Când începe să le pese copiilor de părerile celorlalți?
-
0:00 - 0:02Aș vrea să vă concentrați
-
0:02 - 0:05asupra a ceea ce purtați
în acest moment. -
0:06 - 0:09Am o întrebare profundă
și filozofică pentru voi. -
0:09 - 0:12De ce nu purtăm cu toții
niște pijamale confortabile? -
0:12 - 0:13(Râsete)
-
0:13 - 0:15Ei bine, sunt psiholoagă,
și nu cititoare de gânduri, -
0:15 - 0:18deși mulți oameni cred
că e același lucru. -
0:18 - 0:22Pot să pariez că răspunsul vostru
este acesta: -
0:22 - 0:24„Nu ar trebui să port pijamale în public.”
-
0:24 - 0:27„Nu vreau ca lumea să creadă
că sunt un trândav.” -
0:28 - 0:32Faptul că noi toți am ales să purtăm
haine business casual, -
0:32 - 0:34în locul perechii preferate
de pantaloni de trening. -
0:34 - 0:36nu e o coincidență stupidă.
-
0:36 - 0:40Aceasta dezvăluie două
caracteristici umane care ne definesc. -
0:41 - 0:44Prima e că suntem conștienți
de ceea ce apreciază ceilalți oameni, -
0:44 - 0:47de ceea ce vor aproba sau dezaproba,
-
0:47 - 0:50cum ar fi să nu porți pijamale
într-un astfel de context. -
0:50 - 0:54A doua e că aceste informații
ne ghidează comportamentul. -
0:55 - 0:57Spre deosebire de alte specii,
-
0:57 - 1:01oamenii își adaptează comportamentul
în prezența altora -
1:01 - 1:02pentru a obține aprobare.
-
1:03 - 1:05Petrecem timp prețios pentru a ne machia,
-
1:05 - 1:08pentru a alege poza potrivită,
filtrul de Instagram, -
1:08 - 1:11și formulăm idei care vor schimba,
fără îndoială, lumea -
1:11 - 1:13folosind în jur de 140 de caractere.
-
1:14 - 1:17Preocuparea legată
de modul în care ne evaluează alți oameni -
1:17 - 1:19este o parte importantă din firea umană.
-
1:20 - 1:22Cu toate astea,
în ciuda acestei mari trăsături umane, -
1:22 - 1:25știm relativ puțin despre când și cum
-
1:25 - 1:27încep să ne preocupe opiniile altora.
-
1:28 - 1:31Este o întrebare importantă
care necesită multe studii. -
1:31 - 1:34Primul pas pentru a înțelege
această întrebare -
1:34 - 1:36e să investigăm momentul
din timpul dezvoltării -
1:36 - 1:39în care devenim sensibili
la părerile celorlalți. -
1:39 - 1:42Am petrecut ultimii patru ani
la Universitatea Emory -
1:42 - 1:44cercetând modul în care un copil
-
1:44 - 1:49care umblă liniștit în scutece
printr-un magazin -
1:49 - 1:51devine un adult
care se teme să vorbească în public -
1:51 - 1:54de frica de a nu fi judecat negativ.
-
1:54 - 1:56(Râsete)
-
1:56 - 1:58De obicei, oamenii mă întreabă:
-
1:58 - 2:01„Cum examinezi această problemă,
mai exact? -
2:01 - 2:03Bebelușii nu pot vorbi, nu?”
-
2:04 - 2:06Ei bine, dacă soțul meu ar fi aici acum,
-
2:06 - 2:08v-ar spune că am intervievat bebelușii,
-
2:08 - 2:13pentru a nu dezvălui faptul că soția sa
face experimente pe copii. -
2:13 - 2:15(Râsete)
-
2:15 - 2:19În realitate, creez
experimente pentru copii, -
2:19 - 2:21de obicei sub formă de jocuri.
-
2:21 - 2:24Psihologul în dezvoltare umană,
Dr. Philippe Rochat, și cu mine -
2:24 - 2:27am conceput un „joc”
numit „The Robot Task” -
2:27 - 2:30pentru a descoperi momentul
în care copiii încep să fie sensibili -
2:30 - 2:32la părerile altora.
