Dincolo de Norii Minții - Acesta Este cel mai Înalt Mod în care Pot Fi cu Tine

Acest minunat extras din retragerea online din ianuarie 2021 este pentru cei care vor să ajungă acasă până la capăt.

Prin simpla sa ghidare numită „Invitație la Libertate”, Moojibaba ne conduce la experiența directă a adevăratului nostru Sine.

„Vă cer să fiți goi, goi, goi. Când sunteți goliți de tot ce ați învățat, atunci vă pot pune acest fel de întrebări. Vă aflați pe teritoriul Divinului și această pace va continua să răsară în voi, o asemenea bucurie, nemeritată, o asemenea însuflețire. Sinele nu vă poate părăsi vreodată.”

Retragerea online în ianuarie
23 ianuarie 2021| Satsang-ul de seară

~

Abonați-vă aici pentru notificări la publicarea de noi Satsang-uri:
https://mooji.org/subscribe-satsang-releases

Versiunea completă a acestui Satsang este disponibilă ca parte a pachetului retragerii din ianuarie 2021:
https://mooji.tv/online-retreat/january2021/

Dacă doriți să susțineți difuzarea satsang-urilor, puteți dona aici:
https://mooji.org/donate?tcode=mtv7

#Mooji #satsang #spirituality #advaita #nonduality #awakening #spiritualitate #nondualitate #trezire

Retragere Online de Weekend cu Mooji

22 - 24 ianuarie 2021
(cu subtitrare)

Dincolo de Norii Minții - Acesta Este
cel mai Înalt Mod în care Pot Fi cu Tine

23 ianuarie 2021 | Satsang de Seară

[Mooji citește]
„Cel mai iubit Moojibaba”...

[M.] Știu că tu...
Ah! Iată!

[Mooji] Și cu siguranță am fost în contact
strâns de-a lungul anilor.

Îți mulțumesc că ai scris.
Am găsit scrisoarea ta acum.

[M.] „Recunoștință imensă”, scrii tu,

[Mooji] „Recunoștință imensă pentru că ne
ghidezi către libertatea și Adevărul nostru.

Aș dori să profit de această ocazie binecuvântată

să-ți cer harul și binecuvântările,

astfel încât să existe o recunoaștere
deplină a Sinelui,

și orice semințe de iluzie, deziluzie, ego,
identitate și frici

să fie complet arse și îndepărtate."

[Mooji] Toți cei care au gustat din
nectarul realului,

spontan doresc: „Vreau doar să ajung acasă!”

Vrem să venim acasă pentru că știm că

acest lucru nu va fi găsit în niciun obiect
din lume.

Nu va fi găsit acolo.

Descoperi asta în interiorul Inimii tale.

Și nu vrei să te oprească nimic

să intri pe deplin în descoperirea ta.

Aceasta este o atitudine înțeleaptă,
desigur, și una rodnică.

Cu toate acestea, tuturor ne-ar plăcea
să avem un comutator prin care

am putea să oprim mintea.

Doar [clic]: „Mulțumesc foarte mult.
Ajunge!"

Dar, în același timp, observăm că,

desigur, energia minții a fost împuternicită
prin obișnuință.

Și noi trebuie să
experimentăm faza eului mental,

identitatea psihologică, pentru o vreme.

Dar trebuie să știi că

experimentezi pe baza conștiinței,

conștiința este acolo prima,

va lua forma personalității pentru o vreme,

și nu știm cât timp.
Nu știm.

Cu siguranță, spun unii, înainte de
această viață și formă de viață prezentă,

ne-am mișcat, o spunem așa,

în suflet, prin multe trupuri în
această călătorie de auto-descoperire.

Și ceea ce putem spune este că,

în această viață, în această formă de viață,

ceva s-a mișcat într-o trezire,

și suntem în mod natural convinși că Sinele este
realitatea noastră,

și că nu vrem să pierdem timpul

trăind în modul superficial și îngust
al personalității.

Am primit deja darshan-ul lui Dumnezeu.

Cumva, orice călătorie este o călătorie
spre interior.

Înainte, călătoriile erau spre exterior.

Acum, călătoria aparentă este spre inimă.

Și putem descoperi că,

bineînțeles, din când în când unele obiceiuri
vechi pot izbucni.

Se poate întâmpla ceva,

și fără efort ne regăsim

înapoi în vechiul regim al identității personale.

Eu zic, nu fi prea surprins de asta,

este forța obișnuinței.

Sinele tău nu a plecat nicăieri.

Adevărul tău nu se îndepărtează din cale

pentru a da o scenă minții tale.

Nu. Este doar o mutare a atenției,

și ne-am întors cumva trăind

de parcă am fi din nou în vechea identitate.

Și acceptă doar că nu este ghinion.

Nu este un lucru groaznic.

Această oscilație între persoană și prezență
se poate întâmpla o vreme.

Ne putem simți în starea de prezență
atât de binecuvântați, atât de liniștiți.

„Mulțumesc, mulțumesc, sunt atât de fericit!"
Vrei doar să stai aici.

Apoi, cumva, se întâmplă ceva,
iar pendulul se balansează în afară,

și din nou ne gândim:
„Oh, ce s-a întâmplat? Nu știu.

Este oribil. Nu-mi place să fiu în asta."

Și înapoi, simți: „Mulțumesc. Aleluia Adevărului!

Sunt atât de fericit, sunt din nou aici!"

Deci această oscilație se joacă
pentru toată lumea, pentru un timp.

Prin impulsul și forța obișnuinței,
vine și pleacă.

Dar ce se întâmplă, când vine,

este ca și cum am fi
hipnotizați de vechile tipare,

și jucăm jocul personalității.

Și apoi, cumva, prin har,
sau prin satsang-ul tău,

te regăsești din nou liber și gol de
energia minții,

și din nou în locul tău firesc al tăcerii.

Și se simte: „Oh, ce divin! Ce binecuvântat!"
Și așa mai departe.

Și toți cei care se
confruntă cu aceste stări,

întreabă: „Cum ne putem stabiliza în asta?

