Istoria sumbră a testelor de inteligență - Stefan C. Dombrowski

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-dark-history-of-iq-tests-stefan-c-dombrowski

În 1905, psihologii Alfred Binet și Théodore Simon au creat un test pentru copiii din Franța ce întâmpinau dificultăți la școală. Creat pentru a determina care dintre copii avea nevoie de o atenție individualizată, metoda lor punea bazele testului modern de inteligență. Așadar, cum funcționează testele de inteligență și reflectă ele cu adevărat inteligența? Stefan C. Dombrowski explorează modul în care au fost utilizate testele pe parcursul istoriei.

Lecție de Stefan C. Dombrowski, regie de Kozmonot Animation Studios.

În 1905, psihologii Alfred Binet
și Théodore Simon

au creat un test pentru copiii
cu dificultăți de învățare din Franța.

Creat pentru a determina care copii
necesitau o atenție personalizată,

metoda lor puneau bazele
testului de inteligență.

Începând cu sfârșitul secolului XIX,
savanții au presupus

că abilitățile cognitive
precum raționamentul verbal,

memoria de lucru
și competențele vizuo-spațiale

reflectau nivelul de inteligență de bază

sau factorul g.

Simon și Binet au creat o mulțime
de teste pentru a măsura aceste abilități

și au combinat rezultatele
într-un singur scor.

Întrebările erau adaptate
pentru fiecare grup de vârstă,

iar rezultatul indica cum s-a descurcat
față de alți copii de vârsta sa.

Împărțind rezultatul la vârsta lor
și înmulțind-ul cu 100

obțineai coeficientul de inteligență,
sau IQ-ul.

Astăzi, un rezultat de 100 reprezintă
media unui eșantion din populație,

68% din populație având
între 85 și 115 puncte.

Simon și Binet au crezut că abilitățile
pe care testul le evalua

vor reflecta inteligența generală.

Dar nici atunci și nici acum,

nu există un acord asupra
definiției inteligenței generale.

Şi aceasta a lăsat mână liberă
pentru ca oamenii să utilizeze testul

în folosul presupunerilor
preconcepute despre inteligență.

Ce a început ca un mod de a-i identifica
pe cei ce aveau nevoie de ajutor la școală

a fost utilizat rapid pentru clasificarea
oamenilor în alte moduri,

deseori în folosul ideologiilor
profund eronate.

Una din implementările pe scară largă

a avut loc în Statele Unite
în timpul Primului Război Mondial,

când armata utiliza un test de inteligență

pentru a clasa recruții și a-i selecta
pentru a fi pregătiți ca ofițeri.

Atunci mulți credeau în eugenie,

idea că trăsăturile genetice
dorite și nedorite

ar putea și ar trebui controlate
la oameni prin reproducere selectivă.

Erau multe probleme
în cazul acestui mod de gândire,

printre ele și idea că inteligența
nu era doar fixată și moștenită,

dar și legată de rasa persoanei.

Sub influența eugeniei,

savanții utilizau rezultatele
inițiativei militare

pentru a susține afirmația eronată
că anumite grupuri rasiale

erau superioare intelectual față de alții.

Fără să ia în considerare
faptul că mulți din recruții testați

erau noi imigranți în Statele Unite

care nu aveau educație formală
sau nu aveau contact cu limba engleză,

ei au creat o ierarhie eronată
a inteligenței grupurilor etnice.

Intersecția dintre eugenie
și testarea IQ-ului

a influențat nu doar știința,
dar și politica.

În 1924, statul Virginia a creat o lege

ce permitea sterilizarea forțată
a oamenilor cu un IQ scăzut –

o decizie pe care Curtea Supremă
a Statelor Unite a susținut-o.

În Germania nazistă,
guvernul a autorizat uciderea copiilor

ce aveau un IQ redus.

După Holocaust
și mișcarea pentru drepturile civile,

utilizarea discriminatorie
a testelor de inteligență

a fost contestată
din motive morale și științifice.

Savanții au început să studieze
efectele mediului asupra IQ-ului.

De exemplu, în timp ce testele IQ

erau reevaluate periodic
de-a lungul secolului XX,

noile generații au obținut rezultate
mai mari la testele vechi

decât generațiile anterioare.

Acest fenomen cunoscut ca Efectul Flynn,
a avut loc mult prea repede

ca să fie cauzat de trăsăturile
evolutive moștenite.

În schimb, cauza era una legată de mediu:

îmbunătățirea educației,
a asistenței medicale și a nutriției.

La mijlocul secolului XX,

psihologii au încercat
să utilizeze testele IQ

pentru a evalua alte aspecte
decât inteligența generală,

în special schizofrenia, depresia
și alte tulburări psihiatrice.

Aceste diagnostice se bazau în parte
pe evaluările clinice ale evaluatorilor

și utilizau un subgrup de teste
ce determinau IQ-ul –

o practică care s-a dovedit
că nu oferea informații clinice utile.

Astăzi, testele IQ folosesc elemente
de design și tipuri de întrebări

asemănătoare cu cele ale primelor teste,

deși avem tehnici mai bune

pentru a identifica
potențialele discriminări dintr-un test.

Ele nu mai sunt utilizate
pentru a diagnostica boli psihiatrice.

Însă o practică problematică similară
ce folosește rezultatele subtestului

e utilizată uneori pentru diagnosticarea
dificultăților de învățare,

împotriva sfatului multor experți.

Psihologii din toată lumea
încă mai utilizează testele IQ

pentru a identifica
dizabilitatea intelectuală,

iar rezultatele pot fi utilizate

pentru determinarea sprijinului
educațional adecvat,

în pregătirea profesională
și în asistența medicală.

Rezultatele testelor IQ au fost utilizate

pentru a justifica politici oribile
și ideologiile nefondate științific.

Aceasta nu înseamnă
că testul în sine e inutil;

de fapt, el reușește foarte bine
să măsoare modul de raționare

și abilitățile de rezolvare a problemelor
pe care le propune.

Dar nu e același lucru
cu măsurarea potențialului unei persoane.

Deși sunt multe probleme de ordin
politic, istoric, științific și cultural

implicate în testarea inteligenței,

tot mai mulți savanți sunt de acord
în această privință și au respins ideea

că oamenii pot fi clasificați
în funcție de un singur rezultat numeric.