-
2:32 - 2:37Mai exact, jocul surprinde
momentul în care copiii, ca și adulții, -
2:37 - 2:40își modifică strategic comportamentul
atunci când sunt observați. -
2:41 - 2:44Le-am arătatbebelușilor
cu vârste cuprinse între 14 și 24 de luni -
2:44 - 2:46cum să activeze un robot de jucărie,
-
2:46 - 2:49și am atribuit o valoare pozitivă,
-
2:49 - 2:51spunând „Ce grozav!”
-
2:51 - 2:54sau o valoare negativă
„Oh, oh! Ups, oh nu!” -
2:54 - 2:56după ce am apăsat telecomanda.
-
2:56 - 2:58În urma acestei demonstrații,
-
2:58 - 3:00i-am invitat pe bebeluși
să se joace cu telecomanda, -
3:00 - 3:02iar apoi i-am observat,
-
3:02 - 3:05sau m-am prefăcut că citesc o revistă.
-
3:05 - 3:08Ideea era că, dacă până la 24 de luni,
-
3:08 - 3:11bebelușii sunt într-adevăr sensibili
la părerile altora, -
3:11 - 3:14comportamentul lor de a apăsa butonul
ar fi influențat -
3:14 - 3:16nu numai prin faptul
că sunt sau nu observați, -
3:16 - 3:19dar și prin valorile
exprimate de către examinator -
3:19 - 3:20privind apăsarea telecomenzii.
-
3:21 - 3:22De exemplu,
-
3:22 - 3:26ne-am fi așteptat ca bebelușii să
se joace mai mult cu telecomanda pozitivă -
3:26 - 3:27atunci când erau observați,
-
3:27 - 3:30iar apoi să aleagă telecomanda negativă
-
3:30 - 3:31când nimeni nu se uita la ei.
-
3:32 - 3:35Pentru a surprinde acest fenomen,
am creat trei variante ale studiului. -
3:36 - 3:39Prima explorează comportamentul
bebelușilor folosind o jucărie nouă -
3:39 - 3:42fără a atribui valori sau instrucțiuni.
-
3:42 - 3:45Le-am arătat bebelușilor
cum să activeze robotul de jucărie, -
3:45 - 3:46dar nu am atribuit nicio valoare,
-
3:46 - 3:49și nici nu le-am spus
că se pot juca cu telecomanda, -
3:49 - 3:52oferindu-le o situație ambiguă.
-
3:52 - 3:53În a doua
-
3:53 - 3:58am încorporat cele două valori,
una pozitivă și una negativă. -
3:59 - 4:02În ultima variantă, am avut
doi examinatori și o telecomandă. -
4:02 - 4:06Un examinator apăsând telecomanda,
a exprimat o valoare negativă -
4:06 - 4:07spunând: „Oh nu, jucăria s-a mișcat,”
-
4:07 - 4:10în timp ce celălalt examinator
a exprimat o valoare pozitivă: -
4:10 - 4:12„Ura, jucăria s-a mișcat.”
-
4:12 - 4:15Și așa au reacționat bebelușii
la aceste trei scenarii diferite. -
4:15 - 4:18În primul studiu, situația ambiguă,
-
4:18 - 4:21mă uit la copil.
-
4:21 - 4:24Nu pare să fie prea interesată
să apese telecomanda. -
4:25 - 4:26Odată ce m-am întors...
-
4:27 - 4:29a început să se joace.
-
4:29 - 4:30(Râsete)
-
4:32 - 4:34Mă uit la copil.
-
4:34 - 4:35E cu adevărat concentrată.
-
4:35 - 4:36Mă întorc.
-
4:38 - 4:39(Râsete)
-
4:39 - 4:41Nu făcea nimic, nu?
-
4:44 - 4:45Studiul doi, cu cele două telecomenzi,
-
4:45 - 4:48una cu valoare pozitivă
și una cu valoare negativă. -
4:48 - 4:50Observ copilul.
-
4:50 - 4:52Telecomanda portocalie e cea negativă.
-
4:53 - 4:56Se uită în jur,mă privește,
nu face nimic. -
4:56 - 4:58Apoi mă întorc...
-
5:00 - 5:01(Râsete)
-
5:03 - 5:05Pe asta o voia.
-
5:08 - 5:09Nu mă uit la copil.
-
5:09 - 5:12Vrea ca mama să se joace cu ea, nu?
