Ce înseamnă să fii fără ego?

Satsang cu Mooji

În timpul unei plimbări de dimineață în Monte Sahaja o întrebare îi este pusă lui Moojibaba: „Ce înseamnă să fii fără ego? Moojibaba răspunde: „Înseamnă Viață.”
În această convorbire decisivă ce transformă viața Moojibaba explică că ceea ce înseamnă cu adevărat să fii fără ego este să transcenzi ego-ul și să intri în vibrația câmpului Dumnezeiesc. Să fii lipsit de ego e cel mai puternic lucru din întreaga lume. Cel ce abandonează ego-ul și se cufundă complet în oceanul Dumnezeiesc - acesta se ridică și devine un ghid în lume.

Muzica: „Tatăl Nostru” de Prem și Ashleigh

Acesta și multe alte clipuri pot fi văzute pe Mooji.TV:
http://bit.ly/moojitv
și
http://bit.ly/sahaja-express

#Mooji #satsang #spirituality #advaita #nonduality #awakening

Plimbare cu Mooji Baba

[Mooji] Mi-ai pus o întrebare foarte bună
în dimineața asta:

[Mooji] „Ce înseamna sa fii fără ego?”
Înseamnă viață, adevărată viață.

Ce Înseamnă să Fii Fără Ego?
03-01-2018

[Mooji] Nu ești dominat de sentimente,

viața ta nu e în serviciul persoanei tale.

Înseamnă că, pentru majoritatea ființelor
umane,

viața noastră e în primul rând în
serviciul persoanei noastre,

cum ar fi ce mai facem,
„nu sunt bine”, „am nevoie de asta”,

„nu am nici un ban”.
Totul e despre noi, noi, noi.

Iar asta e o astfel de...

Viețile noastre ar trebui să fie pentru
deservire și pentru...

Ca și cum, o viață în serviciu,
nu pentru sine dar pentru viață,

poate face sute de oameni să trăiască
bucuria,

pentru mulți dintre ei,
daca o faci în serviciul potrivit.

O viață în serviciul tău e egoistă
și am numi-o atât de risipitoare.

Atât de multă putere e în tine
iar acea putere nu e pentru persoana ta.

Așa că să fii fără ego...

când persoana vrea să fie fără ego,

e foarte dificil dacă persoana rămâne.

Încearcă să fie bună și e bine,
e deasemenea o cale foarte mare.

Multor oameni li se spune, când citesc
scriptura: „Iubiți-vă unul pe celălalt”,

„Fă bine celor care îți fac rău”,
în felul acesta.

Iar oamenii încearcă să fie cât mai
iubitori și buni cu putință și este bine.

Produce rezultate foarte bune,
dar câteodată ceva e artificial,

dacă faci asta fiindcă ți se spune că
ar trebui să fii bun.

Căutăm răsplată:
„Dacă fac ce e bine, obțin ceva”,

așa că e tot pentru noi, într-un fel.

Dar când ne trezim la adevărul
că tu ești Sinele,

Sinele are grijă de toate, de toată lumea,
e diferit cumva.

Viața e mult mai ușoară, sentimentul tău
de probleme personale pur și simplu dispare,

ca și cum nu există probleme personale.

Nu e nici o persoană să aibă probleme.

Lucruri apar în viață, cineva poate să zică:

„Nu-mi place de tine!” Și va fi simțit,

iar dacă ei au multă otravă
în acea exprimare,

s-ar putea să simți acea tristețe,
dar nu te va copleși niciodată.

Ești chiar în stare să faci lucrul potrivit,
care e să zici: „Dumnezeu să te binecuvânteze.”

Câteodată nu o spui în fața lor,

fiindcă ar putea să-i supere chiar,

dar în inima ta accepți asta.
Și scoți otrava din interiorul tău.

Fiindcă ego-ul e otrava din interiorul
vieții unei ființe umane.

Doar înrăutățește lucrurile,
e întotdeauna egoist,

atrage întotdeauna energie asupra sa tot timpul,

are nevoie întotdeauna să aibă dreptate,
toate lucrurile astea; e foarte otrăvitor.

Dar câteodată fără să știe altă cale

simte că: „Pur și simplu așa sunt eu.”

