The European Refugee Crisis and Syria Explained

În vara anului 2015,

Europa a resimțit cel mai mare influx de refugiați de la al II-lea Război Mondial.

De ce?

Principalul motiv este că Siria a devenit principala sursă de refugiați a lumii.

Siria este localizată în Orientul Mijlociu,

un vechi pământ fertil, locuit de peste 10.000 de ani.

Din anii 1960 a fost condus de familia al-Assad,

sub formă de cvasi-dictatură până la Primăvara Arabă din 2011,

un val revoluționar de proteste și conflicte în lumea arabă

care a răsturnat multe regimuri dictatoriale.

Dar familia Assad a refuzat să renunțe la putere, pornind un război civil brutal.

Diferite grupuri etnice și religioase s-au luptat între ele în coaliții schimbătoare.

ISIS, un grup jihadist militar, s-a folosit de această oportunitate

și a intrat în acest haos cu scopul de a clădi un califat islamic totalitar.

Foarte rapid, a devenit una dintre cele mai

violente si de succes organizații de pe glob.

Toate taberele au comis crime de război, folosind arme chimice, execuții în masă,

tortură la scală largă și atacuri repetate la adresa civililor.

Populația siriană a fost blocată

între regim, grupuri rebele și extremiștii religioși.

O treime a populației siriene a fost strămutată în alte zone ale Siriei,

în vreme ce peste 4 milioane de persoane au părăsit țara

Marea lor majoritate sunt acum în tabere din țările învecinate,

care au acum grijă de 95% din refugiați,

în vreme ce statele arabe din
Golful Persic

nu au acceptat nici un refugiat sirian,

lucru declarat deosebit de rușinos de către Amnesty International.

Națiunile Unite și World Food Program
(Programul Mondial de Hrană)

nu au fost pregătite pentru o criză a refugiaților de o asemenea anvergură.

Ca rezultat, multe tabere de refugiați sunt aglomerate și subaprovizionate,

expunând oamenii la frig, foamete și boli.

Sirienii și-au pierdut speranța că situația lor se va îmbunătăți prea curând,

așa că mulți s-au decis să caute azil în Europa.

Între 2007 și 2014, Uniunea Europeană a investit aproape 2 miliarde de euro

în apărare, înaltă tehnologie de securitate și patrule de graniță,

dar nu foarte mult în pregătirea pentru un influx de refugiați.

Așa că a fost slab pregătită pentru furtuna de căutători de azil.

În UE, un refugiat trebuie să stea în statul în care au ajuns prima dată,

ceea ce pune o presiune enormă pe statele de la periferie care aveau deja probleme.

Grecia, în plină criză economică de proporția Marii Depresii (SUA),

nu a avut posibilitatea să îngrijească atât de multe persoane,

ceea ce a dus la scene teribile cu oameni disperați, flămânzi, pe insule

de obicei rezervate turiștilor.

Lumea trebuia să se unească și să acționeze ca un front comun,

dar, în schimb, mai mult s-a divizat.

Multe state pur și simplu au refuzat să primească refugiați,

lăsând statele periferice singure în efortul lor.

În 2014 Marea Britanie a influențat oprirea

unei uriașe operațiuni de căutare-și-salvare numită Mare Nostrum

ce avea ca scop salvarea celor care se înecau în Mediterană în căutarea azilului.

Se pare că ideea era că un număr mai mare de înecați în mare

ar duce la un număr mai mic de persoane care vor încerca
să ia acestă cale.

Dar, desigur, în realitate, nu asta s-a întâmplat.

Percepția globală asupra crizei deodată s-a schimbat

când au început să circule fotografii cu un băiat sirian mort

găsit întins cu fața în jos pe o plajă din Turcia.

Germania a anunțat că va primi, fără excepții, toți refugiații sirieni,

și că este pregătită să primească 800.000 de persoane în 2015,

mai mult decât a primit întreaga Uniune Europeană în 2014,

doar pentru ca apoi, câteva zile mai târziu, să impună controale vamale temporare

și să solicite o soluție la nivel de UE.

În toată partea de vest, din ce în ce mai multă lume începe să ia măsuri,

deși suportul pentru refugiați

a venit mai mult de la cetățeni decât de la politicieni.

Dar există temeri în lumea vestică:

Islamul, rata mare de natalitate, crime și prăbușirea sistemului social.

Să ținem cont de asta și să ne uităm la cum stau lucrurile.

Chiar dacă UE ar accepta toți cei 4 milioane de refugiați sirieni

și 100% din ei ar fi musulmani,

procentul musulmanilor în UE

s-ar ridica doar de la aproape 4% la aproape 5%

Aceasta nu este o schimbare drastică și cu siguranță nu ar face Europa un continent musulman.

O minoritate musulmană nu este nici nouă și nici motiv de îngrijorare.

Rata natalității în multe părți ale țărilor vestice este scăzută,

așa că mulți se tem că numărul refugiaților l-ar putea depăși pe cel al populației native

în câteva decenii.

Studiile au arătat că deși

rata natalității este mai mare în rândul musulmanilor în Europa, aceasta scade

și se ajustează pe măsură ce standardul de viață și nivelul de educație crește.

Majoritatea sirienilor sunt deja educați,

rata natalității in Siria înaintea razboilui civil nu era foarte ridicată

și populația era de fapt în scădere, nu în creștere.

Teama că refugiații duc la creșterea ratei criminalității se dovedește iarăși greșită.

Refugiații care devin imigranți

sunt mai puțin predispuși să comită infracțiuni decât populația nativă.

Când le este permis să muncească, tind să înceapă afaceri

și să se integreze în campul muncii cât mai rapid posibil,

contribuind mai mult la sistemul social decât consumă.

Sirienii care vin în vest sunt potențiali muncitori profesioniști,

lucru de care populația îmbatrânită a Europei are nevoie.

De asemenea, refugiații care călătoresc cu smartphone-uri au dus la

concepția greșită că nu au nevoie de ajutor.

Rețelele de socializare și internetul

au devenit o parte vitală în a fi refugiat.

GPS-ul este folosit pentru a naviga rutele lungi până în Europa;

Grupurile de pe facebook dau informații în timp real despre obstacole.

Asta nu dovedește decât că sunt oameni ca și noi:

dacă ai fi nevoit să faci o călătorie periculoasă, nu ți-ai lua telefonul?

UE este grupul economic cel mai bogat de pe glob,

cu state bine organizate, cu sisteme sociale funcționale,

cu infrastructură, democrație și industrii uriașe.

Aceasta poate face față crizei refugiaților dacă dorește.

Același lucru poate fi spus și despre toată zona vestică.

Dar în vreme ce Iordania a luat 600.000 de refugiați sirieni,

UK, care are un PIB de 78 de ori mai mare decât al Iordaniei,

a declarat că va permite accesul a doar 20.000 de sirieni

în decursul a următorilor 5 ani.

SUA a decis să accepte 10.000, Australia 12.000 de persoane.

În general, lucrurile încep să se îmbunătățească, dar nu destul de rapid.

Acum se scrie istorie.

Cum vrem să fim amintiți?

Ca niște xenofobi avuți și lași în spatele barierelor?

Trebuie să realizăm că acești oameni care fug din calea morții și a distrugerii

nu sunt diferiți față de noi.

Acceptându-i în țările noastre și integrându-i în societățile noastre,

avem mult de câștigat.

Avem doar de pierdut dacă ignorăm această criză.

Și mai mulți copii vor ajunge morți pe țărmuri dacă nu acționăm cu umanitate și logică.

Hai să facem asta cum trebuie și să fim cât de buni putem fi!