Vă rugăm să ne ajutați să reducem dinamica minții

ca să putem fi mereu în această stare."

Și atunci te întreb, cine este
cel care suferă mintea?

Cine este cel care suferă mintea?

Și, desigur, simțim: „Sunt eu, sunt eu!”

Și te întreb,

te rog, hai să ne concentrăm puțin
pe acest sentiment al „eu”-lui din nou.

Cine este acest „eu” care suferă mintea?

Și constatăm că uneori
oamenii sunt puțin blocați.

Ei nu știu să răspundă, căci până acum,
pentru majoritatea oamenilor,

nu am depășit reflectarea
superficială a ceea ce suntem.

Spunem doar: „Eu sunt eu”.

Dar nu ne-am gândit niciodată dincolo de asta.
Ce este acest „eu”?

Acum, vă arăt din nou,

mai degrabă decât să încercați să
descurcați asta mental și să înțelegeți,

ceea ce uneori simțim că am ajuns să înțelegem,

dar nu a intrat în adâncime.

Deci, exercițiile timpurii pe care le-am dat,
adică doar să stai...

Lasă deoparte aceste noțiuni ca:
„trebuie să scap de mintea mea”,

„trebuie să suprim” sau
„trebuie să arunc mintea afară”.

Nu avea nicio intenție pentru o clipă,
nici măcar intenții bune.

Lasă deoparte „pregătirea de a fi ceva”.

Și pe măsură ce faci asta,

chiar și identitatea ta prezentă,
cine te consideri,

dorința ta pentru
ceea ce ți-ai plăcea să se întâmple în viitor,

și toate aceste lucruri,
orice fel de tendință sau obicei,

lasă asta deoparte pentru o clipă.

Lasă totul

până nu mai rămâne nimic de păstrat.

Și asta o poți face chiar acum.

Este atât de practic, și este atât de imediat.

Lasă totul deoparte chiar acum,

până nu mai rămâne nimic de lăsat deoparte.

Deci, ceea ce rămâne aici este
un sentiment frumos de a fi doar gol.

Acum, acest gol nu este ceva

pe care îl vezi cu ochii tăi fizici.

Este o cunoaștere intuitivă. Doar ești aici.

Acum, aici, știi că ești, firesc.

Și acest simț „eu sunt”...
Uite!

Nu este atașat de nicio istorie.

Te rog, uită-te cu mine când stau aici acum.

Acest simț „eu sunt”,
și asta e pentru oricine și pentru toată lumea,

această conștientizare naturală neînvățată
a Sinelui este fără istorie.

Nu este personal.

Deci, nu ești un container
de amintiri sau concepte.

Toată lumea.

Există doar simțul natural al ființei.

Și conștientizarea este aici.

Nu conștientizarea unui lucru sau altul.
Doar conștientizare.

În mod natural știi că exiști.

Dar ce ești tu, care există?

Uită-te. Uite. Nu crea.

Și nu-ți imagina.

Începe aici.

Și, desigur, obiceiul minții vrea să pătrundă,

să dea un feedback, să dea niște răspunsuri.

Dar tu știi,
și vei ști dacă se întâmplă asta:

„Nu, nu tu. Nu acum.

Nu vreau păreri despre nimic".

Tu doar rămâi așa cum ești. În regulă?

De asemenea, uneori vine mintea
și pare că: „Da, dar...

Nu-i nimic, nu-i nimic! Haide!

De ce să aștepți mai mult nimic!
Pur și simplu nu se întâmplă nimic."

Dar vocea sa nu este așa, cum ai putea spune,

influența nu este puternică acum

pentru că ai ales pur și simplu să fii.

Și acest sentiment de a fi nu este un verb.

Nu este ca și cum faci ființa.

Pur și simplu ești. Fii atent la asta.

Toți, acordați atenție la asta.

Oriunde te-ai afla, în orice țară,

oriunde te-ai afla,

experiența și viziunea ta

este universal una, chiar acum, dacă urmărești.

Nu-ți cer să te gândești la asta.

Pur și simplu, ești aici.

Ești aici.

Orice ar fi ceea ce este aici acum,

vreau să vă pun tuturor câteva întrebări,

și nu am de gând să vă cer, neapărat,
un răspuns verbal.

[M.] Dar puteți da din cap că „Da”,

sau scuturați, pentru a spune „Nu”. Asta e ok.

Vă cer să faceți asta

pentru că a demonstra fizic ceea ce vedeți,

în răspunsuri simple „Da” sau „Nu”,
are o putere.

Pentru că e ca și cum ați înregistra
ceea ce vedeți,

și nu doar vă imaginați.

Deci acum suntem aici.
Pur și simplu suntem aici în spațiul ființei.

Acum, pot să vă pun din
nou câteva întrebări simple,

la care puteți fie să dați din cap „Da”, fie „Nu”?

Uite. Orice ar fi aici,

este asta câtuși de puțin un obiect?

[Mooji] Nu, nu este un obiect.
Nu un obiect.

[Mooji] Este doar un sentiment?
Este doar un sentiment?

Nu, nu doar un sentiment, nu doar un sentiment.

Este o stare de spirit? Este o stare de spirit?

Nu, nu este o stare de spirit, nu o dispoziție.

[Mooji] Este personal?

[Mooji] Nu, nu personal, nu personal.

[Mooji] Mulțumesc.

Orice ar fi,

Eu o numesc uneori doar A Fi, sau Ființarea,

pentru a sta departe de cuvintele
pe care le-am folosit atât de des înainte,

și au dezvoltat alte tipuri
de conotații.

Doar ceea ce este aici acum,

a sosit, aceea de care sunteți conștienți?

A venit de undeva?

Sunt cu ochii pe voi. Privesc. Sunt cu voi.

Deci, doar înregistrez răspunsurile voastre.

[Mooji] Acesta este un moment interactiv,

[Mooji] ca să văd și să simt
și răspunsurile voastre.

Aceea de care sunteți conștienți acum,

aceea de care sunteți conștienți acum,

are vreo limită?

