Nina Jablonski distruge iluzia culorii pielii

Nina Jablonski spune că culorile diferite ale pielii sunt pur și simplu adaptarea corpului omenesc la diferitele climate și niveluri de expunere la ultraviolete. Charles Darwin nu susținea această teorie, spune ea, pentru că acesta nu avea acces la NASA.

Un amănunt foarte interesant e faptul că Darwin

era un om cu o piele foarte puțin pigmentată,

într-o lume care avea pielea pigmentată moderat spre închis.

De-a lungul vieții sale,

Darwin s-a bucurat de multe privilegii.

A trăit într-o familie relativ bogată.

A avut niște părinți înțelegători și implicați.

Când avea 20 și ceva de ani,

el s-a îmbarcat pe Beagle, pornind într-o călătorie remarcabilă.

În timpul acestui voiaj,

el a văzut lucruri extraordinare:

o diversitate de plante, animale și oameni.

Observațiile pe care le-a făcut

în timpul acelei călătorii epice

au fost incluse mai târziu

în minunata sa carte ''Originea Speciilor'',

publicată acum 150 de ani.

Ceea ce e atât de interesant

și, într-o oarecare măsură, puțin scandalos

la ''Originea Speciilor''

e faptul că are o singură propoziție

despre evoluția omului.

Se va face lumină asupra originii omului

și a istoriei sale.

Mai târziu,

mult mai târziu,

Darwin a vorbit

și a scris despre oameni.

În timpul anilor

de pe Beagle

și ascultând povestirile

exploratorilor și naturaliștilor,

el știa că culoarea pielii

era unul dintre cele mai importante moduri

prin care oamenii se diferențiau.

Și el a fost oarecum interesat de preponderența culorii pielii.

El știa că populațiile cu piele puternic pigmentată

se găseau în apropiere de Ecuator.

Oamenii cu piele slab pigmentată, ca a lui,

trăiau mai aproape de poli.

Și ce a concluzionat din toate acestea?

Nu a scris nimic despre asta în ''Originea Speciilor''.

Dar, mult mai târziu, în 1871,

a avut ceva de spus despre asta.

Și a fost un lucru curios. A spus că:

''Dintre toate diferențele existente între rasele umane,''

''culoarea pielii e cea mai izbitoare''

''și una din cele mai bine marcate.''

A continuat, spunând că:

''Aceste diferențe nu coincid''

''cu diferențele corespunzătoare în climat.''

El a călătorit peste tot.

A văzut oameni de diferite culori,

trăind în regiuni diferite.

Și totuși, acesta a respins ideea

că pigmentația pielii umane

avea legătură cu climatul.

Dacă Darwin ar mai fi trăit și azi...

Dacă Darwin ar fi avut NASA...

Unul din lucrurile extraordinare pe care le face NASA

e faptul că dispune de o varietate de sateliți

care detectează tot felul de lucruri interesante despre mediul nostru înconjurător.

De mai multe zeci de ani,

au funcționat mai mulți sateliți TOMS,

care au colectat date despre radiația de la suprafața Terrei.

Datele obținute de satelitul TOMS 7

ne arată aici media anuală

de radiații ultraviolete de la suprafața Terrei.

Zonele cu roz și cele cu roșu

sunt acele părți ale lumii care primesc cele mai mari cantități

de ultraviolete în timpul anului.

Culorile reci,

albastrul, verdele, galbenul și griul

indică regiunile cu mai puțină radiație ultravioletă.

Ceea ce contează cel mai mult în povestea pigmentării pielii umane

este ce suprafață din emisfera nordică

e inclusă în acele zone de gri.

Acest lucru are o importanță majoră în înțelegerea noastră

a evoluției pigmentării pielii omului.

Și ceea ce Darwin nu a înțeles atunci,

sau poate că pur și simplu a omis,

e faptul că există o relație fundamentală

între intensitatea radiațiilor ultraviolete

și pigmentarea pielii.

Iar pigmentarea pielii

a fost un produs al evoluției.

Așa că atunci când ne uităm la harta culorilor pielii,

așa cum o știm astăzi,

ceea ce vedem este o foarte frumoasă scară cromatică,

de la o piele foarte pigmentată la Ecuator

la cea mai puțin pigmentată spre poli.

Ceea e foarte important aici

e faptul că cei dintâi oameni

au trăit în medii cu foarte multe ultraviolete,

în Africa ecuatorială.