Când începi să te trezești la spațiul mai
adânc al Adevărului din spatele persoanei,

aici e unde introspecția sau Invitația
te scoate din asta,

te ridică din acel spațiu
iar în spațiul din spate,

unde este un câmp de inteligență pură,
mai ușor, mai spațios.

Deja începi să te simți fericit și ușor

iar in fericirea și lumina ta,

în mod natural vrei să faci ce se simte bine.

E ca și cum ce se simte bine
apare natural în inima ta

iar egoismul se simte ca și...
e ca o otravă ce te lasă,

așa că nu gândești atât de mult în acei termeni.

Când găsești ceva ce te face fericit,

vrei să împărtășești asta să faci
cât mai mulți oameni fericiți.

Treci printr-o ușă într-un spațiu,

vrei să lași cât mai mulți oameni posibil
să treacă.

Așadar lipsa ego-ului e așa.
Și cu cât mai mult cade,

această mantie a ego-ului,
a lui „eu, eu, eu, eu, a mea, al meu”,

există doar spațiu mult mai mare.

De asta spun: „Intri în câmpul Dumnezeiesc.”

Câmpul Dumnezeiesc nu are gelozie,

toate lucrurile astea pleacă:
egoism, pofte puternice...

Ești într-un câmp și e natural grijuliu

și totul e ridicat în el.

Are grijă de fiecare aspect al vieții tale

și de viețile celor pe care îi iubești.

Dar iubirea ta nu se oprește, continuă
să se extindă din ce în ce mai mult.

Așadar asta înseamnă să fii fără ego.

E cel mai puternic lucru din lume.

Ego-ul e cea mai întunecată putere din lume.

Libertatea de ego e cea mai luminoasă
și frumoasă forță din lume.

Iar asta e, pentru mine, provocarea
de a trăi ca ființă umană,

de a transcende indentitatea egotică.

Dar pare foarte rar în lumea noastră,

fiindcă atât de mult e pe baza persoanei,

e ca prima noastă dragoste și iubim asta
în primul rând.

Dar tu ești menit să iubești Sinele,
nu persoana,

iubește Sinele întâi,
dar tindem să-l iubim la urmă.

Și așa este. Mai întâi
creștem cu identitate puternică

doar „eu eu eu” însă nu suntem niciodată
fericiți în acest fel.

Avem nevoie de atât de multe lucruri:
avem nevoie de bani, de prietenie,

avem nevoie de parteneri,
de lucruri frumoase ca să fim fericiți.

Dar cineva care e liber de ego poate
pur și simpu să fie fericit oricum.

Oriunde îi pui, sunt fericiți.
Nu sunt competitivi,

sunt foarte deschiși în relațiile lor,

se gândesc întotdeauna la sentimentele altora.

E foarte frumos iar dorința și rugăciunea
mea este

să devină contagios din nou pur și simplu
să fii fericit, că ființele se bucură...

Când avem activități de grup,

unii oameni învață să vadă
că pot lucra împreună

și produc ceva frumos, iar ei iubesc asta.

În Monte Sahaja acum,
climatul și vibrațiile

au devenit cu mult mai înalte,
așa că sentimentul de iubire e ușor.

Oamenii nu se prefac că iubesc,

ei simt cu adevărat vibrația.

De unde vine această vibrație?

Nu e că am venit aici
și era un ținut special

și copacii ofereau o vibrație.

Nu! Noi aducem vibrația, Sinele viu,

prin acțiunile noastre, prin gândurile
noastre, prin meditație,

prin înțelegere, prin venerație
și prin atracția pentru Dumnezeu,

sau pentru conștiința pură.

toate acestea ridică vibrația,
așa că devine puternică.

Chiar oamenii ce nu știu despre lucrurile
acestea,

când vin, ei simt ceva:

„Mă simt bine aici, îmi place să fiu aici.”
La ce răspund ei?

Ei răspund la vibrația locului.

Ei probabil nu știu filozofia,
nu e importantă.

Este activitatea filozofiei,

este puterea îndrumării,
când este acceptată.

Nu e nici o putere în îndrumare
dacă nu e acceptată.

Când este acceptată, se trezește
și începe să se miște.

după care totul...
Copacii încep să o culeagă,

pământul o culege, totul o culege.