Ca și cum, la un moment dat,
ajungi la sfârșitul său?

Feedback-ul pe care îl văd de la voi este:
„Nu, nu există graniță".

Fără graniță.

[tăcere]

Pot să vă întreb,
orice ar fi în această cunoaștere,

poate fi bolnav? Se poate îmbolnăvi vreodată?

Ochii mei sunt pe voi. Doar să-mi spuneți.

[Mooji] Nu poate fi bolnav.

[Mooji] Am răspunsul tuturor aici?

[Mooji] Ah. Nu poate fi bolnav.

[Mooji] Poate deveni vreodată deprimat?

Nu, nu poate deveni deprimat. OK.

Pot să vă întreb,
vă imaginați asta sau percepeți direct?

Vă imaginați asta?

Nu vă imaginați. Nu e nevoie să vă imaginați.
Nu e nevoie să vă imaginați.

O să-mi asum un risc și o să pun o întrebare.

Are vreun început? Pur și simplu, pur și simplu.

Există vreun sentiment că

are un punct de plecare, sau vreun început?

Sunt cu voi. Sunt cu voi aici.
Uitați-vă acum.

Nu, fără început.

Sau, să mergem la celălalt capăt acum.

Se poate termina sau poate fi distrus într-un fel?

Vă rog uitați-vă.

[Mooji] Nu, nu se poate. Nu poate fi distrus.

[Mooji] Poate fi vreodată împotriva a
ceea ce ești tu, sau a oricărei persoane?

Nu poate fi. Foarte bine.

Are vreo judecată în el cât de puțin?

Nu, nu are nicio judecată.

Poate aparține unei anumite religii și nu alteia?

Poate aparține cuiva?
Poate cineva să dețină proprietatea asupra sa?

Mă uit, doar ca să aud de la voi.

Nu. Foarte bine.

Minunat!

Permiteți-mi să vă întreb,

sunteți atât de conștienți acum,

este un obiect?
Întreb din nou, este un obiect?

Se poate estompa?

Se poate estompa?

Adică, poate să dispară treptat?

[Mooji] Poate să dispară?

[Mooji] A apărut?

[Mooji] Ah, minunat!

Vedeți, de asta v-am cerut

doar să vă amânați energia gândirii,

pentru a vă goli mintea complet

de obiceiurile obișnuite ale minții,

să fie total golită, chiar și de
identitate personală. Cer asta.

De ce vă cer să fiți atât de
goi, goi, goi, goi?

Pentru că atunci când sunteți goi
de tot ce credeți că ați învățat,

atunci pot să vă pun acest tip de întrebare.

Acest tip de întrebare, la care
majoritatea oamenilor nici măcar nu pot răspunde,

este atât de, este atât de...

Nicio universitate nu vă poate învăța despre asta!

Și totuși, fără să stați pe gânduri,

și să rezolvați orice,

răspunsurile voastre apar
imediat ce întrebarea este auzită.

De ce?

Pot să vă mai pun o întrebare?

Cât de departe este de voi?

Aceea de care sunteți conștienți acum,

cât de departe trebuie să mergeți
pentru a o întâlni?

Trebuie să parcurgeți vreo distanță
pentru a vă conecta cu asta?

Fără distanță. Fără distanță.

Deci, asta v-am întrebat.

Aceste întrebări sunt întrebările

pe care le-am pus ființelor din întreaga lume.

Indiferent de mediul din care provin,

indiferent ce sisteme de credințe au avut,

oricare ar fi mediul pe care l-au avut
în viața lor, toate aceste lucruri,

și în mare măsură, răspunsul vine de aici.

Aproape 95, 96 la sută dintre oameni
sunt conștienți.

Unii oameni spun: „Nu pot rezolva asta”.

Eu spun, OK, pentru moment,
dacă las aceste lucruri deoparte,

marea majoritate vede
și răspunde în același mod.

Deci nu contează în ce țară te afli.

Nu contează dacă ești bărbat sau femeie.

Nu contează dacă ești alb sau negru.
Nu contează.

Vederea confirmă ceva ce nu poate fi atins.

Nu este o formă.

Așa că o să mai revin din nou pentru mine.

Când ești întrebat: „Este un obiect?”,

spui: „Nu este un obiect”.

Întreb din nou, are vreo formă sau dimensiune?

Acum, te întreb.

„Nu are formă sau dimensiune".

Este o stare de spirit?
Tu spui: „Nu, nu este o stare de spirit”.

Dar un sentiment?
„Nu, nu este un sentiment".

Poate dispărea?

De exemplu, acum ești conștient de asta,

și să zicem că te trezești mâine.
Va fi dispărut?

Poate pleca? Poate să dispară?

Privesc. Poate să dispară?

[Mooji] Nu, nu poate dispărea.

[Mooji] Te-am întrebat: poate fi bolnav?
Ai spus: „Nu”.

[M.] Te-am întrebat: se poate deprima?

Ai spus: „Nu, nu poate fi deprimat”.

Am spus: unde a început?
Are un loc de plecare?

Tu spui: „Nu are un loc de plecare”.

Eu spun: are un loc de sfârșit?

Tu spui: „Nu, nu are un loc de sfârșit”.

Eu spun: judecă?
Tu spui: „Nu judecă”.

Vă întreb:
poate aparține unui anumit grup?

Tu spui:
„Nu, nu este un grup sau o categorie religioasă”.

Poate vreun guvern să o preia?

„Nu, nu poate face asta".

Am spus OK.

Adică, ei bine, s-a născut?

„Nu, nu s-a născut."

Pot să te întreb: poate muri? Poate muri?

[Mooji] „Doamne, poate să moară?”

[Mooji] Atunci te întreb,

cât timp îți va lua să ajungi la asta?

Tu spui: „Fără distanță”.

Așa că am spus: dacă acesta este răspunsul tău,

atunci ceea ce percepi în mod direct,

aceea de care ești conștient
este propria ta ființă,

propriul tău Sine,

propria ta natură

în Adevăr.

Poate ajunge la final?

