Tot ce e necesar să ştii ca să citeşti „Odiseea" de Homer - Jill Dash

Vezi lecţia completă: ed.ted.com/lessons/everything-you-need-to-know-to-read-homer-s-odyssey-jill-dash

O întâlnire cu un uriaş care mănâncă oameni. O vrăjitoare care-i transformă pe oameni în porci. Un rege de mult uitat care-şi revendică tronul. Fiecare reprezintă câte o poveste excepţională. Dar ele sunt doar un episod din „Odiseea", un poem cu 12.000 de versuri care prezintă legendele şi istoria Greciei antice. Cum putem înţelege ceva din acest text masiv? Jill Dash ne împărtăşeşte tot ceea ce ar trebui să ştim ca să înţelegem „Odiseea".

Lecţie de Jill Dash, animaţie de David Price.

O întâlnire cu un uriaş
care mănâncă oameni,

O vrăjitoare care transformă
oamenii în porci,

un rege pierdut
care-şi revendică tronul.

Luate individual, oricare dintre
aceste poveşti sunt excepţionale,

dar fiecare este
doar un episod din „Odiseea",

un poem de 12.000 de versuri cu legende,
mituri şi istoria Greciei antice.

Cum să înţelegem un text masiv

ce vine şi ne spune o poveste
despre o lume îndepărtată?

Faptul că putem citi „Odiseea"
este incredibil,

deoarece a fost compusă înaintea apariţiei
alfabetului grecesc, în secolul VIII î.Hr.

Era ascultată, nu citită,

şi era interpretată de rapsozi.

Se crede că autorul
a fost un om orb pe nume Homer.

Dar nimeni nu ştie cu siguranţă
dacă a trăit cu adevărat sau e o legendă.

Prima sa menţionare apare
la câteva secole după epoca sa.

Şi poemele care i-au fost atribuite
par să fi fost schimbate

şi rearanjate de mai multe ori
de diverşi autori

înainte să fie scrise
sub forma lor actuală.

De fapt, cuvântul rapsod
înseamnă a alipi,

pentru că poeţii combinau poveşti
glume, mituri şi cântece pre-existente

într-o singură naraţiune.

Pentru a recita aceste opere epice masive

rapsozii foloseau un ritm constant,

şi sisteme mnemonice,

precum repetarea pasajelor memorate.

Acestea includeau descrieri
ale peisajului şi liste de personaje,

ajutându-l pe rapsod să-şi amintească
ordinea naraţiunii,

la fel cum refrenul unui cântec ne ajută
să ne amintim următoarele versuri.

Pentru că majoritatea poveştilor
erau cunoscute de public,

era obişnuit ca unele fragmente
să fie aşezate în altă ordine.

La un moment dat poemul
a fost scris pe piatră

şi povestea a primit o formă fixă
aşa cum o cunoaştem azi.

Deoarece lumea s-a schimbat
în ultimele mii de ani,

ne este folositor puţin context
înainte de a începe lectura.

„Odiseea" e continuarea unui alt poem epic
atribuit tot lui Homer, „Iliada",

care relatează povestea Războiului troian.

Tema principală care uneşte
cele două poeme este aceasta:

nu provoca mânia zeilor
în nicio situaţie.

Panteonul grecesc este un amestec
de putere divină şi nesiguranţă umană,

înclinat spre gelozie şi ranchiună
de proporţii epice.

Majoritatea problemelor din aceste poeme
sunt cauzate de mândria oamenilor,

pentru că se cred superiori zeilor.

Dorinţa de a face pe plac zeilor
era aşa de puternică

încât grecii antici primeau
cu generozitate orice străin

în propria casă

de teamă că aceştia
ar fi zei deghizaţi.

Acest cod antic al ospitalităţii
se numea xenia.

Gazda oferea musafirilor
protecţie, alimente şi confort,

iar oaspeţii îi răsplăteau cu amabilitate
și, dacă aveau, cu daruri.

Xenia joacă un rol special în „Odiseea",

pentru că Odiseu, în călătoriile sale,
este oaspetele perpetuu,

şi isteaţa lui soţie, Penelopa, joacă
rolul neobositei gazde în absenţa lui.

„Odiseea" relatează
toate călătoriile lui Odiseu,

dar naraţiunea începe
în mijlocul lucrurilor.

La zece ani după Războiul troian
îl găsim pe erou captiv pe o insulă,

de 20 de ani departe de locul său natal,
Ithaca şi de familie.

Pentru că l-a mâniat pe zeul mării,
Poseidon, orbindu-i fiul, un ciclop,

drumul lui Odiseu înspre casă
a fost împânzit de întâmplări nefericite.

Acasă adunându-se probleme
şi zeii discutându-i soarta,

Odiseu începe să descrie gazdelor lui
acei ani de pribegie.

Unul dintre cele mai
fascinante lucruri ale „Odiseei"

este discrepanța dintre cât de puţine
ştim despre perioada aceea de timp

şi abundenţa detaliilor pe care
le conţine textul.

Istoricii, lingviştii şi arheologii

au petrecut secole
căutând ruinele Troiei

şi identificând insulele
pe care le-a vizitat Odiseu.

Precum eroul ei, cartea de 24 de volume
şi-a făcut lunga călătorie

de-a lungul a secole de mit și istorie

ca să ne spună astăzi
incredibila ei poveste.