De asta în unele locuri,
poți simți vibrația locului

deși acea persoană nu mai e acolo.

Am fost în asemenea locuri, în India.

Chiar în Jamaica, în casa lui Bob Marley
am simțit această vibrație, de fapt.

Am fost în camera sa, unde papucii
săi erau lângă patul lui,

nu mă așteptam la nimic, dar sentimentul
de iubire era atât de puternic.

A fost atât de minunat!

În India, casa lui Gandhi și diferite
locuri în care am fost,

se simte „Oau”, nu așa de multe, dar câteva.

Simți acestă vibrație și trăiește în pereți,

chiar și cărămizile mențin vibrația.

Intri și simți:
„A fost fericire în casa asta!”

Și trăiește, deși oamenii
și-au părăsit trupurile,

fericirea e în interiorul casei.
E uimitor!

Câteodată întunericul poate trăi în casă
deasemenea.

Astea sunt energiile puternice de atracție,

dorință, frică, iubire, acestea sunt
forțe puternice în regatul uman

iar ele afectează chiar și pământul,
lasă acea vibrație acolo.

Câteodată oamenii merg în pădure,
ei spun că iubesc să fie în natură.

Fiindcă nu e poluată de întunecime umană.

Așa că ei simt: „E fără așa ceva.”

S-a mutat mai mult în conștiința copacilor

și teren, conștiința pământului, mai mult în asta.

Când vii într-un loc unde

conștiința s-a manifestat în formă umană,
e mult mai bogat,

mai divers în expresia sa.

Dacă este pătruns și îmbibat de conștiință,

e atât de puternic!

De asta spun că acum 2100 de ani

când Isus era aici fizic, pe Pământ,

și doar printr-o singură ființă umană

care era întruparea conștiinței Dumnezeiești,

chiar după ce și-a părăsit corpul,
2100 de ani mai târziu,

oamenii încă devin adepți ai lui Hristos,

sau adepți ai lui Buddha,

sau adepți ai lui Krishna,
care a fost aici acum 5000 de ani,

ai lui Rama, care a fost aici cu multe
mii de ani înainte.

De ce? Fiindcă vibrația e acolo
atunci când ei țin asta.

Deci, e un lucru foarte puternic!

Obișnuiam să zic că
o ființă umană a uitat de sine

și de atunci întreaga lume nu-i mai poate uita.

Acesta e un lucru foarte puternic!

Uitând de sine înseamnă să treacă peste
ego pur și simplu să nu asculte de el.

Ei au transcens asta.

Iar influența lor,
prezența lor și cuvintele lor

au afectat viețile a milioane de ființe.
Așadar ei sunt exemple.

Și fiecare din aceste ființe umane

a avut exact aceeași grupă sanguină ca noi,

au privit la aceeași lună, aceleași stele
și același soare ca și noi.

Și aveau pofte, oboseau,
câteodată nu dormeau,

au avut prietenii,
erau oameni ce îi urau.

Chiar și așa, ei străluceau în spiritul
Adevărului, spiritul lui Dumnezeu.

Așadar asta, pentru mine,
e împlinirea unei vieți umane,

să te trezești în Adevărul a ceea ce ești
în realitate,

și că asta e ceea ce este Dumnezeu,

că tu ești în interiorul împărăției
lui Dumnezeu înăuntrul inimii tale.

Asta e ceea ce este.

O ființă umană ce doar urmează scripturile
la suprafață,

nu e de ajuns. Viața lor se va schimba,

va afecta viețile altor oameni,
dar într-un mod inconsistent.

Dar cel ce își abandonează ego-ul

și se scufundă complet în oceanul
Dumenzeiesc, acesta se ridică

și devine un ghid în lume,
chiar dacă nu vorbesc.

Unele ființe nu vorbesc,
dar prezența lor e atât de puternică,

fiindcă e atât de inerentă în ființa lor,
această prezență a lui Dumnezeu,

încât oamenii pot pur și simplu să fie în
prezența lor și sunt transformați.

Așadar pentru mine,
asta înseamnă să fii fără ego,

e cel mai puternic lurcru din lume!