-
5:12 - 5:13Alege un traseu mai sigur.
-
5:14 - 5:15Mă întorc...
-
5:16 - 5:18(Râsete)
-
5:18 - 5:20Nici el nu făcea nimic.
-
5:24 - 5:26Da, se simte stânjenit.
-
5:26 - 5:27(Râsete)
-
5:27 - 5:29Știm cu toții acea privire, nu?
-
5:30 - 5:32Studiul trei, cei doi
examinatori, o telecomandă. -
5:32 - 5:36Examinatorul care a reacționat negativ
apăsând telecomanda -
5:36 - 5:37se uită la copil.
-
5:37 - 5:41Se simte un pic stânjenită,
nu știe ce să facă, se bazează pe mama. -
5:44 - 5:47Apoi, se întoarce
-
5:47 - 5:50astfel încât examinatorul
care a dat un răspuns pozitiv să o vadă. -
5:52 - 5:54Drumul e liber - acum e gata de joacă.
-
5:54 - 5:55(Râsete)
-
5:55 - 5:57Deci, așa cum sugerează datele,
-
5:57 - 6:00comportamentul copiilor
în apăsarea butonului -
6:00 - 6:05a fost într-adevăr influențat de valorile
și de instrucțiunile examinatorului. -
6:05 - 6:07În primul studiu, copiii nu știau
-
6:07 - 6:10ce ar fi putut fi evaluat
în mod pozitiv sau negativ -
6:10 - 6:12așa că urmau cea mai sigură cale
-
6:12 - 6:15și așteptau să mă întorc
pentru a apăsa telecomanda. -
6:15 - 6:16Copiii din al doilea studiu
-
6:16 - 6:20au ales să apese telecomanda pozitivă
atunci când mă uitam la ei, -
6:20 - 6:22dar când mă întorceam cu spatele,
-
6:22 - 6:25luau imediat telecomanda negativă
și începeau să se joace cu ea. -
6:25 - 6:27Într-un studiu de control,
-
6:27 - 6:30în care am eliminat
diferitele valori ale telecomenzilor -
6:30 - 6:33spunând doar „Oh, uau”
după apăsarea oricărei telecomenzi, -
6:33 - 6:37comportamentul copiilor
nu se schimba în funcție de condiții, -
6:37 - 6:40sugerând faptul că valorile
pe care le-am dat celor două telecomenzi -
6:40 - 6:43ghidau comportamentul
în studiul anterior. -
6:43 - 6:44În cele din urmă,
-
6:44 - 6:48copiii din al treilea studiu
au ales să apese telecomanda -
6:48 - 6:52când examinatorul care exprimase
o valoare pozitivă se uita la ei, -
6:52 - 6:55spre deosebire de cel care
exprimase o valoare negativă. -
6:56 - 6:57Nu întâmplător,
-
6:57 - 7:00în jurul acestei vârste
copiii încep să se rușineze -
7:01 - 7:04în situații care ar putea provoca
o evaluare negativă, -
7:04 - 7:06ca atunci când se privesc în oglindă
-
7:06 - 7:07și observă un semn pe nas.
-
7:07 - 7:10În cazul adulților,
atunci când au spanac între dinți. -
7:10 - 7:11(Râsete)
-
7:11 - 7:14Ce putem spune
bazându-ne pe aceste descoperiri? -
7:14 - 7:18Pe lângă faptul că bebelușii
sunt foarte, foarte vicleni. -
7:18 - 7:19(Râsete)
-
7:19 - 7:22Încă de la început, copiii, ca și adulții,
-
7:22 - 7:26sunt sensibili la valorile pe care le
atribuim obiectelor și comportamentelor. -
7:26 - 7:30Ei folosesc aceste valori
pentru a-și ghida comportamentul. -
7:30 - 7:32Fie că suntem conștienți sau nu,
-
7:32 - 7:35în mod constant, comunicăm valori
celor din jurul nostru. -
7:36 - 7:39Acum, nu mă refer la valori de genul
„fii amabil” sau „nu fura”, -
7:39 - 7:41deși acestea sunt cu siguranță valori.
-
7:41 - 7:45Arătăm în mod constant celorlalți,
în special copiilor noștri, -
7:45 - 7:49ceea ce este agreabil, valoros,
lăudabil și ceea ce nu este. -
7:49 - 7:50Și de multe ori,
-
7:51 - 7:53facem asta fără să observăm.