Ești într-o stare de hipnoză?

Nu. Vezi tu.

Deci, uite ce verifici azi,

ceea ce verifici singur.

Dacă ești cineva căruia îi
place să rezolve lucrurile cu mintea,

ești obișnuit să-ți folosești capul,
acum s-ar putea să te simți puțin pierdut,

cum ar fi: „Nu știu, nu pot
răspunde la niciuna dintre aceste întrebări”.

Dar sunt mulțumit de răspunsurile voastre.

Ești, chiar acum,

nici nu vreau să spun că ești
„în contact” cu asta.

Poți fi separat de asta?

Atunci uită-te la asta. Uită-te la asta.

Pentru prima dată, spui Adevărul.

Pentru prima dată, nu ai nevoie de o opinie.

Poți vedea direct, fără ochii tăi fizici,

prin cunoașterea ta interioară.

A trebuit să mergi adânc, adânc, adânc
pentru a găsi ceea ce vezi? Nu.

[Mooji] Acesta este fructul satsang-ului tău.

Ți-l poate lua cineva?

Ce minunat!

Ce minunat!

În ce fel poți fi diferit de Acesta?

[tăcere]

Deci, acesta este rodul
Invitației la Libertate.

Așadar, dacă spun, OK,
ca exercițiu, s-a terminat!

Deci, asta a dispărut? S-a terminat asta?

[Mooji] Aceasta este adevărata
descoperire de Sine.

[Mooji] Acest lucru nu înseamnă să-ți ceară
părerile minții tale,

care astăzi poate spune: „Este așa”,

iar mâine, „Nu este așa”.

Dacă ar fi să te văd în trei săptămâni,

accidental ne ciocnim unul de altul,

va trebui să-ți faci timp să spui:

„Stai puțin, lucrul ăsta pe care tu...
Trebuie să încerc să-l găsesc”?

Se poate ascunde?

[Mooji] Ha-ha!

Deci, aceasta este în sine o bucurie
doar să privești.

Este doar o descoperire mentală?

Nu.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Și ce bucurie să te privesc
în propria ta prezență,

odihnindu-te în interiorul propriei tale ființe!

Deci, să presupunem că acum, mintea vine,

un mare tsunami [imită sunetul tsunamiului],

poate deranja Asta?

[Mooji] Poate Asta să dispară?

[Mooji] Și asta este tot ce trebuie să
știi cu adevărat.

Pentru că mintea va veni,

și se va simți ca și cum ai fi
hipnotizat să te identifici din nou:

„O, am pierdut... O, m-am pierdut iar!

Ieri satsang-ul a fost atât de bun".

Și vei vorbi așa.

Eu o numesc vorbire în somn,
somnambulism, trăire în somn.

Cum să te trezești din acest somn?

Ei bine, Acesta este adormit sau treaz?

Dincolo de somn și trezie.

Cât ai plătit pentru lucrul acesta?

[Mooji râde]

[Mooji] Așa, vezi. Așa.

Și te-am întrebat:
ești într-o stare hipnotică?

Îți vizualizezi Sinele?

Nu, nu.

Sinele nu poate fi vizualizat.

Puteți încerca să vă imaginați ceva,

dar nu va fi Aceasta.

Acesta este Acesta.

Asta ești tu.

Și în același timp,

ni s-a oferit ocazia
și experiența

să ne identificăm cu acest corp instrumental,

pentru a gusta
sentimentul de a fi o persoană privată separată,

care învață lucruri prin mintea noastră,

care experimentează contrariile interconectate
și toate emoțiile.

Suntem meniți să experimentăm totul!

Pentru a experimenta sentimentul de frică,

sentimentul fricii de a muri,

uneori frica de a trăi,

experiența de a fi fără lucruri importante,

experiența de a fi înfricoșat,

experiența de a fi îndrăgostit,

experiența de a fi singur,

experiența de a fi înfometat,

toate aceste lucruri trebuie să le experimentăm.

Trebuie să experimentăm, nu ca pedeapsă,

ci deoarece conștiința a vrut,
a trebuit să exploreze,

să experimenteze diversitatea
capacității sale de a manifesta diferențele.

Înțelege asta.

Dar să înțelegi că

Aceasta nu trebuie să se
oprească în manifestarea sa.

Dar acum, pe măsură ce îți aduci atenția

la a fi prezent și a fi una cu Asta,

este atenția ta separată de Asta?

Noi știm...
Aceasta este o întrebare puțin subtilă.

Pentru că se pare că, atunci când
atenția se îndreaptă către minte,

și simțul identității și așa mai departe,

intră în joc experiențe complet diferite.

Și acele experiențe sunt crezute

pe baza identității personale.

Și ori de câte ori
intrăm în starea de identitate personală,

este ca și cum
identitatea îți eclipsează cunoașterea naturală

pe care tocmai mi-ai împărtășit-o,

și începi să
vorbești din locul persoanei,

pe care o numesc masca

ce pare că ar putea acoperi Sinele.

Poate ceva să acopere Sinele?
Pun această întrebare acum.

Cu toate acestea, prin minte pare că Sinele
ar fi o experiență,

iar acum a dispărut „Nu îl găsesc”.

Și „eu”-ul care spune:

„Oh, Sinele, experiența a dispărut,
nu știu ce să fac",

acest „eu”, care apare,

apare și el în același
spațiu de conștientizare care ești.

Dar tu uiți, pentru că atenția se îndreaptă
către identitatea ca persoană.

Pe măsură ce petreceți timp pentru a verifica,
pentru a marina în acea vedere,

care este Adevărul vostru,

va deveni din ce în ce mai clar
cum apare greșeala.

Acum, pot să te întreb?
Exercițiul s-a terminat.

Deocamdată exercițiul s-a terminat, bine?
S-a dus?

Sinele, a dispărut?

[Mooji] Voi continua să verific cu voi,
dacă a dispărut.

[M.] Să presupunem că ați avea capacitatea...

Pot să vă pun această întrebare, ne putem juca.