Strămoșii noștri,

primii oameni, aveau o piele foarte pigmentată.

Și noi toți împărtășim această moștenire.

Noi am avut

o piele închisă la culoare,

acum 1,5-2 milioane de ani.

Atunci ce s-a întâmplat în trecutul nostru?

Prima dată să ne uităm la legătura

radiațiilor ultraviolete cu suprafața Terrei.

În acele primele zile ale evoluției noastre,

trăind la Ecuator,

am fost bombardați cu niveluri foarte mari de radiație ultravioletă.

UVC, tipul cu cea mai mare energie.

a fost obstrucționat de atmosfera Terrei.

Dar UVB și UVA

au trecut fără nicio problemă.

UVB este extrem de important

și de distructiv.

Dar acesta ajută și la producerea vitaminei D în piele.

Vitamina D e o moleculă de care avem neapărată nevoie

pentru sănătatea oaselor și a sistemului imunitar,

având și multe alte funcții importante în corpul nostru.

Trăind la Ecuator, noi am beneficiat

de foarte multă radiație ultravioletă,

iar melanina,

acest minunat și complex compus

de polimeri din pielea noastră

a jucat rolul unui ecran natural de protecție solară.

Acest polimer e incredibil

pentru că se regăsește în atâtea organisme diferite.

Melanina, în diferitele ei forme, a existat probabil pe Terra

de un miliard de ani.

Și a fost folosită de nenumărate ori

de evoluție, așa cum se întâmplă de obicei.

De ce să se modifice dacă funcționează?

Așa că melanina se regăsește în tradiția noastră

și, mai ales, la strămoșii noștri

care trăiau în Africa,

unde funcționa ca un ecran solar natural.

Aceasta proteja corpul

de degradarea radiației ultraviolete,

de distrugerea ADN-ului

și de descompunerea unei foarte importante molecule numite acidul folic,

care ajută la reproducerea de celule

în corpul nostru.

Așa că e minunat. Am ajuns să avem

această melanină care protejează pielea.

Dar apoi ne-am mutat.

Oamenii s-au răspândit, nu o dată, ci de două ori.

Ne-am mutat din zona ecuatorială a Africii

în alte părți ale lumii

și, cel mai recent, în Lumea Nouă.

Când oamenii au ajuns la aceste latitudini

cu ce s-au confruntat?

Vremea era mai rece,

dar erau și mai puține

radiații ultraviolete.

Dacă suntem undeva în emisfera nordică,

în ceea ce privește radiațiile ultraviolete,

tot primim UVA.

Dar UVB-ul,

aproape în întregime,

e disipat de grosimea atmosferei.

Iarna, când schiezi în Alpi,

poți să dai peste radiații ultraviolete.

Dar acestea sunt UVA.

Și acel UVA

nu are capacitatea de a produce vitamina D în piele.

Așa că oamenii care locuiesc în emisfera nordică,

nu mai beneficiază

de vitamina D, în cea mai mare parte a anului.

Asta a avut consecințe majore

pentru evoluția pigmentării pielii umane.

Ceea ce s-a întâmplat, ca să se bucure de sănătate,

aceste generații de oameni

care s-au mutat în emisfera nordică

și-au pierdut pigmentarea.

A avut loc o selecție naturală

și pielea acestora a rămas deschisă la culoare.

Aici începem să vedem evoluția

minunatului curcubeu

care caracterizează acum umanitatea.

Pielea deschisă la culoare a evoluat nu numai o dată

sau de două ori, ci probabil de trei ori.

Nu numai la omul modern,

dar și la unul din strămoșii noștri îndepărtați,

omul de Neanderthal.

O dovadă remarcabilă

a puterii evoluției.

Oamenii s-au mutat tot timpul.

Și în ultimii 5.000 de ani,

în număr foarte mare, pe distanțe tot mai mari.

Iată unele din cele mai mari mișcări

voluntare, din ultimii 5.000 de ani.

Uitați-vă la transgresiile latitudinale.

Oamenii din zonele cu multe ultraviolete

s-au dus unde erau foarte puține și invers.

Nu toate aceste mutări au fost voluntare.

Între 1520 și 1867,

12 milioane de oameni

au fost mutați din zone cu multe ultraviolete

în zone cu puține ultraviolete,

din cauza negoțului transatlantic cu sclavi.