Dacă ar fi să întâlnesc doi oameni,

unul care a fost pe Venus
și a trăit acolo șase luni

și unul ce a trăit într-o cutie de carton
șase luni în meditație și Dumnezeu

și care s-a trezit,
aș merge acolo oricând să fiu cu acesta.

Nu trebuie să vorbesc cu un astronaut
despre viață,

fiindcă ei ar putea să fie la fel de
plini de ego.

Dar cel ce a transcens ego-ul
în interiorul său,

aceasta ar fi întâlnirea mea fericită.

Mai degrabă aș merge să stau acolo,
doar să fiu cu acesta,

să fiu în acel câmp de ființe,
chiar ființe ce îl iubesc pe Dumnezeu,

ce caută Adevărul,
aceasta e companie sfântă.

Doar să fiu în compania cautătorilor de Adevăr

e de bun augur, deasemenea.

Așa că simt că suntem în locul potrivit,

că din ce în ce mai multe ființe
găsesc adevărata fericire,

nu e imaginație,
fără: „Vom cureri lumea!” Nu.

Doar descoperind, unul câte unul e deajuns,

acea lumină ce se mișca prin lume e ceva.

Fiindcă nu cred că lumea are nevoie
de mai multe cărți despre spiritualitate.

Ei au nevoie de ființe umane care
întruchipează Adevărul

decât cărți ce scriu despre Adevăr!

Ei vor să vadă cartea vie,
nu doar o carte de hartie.

Ei vor să vadă o carte din ființă umană
asemeni lor

a cărui viață provoacă sau confruntă

sau dezvăluie ceva în interiorul lor.

Întâlnind pe cineva de acel calibru,

ființa lor nu poate nega că l-a întâlnit
pe Dumnezeu.

De multe ori am auzit povești

în care oamenii ce au declarat despre ei
că sunt atei,

au întâlnit o ființă ce are acel impact
asupra lor,

încât ei știu: „Oau, nu stiu ce este asta,

dar provoacă toate schimbările astea
în interiorul inimii mele.”

Fiindcă ei nu pot fi un ateu adevărat,
e doar o ciudățenie.

E doar o profunzime a ignoranței,

dacă nu recunoști că există
o putere Supremă ce controlează

și determină ordinea universului
și are grijă de lucruri.

Nu sunt ființele umane cele care fac asta,
permițând copacilor să crească

și trimițând ploaie și schimbând vremea

și având grijă de toate planetele,

nu doar într-un sistem solar,
dar în toate sistemele solare!

Numai vorbind despre asta te face
să te simți slab.

Nu poți pricepe splendoarea
și puterea acelei Ființe Supreme.

Ființa nu e separată ca o entitate
ce face lucrurile,

e în interiorul lucrurilor.
E precum...

Dumnezeu nu poate fi doar o formă,

sau Dumnezeu e întrupat în toate formele
și dincolo de ele.

Formele se schimbă mereu,

fiindcă El le dă o porțiune din timp
și creștere

iar orice crește trebuie să se transforme
și să se schimbe.

Dar Dumnezeu-Sinele e neschimbător
și totuși manifestă schimbare

și având grijă de toate diversele
permutări ale expresiei sale.

Câteodată vreau pur și simplu să-l descriu

ca un fel de câmp energetic,
însă nu doar energie,

e o inteligență și un spirit...

Aceasta e expresia sa vizibilă

ce apare din el, dă multe indicii,
asta dacă te uiți.

Privim și vedem părul pe capul cuiva,

ce tot crește, dar din ce?

Dacă te uiți în interiorul capului,
nu există păr în interior, ieșind afară.

Nu e nimic acolo, pur și simplu crește.

Îți arată: „Din vacuitate
creez toate lucrurile astea,

le susțin și le aduc înapoi la vacuitate.”

E prea magnific ca să vorbești despre asta!

Unele ființe devin copleșite
de măreția acelei puteri.

Așa că acea putere e sursa
propriului sentiment de sine.

Să știi asta, chiar dacă nu o înțelegi,

ar trebui deja să-ti dea foc vieții,

ar trebui să mergi și să te așezi.

Recunoștința nu are sfârșit știind

că viața ta provine din Dumnezeu.

Pentru cineva ce nu prea înțelege asta...