Să presupunem că ați putea intra
într-o navă spațială

și ați călători pe o planetă foarte,
foarte îndepărtată. Nu va fi acolo?

Poți să-ți părăsești Sinele?

Aceasta este chestia.

Și cât de simplu, cât de simplu.

Și totuși, ce mister că vine mișcarea minții,

și parcă am fi hipnotizați

să redevenim un lucru finit din nou.

Deci, vă veți obișnui cu asta.

Ați primit în voi, prin voi,

harul vederii reale.

Și chiar dacă anumite distorsiuni,
anumite distrageri

pot apărea să se joace o vreme,

vor deveni din ce în ce mai slabe,

pe măsură ce continuați să afirmați
și să confirmați adevărata voastră vedere.

Iată cât de puternic este!

Cât de puternic este.

Deci, a fost foarte bine pentru mine
să vă împărtășesc asta,

în prezența voastră, ați venit
și datorită vouă, cumva,

am putut să vă prezint din nou Invitația.

[Mooji] Și asta, când te întreb
și îi întreb pe toți:

poți să nu fi vreodată Asta?

Luați-vă timp.

Luați-vă timp.

Minunat!

Deci, mulțumesc Nupur și Nisheeth.
Mulțumesc.

[M.] Minunat deocamdată, e foarte bine.
[I.1] Mulțumesc, Guruji.

[M.] Minunat, minunat!

[I.2] Mulțumesc, Guruji.
[I.1] Te iubim atât de mult, Guruji.

[M.] Minunat, minunat! Frumos!

[M.] Mulțumesc, mulțumesc.
[I.2] Te iubesc, Guruji.

[Mooji] Hai să luăm un moment, doar ca...
Nu știu.

Chiar dacă spun, să fim cu Asta, e în regulă.

Pot spune: fii cu Asta.

Din cauza limbajului, a condiționării și
a obișnuinței,

trebuie să spun: fii cu Asta.

Dar de fapt, tu ești Aceasta.

Ești mai mult Aceasta decât orice
persoană care ai crezut anterior că ești.

Și poți spune că tu ești și persoana ta,

dar asta e o stare mult mai superficială,

pentru că într-o zi ești așa,
iar în altă zi altfel.

Într-o zi așa.
În altă zi altfel.

Dar din acest loc, dacă te întreb, nu vei spune:

„Oh, ieri am fost diferit de cum sunt astăzi”.

Pentru că nu este o stare de spirit,
nu este un sentiment,

nu este o abstractizare, nu este o vizualizare,

nu este un produs al imaginației,

nu este o credință,

nu este un obiect.

Pur și simplu este.

Acordați atenție doar la Asta.

În ce direcție poți să te uiți
unde Asta să nu mai fie?

Minunat!

Știi, va veni un moment, o vreme,

când după ce am ajuns la această recunoaștere,
această realizare,

și eu spun, trebuie să ne stabilizăm în ea,

pentru că acest factor „eu”,
acest factor „eu”, acest factor „noi”,

care pare să admită un fel de
identitate personală,

acel sentiment de:

„Da, m-am întors la Sinele meu”
și „Mă îndepărtez de Sinele meu”,

se va simți natural pentru o vreme,
să continui să spui asta,

dar poate se schimbă ceva.

Poate ori de câte ori simți:

„Știi ce, nu mai știu ce îmi place”.

Veți auzi asta în spațiul mai larg
al adevăratei voastre ființe,

și s-ar putea să râdeți singuri
și să spuneți: „Ce este asta?"

[Mooji râde]

S-ar putea să te surprinzi că râzi:
„Cine a fost acela?”

„Cine ia toate aceste decizii?

Cine suferă toate aceste dispoziții?

Deci, aceasta este puterea auto-investigației

acum prezentată sub forma,

sub forma simplă a „Invitației la libertate”,
o numesc așa.

Și este cu tine.

Cum adică „Este cu tine”?
Este asta adevărat?

Sinele este cu tine? Cine ești tu?

Câtă distanță există între tine și
adevăratul Sine?

Deci, ceea ce trăim

este simțul natural al separării

care vine cu ani și ani de viață

în noțiunea de a fi această persoană.

Iar identitatea personală se va
simți puțin omisă.

De exemplu: „O, deci vrei să mă părăsești acum”.

Deci uneori revine și poate crea,

pare ca experiență, în minte, ca un fel de furie,

un fel de distorsiune a percepției,

[M.] „Mintea mea pur și simplu nu se oprește”,
și toate aceste lucruri.

Pentru scurt timp se poate întâmpla.

Dar s-a întâmplat ceva aici?

Mă uit la tine.

Mă uit la tine, Dee.

[Mooji] Mă uit la tine, Michael.

[Mooji] Mă uit la tine, Yam și Joel,

și Henrique, și Donna, fiecare dintre voi,

Duong, Sandy, Julian, Maureen, voi toți.

Când se va pierde Acest lucru
și ce va elimina această cunoaștere?

[Mooji] Deci, ce se numește realizarea Sinelui?

[Mooji] E că sentimentul diviziunii

între tine cel din minte și persoană,

și Sinele care este neschimbător,

cumva, ceva se îmbină,
ideea superficială a sinelui,

a sinelui personal,

se contopește în ființa naturală,
din ce în ce mai mult.

Vei arăta diferit?

Ei bine, dacă arăți diferit, va fi mai bine.

Va fi o față

care nu poartă amprenta stresului
și anxietății,

și a fricii, și a dorinței și dependenței. Nu.

Va fi, ceea ce numesc eu, tu fără „tu”.

Adică, fără toate acele lucruri, chestii,
claustrofobice.

Și adesea, când văd oameni în satsang,

am un simț, văd adevărata ta față.

Ce este o față adevărată?

Nu fața gândurilor, atașamentelor și
fricilor tale,

ci chipul, trăsătura, fața ființei tale pure,

radiantă, tăcută, pașnică, înțeleaptă.

Nu încerca să fii așa!
Nu încerca. Nu merge.

Pentru că cel care încearcă să fie așa...

