosebite

în ceea ce numim noi în Engleza de azi „comunicare în masă”.

Aceasta era pentru cumunicarea în masă.

Toată lumea din oraș va ști că acest elefant s-a înecat,

astfel apa va rămâne acolo pentru șapte luni sau nouă luni,

sau 12 luni.

Apoi vor veni să venereze această piscină,

să aducă omagii, recunoștință.

Un alt corp de apă, numit [neclar].

E dificil să traduci în engleză,

în special în engleza mea.

Dar cel mai apropiat termen ar fi „glorie”, o reputație.

Reputația în deșert al acestui mic corp de apă este

că nu rămâne fără apă niciodată.

În perioadele severe de secetă

nimeni nu a văzut acest corp de apă

să sece.

Și poate că știau și viitorul.

A fost proiectat acum 150 de ani în urmă.

Dar poate știau că pe 6 noiembrie 2009,

va fi o sesiune verde și albastră la TED,

așa că au pictat-o așa.

(Râsete)

(Aplauze)

Corp de apă secat. Copiii stau pe

un dispozitiv foarte dificil de explicat.

Acesta se numeste „kund”. Avem, în limba engleză, apa de suprafață și apa subterană.

Dar asta nu e apă subterană.

Poți să scoți apă subterană din orice fântână.

Dar asta nu e o fântână obișnuită.

Stoarce umezeala

ascunsă în nisip.

Și au numit această apă așa cum a numit-o al treilea [neclar].

Și se află și o centură de gips dedesubtul ei.

și a fost depozitată de măreața mamă Pământ

acum trei milioane de ani în urmă.

și acolo unde găsim această centură de gips

se poate colecta această apă.

Acesta este același corp de apă secat.

Acum, nu mai găsești nici un „kund”;

toate sunt scufundate.

Dar când nivelul apei scade se va putea

scoate apă din aceste structuri pe parcursul anului.

Anul acesta s-au primit doar șase centimetri.

Șase centimetri de ploaie,

și te pot telefona

dacă ai vreo problemă cu apa în orașul tău,

Delhi, Bombay, Bangalore, Mysore,

vă rog să veniți în zona noastră de șase centimetri, vă putem oferi apă.

(Râsete)

Cum le întrețin?

Sunt trei lucruri: conceptul, planificarea,

construirea efectivă, și de asemena întreținerea lor.

Este o structură de întreținut,

de secole, de generații, fără ajutorul unui departament,

fără vreo subvenție.

Deci secretul este „[neclar]”, respectul.

Ceva ce îți aparține, nu ceva personal,

proprietatea mea, tot timpul.

Deci, acești stâlpi din piatră

îți vor aminti că intri într-o zonă cu corpuri de apă.

Nu scuipa, nu fă nimic rău,

astfel ca apa curată să poată fi colectată.

Un alt stâlp, stâlpul de piatră din partea voastră dreaptă.

Dacă urci pe aceste trei, șase trepte

vei descoperi ceva foarte drăguț.

Ăsta a fost făcut în secolul al XI-lea.

Și trebuie să cobori mai jos.

Se zice că o imagine face cât o mie de cuvinte,

deci am putea spune o mie de cuvinte acum,

și alte o mie de cuvinte.

Dacă nivelul apei scade,

vei descoperi noi trepte.

Dacă se ridică, unele din ele se vor scufunda.

Așa că, pe parcursul unui an întreg

acest sistem minunat îți va oferi ceva bucurie.

Pe trei laturi ai astfel de trepte, pe a patra latură

este o clădire de patru etaje

unde oricând ați putea organiza astfel de conferințe TED.

(Aplauze)

Scuzați-mă, cine a construit aceste structuri?

Sunt în fața dumneavoastră.

Cei mai buni contructori civili pe care i-am avut, cei mai buni proiectanți,

cei mai buni arhitecți.

Putem să spunem că datorită lor,

datorită strămoșilor lor,

India putea să aibă primul colegiu de inginerie

în 1847.

Nu existau școli generale englezești la acea vreme [n.t.- în India],

nici chiar școli Hinduse, școli [neclar].

Dar astfel de oameni, au forțat Compania East India,

care a venit aici pentru afaceri, un fel de afaceri foarte murdare...

(Râsete)

Dar nu să înființeze colegiile de inginerie,

însă datorită lor, primul colegiu de inginerie a fost creat

într-un mic sat, nu la oraș.

Ultimul punct, toți știm de la grădiniță despre

cămilă că este corabia deșertului.

Deci, poți găsi prin Jeep-ul tău,

o cămilă și un cărucior.

Acest cauciuc provine de la un avion.

Așa că, priviți frumusețea celor din deșert

care pot recolta apa din ploaie,

și de asemena pot crea ceva

dintr-un cauciuc de la un avion cu reacție,

și să-l folosească la un cărucior cu cămilă.

Ultima imagine, este un tatuaj,

un tatuaj de 2000 de ani vechime.

Îl foloseau pe corpul lor.

Tatuajul era, într-un timp,

un fel de tabu

sau un lucru al infractorilor, dar acum e la modă.

(Râsete)

(Aplauze)

Puteți să copiați acest tatuaj. Am câteva postere cu el.

(Râsete)

Centrul vieții este apa.

Acestea sunt valurile frumoase.

Acestea sunt treptele deosebite

pe care tocmai le-am văzut în unul din diapozitive.

Aceștia sunt copacii.

Și acestea sunt florile care

dau parfum vieții noastre.

Deci, acesta este mesajul deșertului.

Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)

Chris Anderson: Deci, mai întâi de toate, mi-aș dori să am elocvența dumneavoastră, cu adevărat, în orice limbă.

(Aplauze)

Aceste artefacte și design-ul lor ne inspiră.

Credeți că pot fi folosite și în altă parte,

că lumea ar putea învăța din asta?

Sau e potrivit doar pentru acest loc?

Anupam Mishra: Nu, ideea de bază este să

folosești apa care cade în zona ta.

Așa că, iazuri, corpurile deschise, sunt peste tot,

chiar din Sri Lanka până la Kashmir, și în alte părți de asemeni.

Și aceste [neclar], care acumulează apa,

sunt de două tipuri.

Unul reîncarcă și altul înmagazinează.

Așa că depinde de teren.

Dar kund-urile care folosesc centura de gips,

pentru astea trebuie să mergi înapoi pe calendar,

trei milioane de ani.

Dacă această centură există, se poate face imediat.

Altfel, nu se poate face.

(Râsete)

(Aplauze)

CA: Mulțumim foarte mult.

(Aplauze)