-
7:54 - 7:57Psihologii studiază comportamentul
pentru a explora conținutul minții, -
7:57 - 8:00deoarece comportamentul nostru
reflectă adesea convingerile, -
8:00 - 8:03valorile și dorințele noastre.
-
8:03 - 8:06Aici, în Atlanta,
cu toții credem același lucru. -
8:07 - 8:09Coca Cola este mai bună decât Pepsi.
-
8:09 - 8:11(Aplauze)
-
8:11 - 8:15Asta ar putea avea legătură cu faptul
că Coca Cola a fost inventată în Atlanta. -
8:15 - 8:16Dar în orice caz,
-
8:17 - 8:21acest lucru e exprimat prin faptul
că majoritatea va alege să bea Cola. -
8:21 - 8:23În acelaşi fel,
-
8:23 - 8:25comunicăm o valoare
-
8:25 - 8:26atunci când complimentăm fetele
-
8:26 - 8:29pentru părul sau rochia lor drăguță,
-
8:29 - 8:31iar pe băieții, pentru inteligența lor.
-
8:31 - 8:35Sau când alegem să oferim bomboane,
spre deosebire de alimente hrănitoare, -
8:35 - 8:37ca recompensă pentru un comportament bun.
-
8:37 - 8:40Adulții și copiii
sunt incredibil de eficienți -
8:40 - 8:43la perceperea valorilor
din aceste comportamente subtile. -
8:43 - 8:47Și în cele din urma, acestea
le modelează comportamentul. -
8:47 - 8:49Studiul pe care l-am împărtășit astăzi
-
8:49 - 8:53sugerează că această abilitate apare
foarte devreme în timpul dezvoltării, -
8:53 - 8:55înainte de a putea formula
o propoziție completă -
8:55 - 8:57sau de a ști să facă la oliță.
-
8:57 - 9:00Devine o parte integrantă
din cine alegem să fim. -
9:01 - 9:02Înainte să plec,
-
9:03 - 9:05aș dori să vă invit
să reflectați asupra valorilor -
9:05 - 9:08pe care le transmitem
în interacțiunile cotidiene, -
9:08 - 9:12și modul în care aceste valori pot modela
comportamentul celor din jur. -
9:12 - 9:15De exemplu, ce valoare e transmisă
-
9:15 - 9:18atunci când petrecem mai mult timp
zâmbind la telefon -
9:18 - 9:20decât zâmbind celorlalți oameni?
-
9:21 - 9:25Considerați modul în care comportamentul
vostru a fost modelat de cei din jur, -
9:25 - 9:27în feluri pe care nu le-ați
considerat până acum. -
9:28 - 9:30Pentru a reveni la ilustrația noastră,
-
9:30 - 9:32chiar preferați Coca Cola în loc de Pepsi?
-
9:32 - 9:36Sau această preferință depinde
de ceea ce apreciază cei din jurul vostru? -
9:36 - 9:39Părinții și profesorii
cu siguranță au privilegiul -
9:39 - 9:41de a modela comportamentul copiilor.
-
9:42 - 9:44Este important să ne amintim
-
9:44 - 9:48că prin valorile pe care le transmitem
în interacțiuni simple de zi cu zi, -
9:48 - 9:52cu toții avem puterea de a modela
comportamentul celor din jurul nostru. -
9:52 - 9:54Mulțumesc.
-
9:54 - 9:58(Aplauze)
- Title:
- Când începe să le pese copiilor de părerile celorlalți?
- Speaker:
- Sara Botto
- Description:
-
Bazându-se pe studiile privind dezvoltarea copiilor, psihologul Sara Valencia Botto investighează când (și cum) copiii încep sa își schimbe comportamentul în prezenta altora și explorează ce semnificație are acest lucru asupra valorilor pe care le comunicăm în interacțiunile noastre de zi cu zi. (Fiți atenți la imaginile surprinse cu bebelușii vicleni.)
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 10:11
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Bianca-Ioanidia Mirea approved Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Bianca-Ioanidia Mirea accepted Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Cristina Georgiana Vieru edited Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Cristina Georgiana Vieru edited Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? | ||
Cristina Georgiana Vieru edited Romanian subtitles for When do kids start to care about other people's opinions? |