De asemenea asta e desemnat de putere,

că vor exista ființe
ce nu simt asta pentru o vreme,

și eventual, ele trebuie să se trezească
la asta în interiorul lor.

O viață de bun augur, pentru mine,
e viața ce se îndepărtează de ego-ul

ce creează orbire în interiorul ființei

și ne face să fim îngrijorați
doar de lucruri pământești,

spre deosebire de cel ce e conștient

și trăiește în acea conștiință pură, iar
mai apoi trăiește ca acea conștiință pură.

Dacă ajungi să trăiești ca și conștiință
pură, ești deja în împărăție,

ești deja în acel spațiu.

E chiar, aș spune, mai mare decât raiul,

dacă pot spune așa ceva.

Atunci când acel sentiment a venit,
am gândit: „E o blasfemie să zic asta?”

Am simțit: „Dacă raiul e făcut din imagini
și obiecte,

atunci și ele sunt într-un fel de timp.”

Poate că una din zilele lui Dumnezeu
ar putea fi o mie de ani umani.

Cine știe? Dar orice este,
trebuie să fie schimbare.

Dacă sunt diferite niveluri de ființe,

atunci desigur, procesul de evoluție
și creștere e încă acolo.

Dar în conștiința pură,
nu e îngrijorată de creștere.

E atât de perfectă,
dar atât de neatrăgătoare pentru minte,

fiindcă mintea e mereu interesată
despre lucruri și obiecte

și să aibă și să piardă și să obțină
și să schimbe și să crească

și să devină și să piardă, de toate astea.

În timp ce în conștiința pură,
transcende aceste concepte.

Asta e ceea ce încerc să zic,
când spun tuturor: „Lasă asta acum.

Lasă asta acum. Lasă chiar și interesul
pentru identitatea ta.

Lasă toate astea.” Cui îi vorbesc?

Inteligenței ce nu aude asta îndeajuns.

Când aude această poruncă
ce vine de la inimă,

e capabilă să lase totul și apoi să fie
în unime,

în experiența propriei sale unimi.

Atunci vezi oameni în sală în satsang,
în meditații ca aceasta

și cu îndrumare ca aceasta,
atunci perturabarea nu e acolo,

e ca și cum ești într-un câmp transcedental.

Egoismul toate lucrurile de genul acesta
pur și simplu se împrăștie

și e ca și cum plutești
într-o dimensiune mai ușoară a ființei.

Așadar e foarte tangibilă, de fapt,
încât o simțim

și avem capacitatea să o experimentăm.

La început, pentru mulți oameni,
mintea lor vine.

Câteodată oamenii vin aici, ei nu sunt
obișnuiți cu acest de tip de atmosferă

și vezi cât de mult mintea lor îi tulbură.

Pare ca și cum locul și oamenii
îi tulbură,

dar propria lor minte îi tulbură.

Se simte inconfortabil,
fiindcă se simte provocată:

„De sunt oamenii aceștia atât de fericiți?

Nici nu am încredere în ei. Se prefac.”
Se chinuie cu astea,

cinicism, judecăți, discomfort,
toate lucrurile acestea răsar.

Dar ele sunt doar durerile nașterii
ca să atingă o stare superioară,

dacă persistă,
iar deseori nu fac asta, pleacă.

Dar ceva e în interiorul lor

iar acea sămânță începe să crească în
interior, fiindcă Dumnezeu i-a adus aici.

Chiar dacă ei simt că:
„Nu am vrut să vin aici, nevasta mea...”,

e tot forța ce i-a făcut să vină aici,

să experimenteze tulburarea ce e în ei,

dar nu recunosc că vine de la ei.

Ei cred că vine de afară.

Dar vine de la o reacție la energia
ce o experimentează

cu care încă nu sunt compatibili,

fiindcă sunt atât de mult în domeniul
identității egotice.

Așa că asta tremură.

Așadar, o întrebare foarte bună
mi-ai pus în dimineața asta,

despre ce înseamnă să fii fără ego.

Înseamnă viață, adevărată viață.

Când ne gândim la Isus, sau Profetul
Muhummad, sau Krishna , sau Buddha,

imediat... Chiar oamenii ce nu știu
despre lucrurile acestea,

ei știu că reprezintă un nivel
mai înalt de conștiință,

un nivel unde iubirea și pacea sunt climatul.