Deja ai fost păcălit să fii o persoană
care încearcă să fie așa.

Când ți-am cerut să te uiți,
ai făcut o descoperire,

nu o invenție.

Deci, aceasta este puterea privirii tale.

Va veni o vreme când doar asta va fi de ajuns.

Doar asta e ca un memento,

de ce vorbești
ca și cum ai fi această persoană?

Și vei spune: „Uf! Mulțumesc.
Mulțumesc, mulțumesc, Mooji! Mulțumesc!"

Vedeți: „Am fost distras pentru un moment”.

Suferim în mare măsură de distragere a atenției,

distragerea atenției
de la ființa noastră centrală.

Acesta este un fel de paradox.

Dar, treptat, poți spune: „Cum pot face
ca cele două să fuzioneze împreună?”

De unde vorbești?
Cine întreabă asta?

Deci, zic, doar stând, fiind una cu Asta,

ceea ce înseamnă că ceea ce ești deja
este în recunoaștere naturală,

confirmată prin vedere directă,

o vedere non-duală...

Prin această odihnă în conștientizare,

toate necazurile, toate complicațiile,
toate listele cu lucruri de făcut,

se înmoaie și se îmbină în ființă.

Și vei descoperi, spontan,

acțiunile tale de răspuns,
reacțiile, interacțiunile

sunt văzute și experimentate
ca având loc spontan.

Ai încredere în asta!

Deci de ce spun să ai încredere?

Pentru că prin minte,
uneori poți să te gândești:

„Nu pot să mă descurc cu lumea
pur și simplu fiind aici”.

Ăsta e un alt truc!

„Nu pot fi! Am atâtea lucruri de făcut!

Sunt sub atâtea presiuni!"

Asta înseamnă întoarcerea în vechiul
regim de identitate.

Învață să fii tăcut cu tine însuți.

Nu merge cu reacțiile
când vin din minte.

Vei începe să știi asta.

Aș putea să stau aici și să vorbesc despre asta
mult timp, dar nu o voi face.

Pentru că nu funcționează așa.

Ceea ce funcționează este
să fii atent doar la simțul de a fi.

Poate părea excesiv de simplist sau
chiar naiv pentru tine,

dar ce putere va ieși din asta!

Deci, pot să presupun că,
în timp ce stau aici cu voi, și cu voi toți,

acel sentiment natural de a fi
loial Adevărului tău

se simte în inima ta?

Nu trebuie să mergi altundeva pentru asta.
Oriunde ai fi.

Uneori este posibil să fii nevoit
să te dai deoparte

din traficul de zgomot lumesc, pentru o clipă,

doar să stai și să-ți clarifici mintea
din nou în ființa ta.

Poate dura cinci minute, doar să stai.

Și pe măsură ce înveți să faci asta,

vei descoperi că ești atras în mod natural

să rămâi și să te onorezi în acest fel.

Dacă cineva te întreabă: „Ce faci?”

Nu spune:
„Încerc să fiu una cu mine însumi”.

Nu vorbi așa pentru că oamenii
vor crede că ești nebun!

Spune doar:
„Îmi iau doar un moment să stau în liniște”.

Nu trebuie să te duci
să spui nimănui nimic.

Nu vă transform în evangheliști.

Vă spun doar să vă odihniți în ființa voastră,

și să descoperiți puterea acestui lucru.
În regulă?

Și cât de frumos, cât impact va avea!

Nu pot spune în ce domeniu al vieții voastre.

Uneori, oamenii cu care ești
obișnuit să fii aproape

s-ar putea să nu te înțeleagă, pentru că
toți avem o imagine unul despre altul.

Și când cineva se schimbă

din forma prin care obișnuiești să-l vezi,

ceva nu agreează asta.

Vrem să te revedem în vechea formă
care este în mintea oamenilor.

Deci nu-ți face griji pentru asta.

Nu încerca prea mult să-i faci
pe oameni să înțeleagă ceva.

Dar vei descoperi că poți fi amabil,

și fără judecată,

că ai o încredere profundă, naturală,

nu o încredere egotică,

și o liniște în tine care este de netăgăduit.

Uneori, unii oameni sunt intimidați

de prezența cuiva care este treaz.

Este un răspuns superficial.

Sau de cineva care se adâncește în
auto-descoperirea de Sine.

S-ar putea să descoperiți că vă așteptați
ca oamenii să observe asta,

și să vrea să vă spună lucruri frumoase.

Dar s-ar putea să fiți surprins că oamenii spun:

„Cine te crezi?"
Și genul ăsta de chestii.

Și nu spuneți nimic inteligent.
Doar rămâneți în Inima voastră.

Chiar dacă ai putea simți că ești testat,

stai cu ceea ce ești, așa.

Și acțiunile tale care decurg din conștientizare,

au întotdeauna o putere profundă,

o calitate frumoasă a lor.

Deci, am toate aceste scrisori de parcurs.

Cred că le-am răspuns tuturor
doar în această invitație.

Ca sa fiu sincer cu voi,
aș putea să parcurg și să citesc,

sunt niște scrisori frumoase, dar le-am depășit.

Am depășit!
Dacă trebuie să răspund la asta,

cred că, poate, trebuie să petreci
puțin mai mult timp departe de muncă,

și să dai mai multă energie pentru asta.

Spun: „Nu, nu trebuie să intrăm în asta!”

Tu doar stai în Asta, onorează Asta,

și vei descoperi că viața ta devine magică!

Viața noastră trebuie să fie magică.

Dar nu din mintea ta:
„Trebuie să încerc să-mi fac viața...” Nu!

Pentru că viața-Dumnezeu, viața reală este magică!

Nu încerca să fii prea previzibil
și prea consecvent.

Acestea sunt lucruri pe care mintea
încearcă să le îndeplinească.

Există ceva imprevizibil la cineva
care este cu adevărat viu.

Adică, imprevizibil în sensul că
te surprinde mereu,

și ei se surprind mereu, dacă pot spune asta.

Nu este adevărat, nu te surprinzi.