Asta a dus la tot felul de consecințe sociale.

Dar a avut și consecințe negative

pentru sănătatea acestor oameni.

Și ce contează? Ne-am mutat tot timpul.

Suntem atât de isteți încât putem depăși

toate aceste impedimente biologice.

Dar, adesea nu ne dăm seama

de faptul că trăim

în medii în care pielea noastră

e foarte puțin adaptată.

Unii dintre noi cu piele deschisă la culoare

trăim în zone cu multe ultraviolete.

Unii dintre noi cu piele închisă la culoare

trăim în zone cu puține ultraviolete.

Acestea au consecințe importante pentru sănătatea noastră.

Dacă avem pielea deschisă,

trebuie să ne ferim de cancerul de piele

și de distrugerea acidului folic din corpul nostru,

prin expunerea la soare.

Epidemiologii și doctorii

ne-au spus de nenumărate ori

despre cum să ne protejăm pielea.

Ceea ce nu au făcut însă a fost să ne spună

de problema celor cu piele foarte pigmentată

care trăiesc la zone de înaltă latitudine,

sau care lucrează tot timpul în interior.

Problema lor este la fel de importantă.

Dar este mult mai sinistră.

Pentru că deficiența vitaminei D,

din cauza lipsei razelor ultraviolete de tip B

este o problemă majoră.

Deficiența de vitamina D îi ia prin surprindere pe oameni

și cauzează tot felul de probleme la nivelul oaselor,

degradarea graduală a sistemului imunitar

sau pierderea completă a imunității

și probabil unele probleme

cu comportamentul

și starea lor psihică.

Pigmentarea pielii

este unul din acele minunate produse ale evoluției,

care încă mai are consecințe pentru noi astăzi.

Iar consecințele sociale,

după cum știm, sunt incredibil de profunde.

Noi trăim într-o lume

în care oameni cu o piele mai mult sau mai puțin pigmentată

trăiesc unii lângă ceilalți.

Aceștia au ajuns să trăiască într-o asemenea proximitate

ca rezultat al unor interacțiuni sociale neplăcute.

Cum putem să trecem peste asta?

Cum putem să înțelegem această situație?

Evoluția ne ajută.

La 200 de ani de la ziua de naștere a lui Darwin,

avem primul președinte SUA cu o piele moderat pigmentată.

(Aplauze)

Nu-i așa că e minunat?

(Aplauze)

Acest om e important din mai multe puncte de vedere.

Dar trebuie să ne gândim cum se compară el,

din punctul de vedere al pigmentării, cu alți oameni.

Acesta, ca membru al unei populații urbane și complexe,

depinde

de pigmentația mixă a părinților.

Și el seamănă foarte mult

cu oamenii cu un nivel moderat de pigmentare,

care trăiesc în Africa de Sud sau în SE Asiei.

Acești oameni au un potențial imens

de a se bronza, de a dezvolta și mai mult pigment în pielea lor,

ca rezultat al expunerii la soare.

Ei sunt în pericol să dezvolte o deficiență de vitamina D

dacă lucrează la birou, cum ar fi el.

Să sperăm că va fi sănătos

și că își dă seama de propria sa pigmentare a pielii.

Ceea ce e minunat

la evoluția pigmentării pielii umane

și fenomenul pigmentării

e faptul că e demonstrația,

dovada evoluției

prin selecție naturală,

chiar pe corpul nostru.

Când oamenii te întreabă care este dovada evoluției,

nu trebuie să te gândești la exemple exotice sau la fosile.

Trebuie doar să te uiți la propria ta piele.

Cred că Darwin ar fi apreciat asta,

chiar dacă a ocolit importanța

climatului asupra evoluției pigmentării în timpul vieții sale.

Cred că dacă acesta ar fi putut să analizeze

dovezile pe care le avem astăzi, ar fi înțeles acest lucru.

L-ar fi apreciat.

Și mai ales, i-ar fi învățat și pe alții.

Tu poți să-l transmiți mai departe.

Poți să-l atingi.

Poți să-l înțelegi.

Depășește barierele acestei camere.

Celebrează

culoarea pielii tale.

Spune-le și altora.

Evoluția

istoriei speciei noastre,

o parte din ea, e scrisă pe pielea ta.

Înțelege. Apreciază. Celebrează.

Ieșiți la soare. Nu e frumos? Nu e minunat?

Voi sunteți produsele evoluției.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)