Când spunem „eu”, implicația,

adevăratul sens al lui „eu” e conștiința.

Dar rareori în lume când spunem „eu”
înseamnă conștiința.

Se referă la individualitate, la persoană,

înseamnă: „Eu sunt un bărbat.”,
„Eu sunt o femeie.”,

e așa o contracție, așa o limitare.

Dar „eu”, chiar și cel ce e treaz va spune „eu”,

știind că se referă la un sentiment
de individualitate.

Dar sub acel „eu”, ei sunt în acel
spațiu al unei înțelegeri mai profunde,

o înțelegere spirituală că este conștiința
cea care vorbește și nu persoana.

E o vibrație complet diferită.

Când ești cu cineva,

iar când ei vorbesc tu experimentezi spațialitate,

acel „eu” este eul ce vine de la
conștiință, aceea e conștiința.

Când vorbești cu cineva

și trebuie să fii atent la ce spui,

acel „eu” e încărcat cu persoană.
Și poți vedea persoana...

Pământul plin de persoane
e un loc foarte sufocant. Înăbușitor!

Chiar dacă erau doar trei milioane
de oameni pe Pământ,

probabil că acesta e un număr mic,

dar când îi întâlnești,
te-ai simți un pic sufocat.

Dar o singură ființă umană ce
e trezită la Sine,

într-un grup de mii, strălucește și iluminează,

ridică nivelul conștiinței în oameni
ce o recunosc.

Fiindcă ceva în noi poate să recunoască

că stai într-o Prezență superioară,
asta e ce se întâmplă acolo.

Chiar fără să li se spună

oamenii încep să se comporte diferit
față de cineva care e treaz.

Nu au încotro. Fără să fie conștienți:

„Aaa, persoana aceea e un fel de...”,
ei pur și simplu se comportă diferit.

Ar putea să o trateze ca și cum:
„Acesta e un lucru obșnuit.”,

dar treptat, prezența începe
într-un fel să pătrundă

și să se miște mai adânc în interiorul lor
și îi schimbă.

Climatul lor începe să se schimbe,
încep să se simtă mai buni, mai deschiși,

vor să facă lucruri pentru tine,

a fără să știe nimic despre
spiritualitate.

Este poruncit în lume, unul dintre
Hadith-ele Profetului spune că

atunci când Dumnezeu a creat lumea,

spune că Dumnezeu a poruncit întregii lumi:
„Slujește pe cei ce mă slujesc pe mine.”

Însemnănd: cei ce caută Adevărul,
ajută-i pe ei.

„Și îngreunează și obosește-i pe cei ce te
slujesc pe tine.”

Înțelegi? E un lucru puternic!

”Slujește pe cei ce mă slujesc pe mine.”

Însemnând: ajută-i pe acei, ai grijă de ei,
ce onorează pe Dumnezeu și Adevărul.

„Obosește-i pe cei ce te servesc pe tine.”
Cei ce servesc lumea, obosește-i.

E acesta un blestem? Nu, e o binecuvâtare
deasemenea!

Fiindcă atunci când te saturi de propriul gunoi,

atunci poate e spațiu la urmă să spui:

„Trebuie să încerc ceva diferit.”

Spune: „Obosește-i pe cei ce te servesc pe tine”,

fiindcă serviciul lor e în zadar,
e doar servirea materiei și nu spiritul.

Este atât de frumos.

E scris în inimă,
în ADN-ul fiecărei ființe vii,

nu doar ființele umane,

că în prezența unuia
ce venerează Adevărul,

ceva în interiorul lor îi va onora.
Le va răspunde,

la început poate chiar să vrea să scape de ei,

dar nu poate nega că prezența lor
are un impact asupra existenței.

Aceasta e puterea Sfântului Duh

și spiritul Adevărului în fiecare.

Eu zic: „Acest loc trebuie să strălucească
în asta.”

Trebuie, atât timp cât sunt aici.

Trebuie să ne concentrăm atenția pe
tăierea ego-ului.

Și nu doar tăind, tăind ego-ul,
dar trăind în Adevăr.

Deoarece dacă viața ta e doar
încerând să tai, tai, tai ego-ul,

poate că nici nu guști bucuria deplină,

ești prea ocupat încercând să tai ego-ul.