Când ești în pace cu tine însuți,

ceva este într-un sentiment profund
de acceptare și îți găsești drumul.

Și asta este ceea ce este frumos
la Satsang-ul de astăzi cu voi:

nu vă dau prea multe instrucțiuni.

Eu doar vă îndrept înapoi către Sinele vostru.

Totul este deja cu voi în ființa voastră naturală.

Începeți să vă bucurați
de aventura auto-descoperirii,

și fructele care vin din aceasta.

Doar fiți cu asta.

Mintea ta ar putea spune:
„Am vrut să-mi răspunzi la întrebare”.

Nu mergeți înapoi. Sunteți aici.

Nici nu am de gând să vă cer să mergeți înainte.

Rămâneți în tăcerea voastră.

Sinele nu este în urmă sau înainte.

Este mereu prezent și este nelimitat.

Vă țin pe toți în inima mea, vă spun asta,
pentru că ne-am întâlnit.

Și ne-am întâlnit în cel mai adevărat mod
în care oamenii se pot întâlni,

în cel mai adevărat mod.

Nu am venit să vă vorbesc despre fotbal,

sau politica în Statele Unite.
Nu am de gând să vorbesc despre asta.

Asta este mult, mult, mult prea mare
pentru așa ceva!

Este prea mare pentru asta. În regulă?

Vă veți găsi drumul.

Vă veți găsi drumul

pentru că nu mai sunteți ghidați

de lumina de lanternă a minții,

ci de strălucirea Inimii, și este frumos!

Veți face greșeli? Aparent.

Veți găsi greșeli aparente,
dar ghiciți ce, nu este mare lucru.

Toate vor fi, într-un fel,
ceea ce aș putea numi hormoni de creștere.

Ele vă vor ajuta să descoperiți
lucruri mai profunde în ființa voastră.

[Mooji] Cum vă simțiți, prieteni?

[Mooji] Da, desigur, desigur!
Nu sunt surprins.

[Mooji] Desigur, desigur!

Dar va veni o vreme

când nu vă va deranja felul cum vă simțiți,

dacă sentimentele vin din minte,

și veți ști diferența.

Există sentimente pure

care izvorăsc din parfumul
propriei voastre ființe.

Nu trebuie să planificați pentru acestea.

În mod spontan, parcă ai fi sărutat din interior,

și simți că: „Uf”.

Ești ridicat deasupra norilor minții.

Dar aceasta este doar
o parte din manifestarea spontaneității,

gama de expresii care decurg din
adevărata natură.

Și aici, într-un fel misterios,

nu poți explica această transformare frumoasă,

această frumoasă împământare.

Și așa cum am spus mai devreme,
nu trebuie să explici.

Nu trebuie să scrii o teză despre asta.

Este doar parfumul propriei tale ființe.

Ce o să fac cu aceste scrisori?
Nu știu.

De câte ori am așteptat
o astfel de oportunitate!

întotdeauna mă regăsesc...

Pentru că este cel mai înalt mod
în care pot fi cu voi.

Să nu simțiți cumva că
aveți întrebări fără răspuns.

Probabil vei descoperi ce?
Că întrebările tale nu sunt rezolvate,

ele sunt dizolvate de lumina
propriei tale prezențe.

De câte ori mi-am dorit să fiu cu voi, așa, așa.

Deci, dacă mintea vine:
„Da, dar am vrut să vorbești despre asta”,

„Te rog să-mi spui ceva mai multe
despre reîncarnare”,

„Ce se întâmplă după asta?"

Nu, nu, te rog, te rog, te rog, nu te micșora.

Nu te reduce.

Rămâi în înălțimea ființei tale.

Rămâi în înălțimea ființei tale,

și vei ști că totul este bine!

Lasă în seama lui Dumnezeu. Totul e bine!

Continuă să crești în interior.

Aceasta este adevărata viață!

Aceasta este viața adevărată.

Și ești tu.

Nu-ți spun niciun compliment.
Nu ai nevoie de complimente.

Adevărul este de ajuns! Adevărul este suficient.

Nu te flatez.

Îți spun și îți arăt,

și descoperi singur ce este aici.

Onorează Asta.

Avem o zicală veche: „Rămâneți în Aceasta”.

Acesta este Harul.

Aceasta înseamnă a fi
în prezența lui Dumnezeu, direct.

Acesta este mersul în Adevăr.

Deci, sunt foarte fericit
pentru satsang-ul din această seară.

Văd că...

Nu știu. Poate pot încerca o întrebare.
Dar s-ar putea să nu se întâmple. OK?

S-ar putea să nu se întâmple.

Doar să mă uit și să văd.

Pentru că prin...

[tăcere]

De exemplu, mă uit la asta.

Nu voi spune cine. Ea știe.

„Dragă Mooji,
pandemia mi-a permis mai mult timp

pentru a aprofunda recunoașterea Aceluia
spre care indici."

Pe care l-ai descoperit.

„Acest lucru, la rândul său, îmi oferă o
imagine mai clară asupra a ceea ce nu sunt,

pentru care sunt cea mai recunoscătoare."
Minunat!

„Unul dintre lucrurile
care au devenit vizibile prin asta

este atracția distragerii de la Sine."

Atenția minții poate părea că e „departe de Sine”.

Deci, spune-mi acum, în ce direcție poți merge

pentru a fi departe de Sine, în Adevăr?

Pun doar o întrebare deschisă. Bine?

Când aveai o amplasare,

o identitate foarte fizică
care a fost onorată,

atunci, în raport cu acea identitate
în spațiu și timp,

puteai spune:
„Mă îndepărtez de ceva, sunt distras”.

Dar când descoperi Sinele, care este peste tot,

și nu este imaginație,

ești într-o unitate directă cu vederea ta.

Pur și simplu fii cu asta.

Dacă ar fi să spun:
oh, bine, încearcă să faci lucrul ăsta. Încearcă!

L-ai realizat.

Acum, onorează-l.

Cum să-l onorezi?

Nu ieșiți în căutarea
modului de a onora Sinele.

Mintea vă va arăta când trebuie să
vă onorați Sinele.

Înțelegeți?
Mintea însăși va veni să vă arate:

„Acum trebuie să-ți onorezi Sinele

pentru că de fiecare dată
când te întorci la mine o să te mușc!"

Îți va spune așa.

De fiecare dată când te întorci
și începi să preiei ideea de „Cum să fac”,

și „Ce să nu fac”, și alte chestii,

o să descoperi că te mușcă prin confuzie,
prin anxietăți.

Rămâi ca Sine. Păstrează liniștea.

Dacă trebuie știut ceva, nu te grăbi.

Așteaptă timpul lui Dumnezeu.

Timpul lui Dumnezeu este foarte, foarte
acordat cu vibrația Inimii tale.

Nu-ți face griji.

Nu asculta
evaluarea minții asupra vieții tale,

sau asupra vieții altcuiva.

Învață să fii una cu
propria ta tăcere și ființă.

Și să nu-ți imaginezi că

suprimi cumva ceva.
Suprimare! Nu.

Nu trebuie să suprimi mintea.
O poți controla.

Înseamnă că vezi că
energia vrea să meargă acolo,

dar știi prin intuiție,

știi prin sensibilitatea ta că nu este adevărat.

Este doar din obișnuință,
sau din dependență, sau din nevoie.

Deci, când ești atent,

mai degrabă decât să te lupți cu mintea sau
să te împotrivești, amintește-ți de Sinele tău.

Revino din nou în Inima ta și vezi,
ce vrea conștientizarea?

Ce vrea conștientizarea și de la cine?

Și vei descoperi că totul
curge din nou, și iese afară.

Și mi-ar plăcea ca,
pe măsură ce aceste zile continuă,

iar viața continuă să se arate
în desfășurarea ei naturală,

ca într-un fel
mi-ar plăcea să ținem legătura,

și să văd ce mai faceți.

Și vreau să vă spun ceva.
Va fi misterios!

[Mooji râde]
Va fi misterios! Da.

[Mooji] Veți vedea. Veți vedea.

[Mooji] Prin harul lui Dumnezeu, veți vedea!

[Mooji] Deci, dragii mei,

suntem fericiți împreună în Acesta.

[tăcere]

Pot să vă mai pun o întrebare?

În această conștientizare,

cât e ceasul acolo?

Ce anotimp?

Aceasta este ceea ce eu numesc inteligență divină.

Nu funcționează ca mintea pământească.

Orice ai face, oriunde te-ai afla,

totul se petrece în acest tărâm al ființei,
poți spune.

Nu contează ce, dacă merge rapid sau încet,
în sus sau în jos.

Totul este o mișcare în minte,

care apare în Sinele conștiinței neschimbătoare.

Sunteți în zona lui Dumnezeu.

[tăcere]

Și așa o pace va continua să apară în voi,

o asemenea bucurie, nemeritată.

Așa o vitalitate.

[tăcere]

Sinele nu te poate părăsi niciodată.

Totul va veni și va pleca datorită conștiinței,

jucându-se înăuntru și afară,
ca norii care plutesc

în întinderea infinită a cerului, neschimbată.

Veți observa acest lucru
spre bucuria voastră crescândă.

Vă spun acest lucru.

Nimeni nu te poate cunoaște, nici măcar personal.

Toată lumea are doar un punct de vedere,
o perspectivă, și nu este stabilă.

Slavă Domnului. E bine.

Dar Aceasta nu este o cunoaștere mentală.

Este o conștientizare non-duală.

Fii cu ea,

și vei fi cu adevărat îndrăgostit,

o iubire non-duală.

Orice ai face prin intenția personalității,

nu are niciodată pe deplin succes.

Dar aici te miști pentru că iubirea te obligă,

harul lui Dumnezeu te călăuzește.

Și din ce în ce mai mult vei descoperi că

sentimentul de separare și distanță

se reduce si se reduce.

Sentimentul de a te simți
înstrăinat și separat de centru,

de Dumnezeu, de Adevăr,
se reduce, se reduce, se reduce.

Și nici nu vei ști când se vor întâlni.

Sunteți deja în Unitatea voastră.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Și vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc,
vă iubesc, vă iubesc.

[Mooji] De asemenea,
mi-ați oferit o seară frumoasă!

Chiar poate fi atât de simplu?

Chiar poate fi atât de simplu?

Da, da.

[Mooji râde]

Da, voi sunteți întruchiparea iubirii însăși.

Împărtășesc asta cu voi,

voi sunteți întruchiparea iubirii însăși.

Dar tot va trebui să vă țineți tari.

Încă va trebui să fiți atenți,

să nu adormiți în minte.

Trebuie să continuați să confirmați,

de fiecare dată când mintea vine să vă testeze.

Țineți minte,
nu vă testează astfel încât să eșuați,

ci să vă dezvoltați mușchii discernământului.

Vă recâștigați Sinele înapoi.

Uneori, când simțiți:

„Nu sunt la fel de puternic ca ieri”,
este un sentiment,

dar nu-i dați prea multă importanță.

Doar întoarceți-vă imediat.

Fiți atenți la Inima voastră,

și vedeți ce are Inima voastră de spus
despre asta.

Deci, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

O să petrec câteva clipe
doar să stau în tăcere cu voi,

ca să pot continua să mă îmbăiez
în prezența voastră,

înregistrându-vă prezența în inima mea.

[tăcere]

Am avut acest sentiment, la un moment dat.

Am omis ceva?

Pentru că aveam atâtea, atâtea scrisori.

M-am gândit, cum voi ajunge la fiecare?

Apoi m-am verificat, și nu am lăsat nimic afară!

Și totuși, nu păstrez absolut nimic,

la fel cum puteți fi și voi chiar acum.

Nu vă țineți de nimic, de nicio formă.

Rămâneți fără formă.

[tăcere]

Asta este doar pentru voi.

Copyright © 2021 Mooji Media Ltd.
Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei înregistrări
nu poate fi reprodusă

fără acordul expres al Mooji Media Ltd.