Dar eu zic: „Vă arăt Adevărul deasemenea,
între timp.”

Așa că pe măsură ce încerci să tai ego-ul,
descoperi Adevărul,

ai pus jos cuterul
și pur și simplu te bucuri de Adevăr

și lasă Adevărul să taie ego-ul.
Nu-i așa că e frumos?

Lasă Adevărul să taie ego-ul.
De ce mâinile tale trebuie să taie ego-ul?

[Prieten] Asta e ceea ce face Invitația.

[Mooji] Asta e ceea ce face Invitația!

Invitația dă toată corvoada,
murdăria și alte lucruri afară

și te aduce în sânul lui Dumnezeu.

[râset]

Pentru asta inima mea e atât de fericită,

deoarece câteodată când vezi ființele...

Dacă cineva vine aici: „Mi-e atât de sete.
Pot avea un pahar cu apa?”

Le dai un pahar cu apă.

Dacă cineva cade, tu spui:
„Hai, să ne ridicăm.”

Chiar dacă te doare spatele,
îi ajuți să se ridice:

„Cum te simți? Mai bine? Stai jos.”
Îi ajuți. Nu?

Cuiva îi este foame: „Frate, te rog...”

Le dai ceva să mănânce.

Orice poți face, ajuți.

Dacă sunt bolnavi, ce vei face?

Ceva trebuie să fie în tine să îi ajuți.

Fie că e rugăciune, sau începi
să înveți să binecuvântezi oameni,

chiar dacă nu funcționează, continui să o faci.

„Intenția mea e să le binecuvântez viața,
să le dea...

nu ca viața lor să devină ca a mea.”

Doar binecuvântează-le viața cu orice
are nevoie să elimine obstacolele,

să elimine orice este ce contaminează,

sau disfigurează spontaneitatea vieții lor,

să alunge asta prin puterea lui Dumnezeu.
Îi binecuvântezi!

Și cu asta deasemenea,
oamenii caută Adevărul,

nu-l pot găsi: „E atât de dificil.”
Eu zic: „Tu citește Invitația.

Ascultă asta. Doar ascult-o.
Pur și simplu ascult-o.”

I acesta e marele ajutor ce-l pot primi.

Ei zic: „O Doamne, mă pregăteam să
fac toate exercițiile de gimnastică

să încerc să trec peste lucrurile astea,
iar tu ai făcut-o atât de ușoară.”

Unele lucruri devin așa de ușoare.
„Nu trebuie să trec prin mintea mea,

nu trebuie să cobor
în acest loc întunecat din mine.

Am ajuns la locul luminos din mine.”

Nu e acesta un lucru minunat?

De ce toată lumea trebuie să pătimească,
multă muncă, efort și suferință?

Și nu pot face asta,
fiindcă ființele umane devin mai slabe.

Ele vor totul să fie făcut de mașini.

Chiar și munca asupra noastră...

Da, dacă e să-ți clădești ego-ul, o vei face!

Vei ridica greutăți ca să înalți ego-ul.

Dar să te schimbi, să-ți transformi inima

dintr-un loc al suferinței în casa fericirii,

„Nu mă pot băga în asta!”
Fiindcă ei simt că nu se cunoaște.

Deci poate de asta grația
a adus Invitația acum,

ca să zică: „Dar și tu trebuie să intri.”

crezi că ești fericit,
dar aceea nu e fericirea reală.”

Și să încerce să îi aducă.
Simt că acesta trebuie să fie motivul...

Pentru mine, Invitația e cea mai ușoară unealtă,

ca și cum cineva te ține de mână,
te trece pragul ușii: „Să mergem.”

„Vreau să-l întâlnesc pe Isus.”
Vino cu mine să-ți arăt, chiar aici.

Doar un minut.
Să trecem de partea cealaltă.

„Voiam să merg la Ierusalim și la Golgota.”

Nu, nu. El e chiar aici. Vino.
Te petrec dincolo de ușă. Nu-i așa?

[râsete]

[Prieteni] Mulțumim, Mooji.

[muzică]

Copyright © 2018 Mooji Media Ltd.
Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei înregistrări nu poate fi

reprodusă fără acordul expres al Mooji Media Ltd.