Intervențiile în dezastre pot salva veteranii de război - Jake Wood la TEDxSanDiego

Team Rubicon este o organizație care folosește practica muncii în echipă, abilitățile și experiența veteranilor de război din SUA pentru a interveni în zonele afectate de calamități. Dar, după cum afirmă Jake Woods, o pierdere recentă suferită de organizație i-a schimbat obiectivul în acela de a oferi veteranilor aflați în dificultate șansa regăsirii unui scop, a unei comunități și a respectului de sine.

Acum doi ani, după ce servisem timp de patru ani

în Marina Statelor Unite

și fusesem trimis atât în Irak cât și în Afganistan,

mă aflam în Port-au-Prince

coordonând o echipă de veterani și personal medical

în unele dintre cartierele cele mai grav afectate ale orașului,

la trei zile după cutremur.

Mergeam în acele locuri în care nimeni altcineva n-ar fi mers,

nimeni altcineva n-ar fi putut merge.

După trei săptămâni am realizat ceva.

Militarii în rezervă sunt foarte pricepuți în intervențiile în caz de dezastre naturale.

Întrorcându-ne acasă, eu și partenerul meu de afaceri,

ne-am gândit la asta, am zis:

„Există două probleme. Prima o reprezintă intervențiile necorespunzătoare în caz de dezastre naturale.

Sunt întârziate, învechite. Nu e utilizează cea mai nouă tehnologie.

Nu sunt utilizazați cei mai potriviți oameni.”

A doua problemă de care am devenit conștienți

a fost reintegrarea deficitară în societate a veteranilor de război.

Asta-i o temă de actualitate, aflată pe prima pagină a ziarelor.

Veteranii care se întorc acum acasă,

din Irak și Afganistan

fac eforturi să se readapteze la viața de civil.

Am stat și am considerat aceste două probleme

și într-un final am realizat ceva.

Astea nu sunt probleme, sunt de fapt soluții.

Ce vreau să spun cu asta?

Putem privi intervențiie în dezastre ca oportunități

de muncă pentru soldații lăsați la vatră.

Sondaje de opinie recente arată că 92% dintre veterani

doresc să-și continue serviciul în momentul în care dau jos uniforma.

Putem folosi veteranii pentru a îmbunătăți intervențiile în dezastre.

La o privire superficială, e logic.

Organizația noastră Rubicon a luat ființă în 2010.

Am intervenit la tsunami-ul din Chile,

inundațiile din Pakistan,

am trimis echipe de instructori la granița dintre Thailanda și Burma.

Și am fost în sudul Sudanului,

la puțin timp după obținerea independenței,

pentru a pregăti doctori și a ajuta cu tehnicile chirurgicale.

Dar anul acesta unul dintre membri inițiali

ne-a determinat să schimbăm obiectivul organizației noastre.

Acesta este Clay Hunt.

Clay a fost în Marina Militară cu mine, am luptat împreună în Irak și Afganistan.

Am făcut parte din aceeași echipă de lunetiști în valea Helmad, în 2008.

Clay a fost cu noi in Port-au-Prince,

și în Chile.

Anul acesta, în martie, Clay s-a sinucis.

A fost o tragedie.

A zguduit organizația, dar ne-a forțat

să reconsiderăm ceea ce făceam.

Clay nu s-a sinucis din cauza celor întâmplate în Irak sau Afganistan.

Clay s-a sinucis din cauza a ceea ce a pierdut când s-a întors acasă.

Și-a pierdut scopul. Și-a pierdut camarazii.

Poate cel mai tragic, și-a pierdut respectul de sine.

Pe măsură ce am evaluat situația și s-au mai liniștit apele în această tragedie,

am realizat că, luând în calcul cele două probleme

și scopurile inițiale ale organizației noastre,

noi foloseam serviciile veteranilor ca ajutor în caz de dezastre.

Am avut multe succese,

și eram chiar convinși că schimbam

paradigma intervențiilor în dezastre.

Dar după Clay ne-am redirecționat atenția,

iar acum, pe măsură ce mergem înainte,

ne considerăm o organizație a veteranilor,

care se folosește de intervențiile în dezastre.

Pentru mulți această schimbare ar putea să nu pară însemnată,

dar o să vă spun de ce este.

Credem că putem da înapoi veteranilor

scopul, comunitatea, respectul de sine.

Tornadele din Tuscalosa și Joplin, iar mai apoi uraganul Irene,

ne-au dat ocazia de a observa asta.

Imaginați-vă pentru o clipă un băiat de 18 ani,

care termină liceul in Kansas City, Missouri.

Se înrolează în armată, armata îi dă o armă,

și îl trimite în Irak.

În fiecare zi pleacă din garnizoană cu o misiune.

Misiunea e să apere libertatea familiei pe care a lasat-o acasă,

e să protejeze viața camarazilor săi,

și să asigure pacea în satul în care se află.

Are un scop. Dar când se întoarce acasă în Kansas City, Missouri,

poate merge la facultate, poate are un job,

dar nu mai are sentimentul acelui scop.

Dacă îi pui în mână o drujbă și îl trimiți în Joplin, Missouri, după o tornadă,

iși regăsește scopul.

Din nou, același băiat de 18 ani termină liceul în Kansas City, Missouri.

Se înrolează în armată, armata îi dă o armă,

îl trimite în Irak --

În fiecare zi privește în aceeași ochi în jurul său,

și pleacă din garnizoană, știind că oamenii aceia îi acoperă spatele.

Au dormit pe același nisip, au locuit împreună,

au mâncat împreună, au sângerat împreună.

Merge acasă în Kansas City, Missouri.

Părăsește armata, își dă jos uniforma.

Nu mai are acel sentiment de comunitate.

Dar trimite 25 de veterani în Joplin, Missouri,

și își recapată simțul comunității.

Din nou, aveți același băiat de 18 ani care termină liceul în Kansas City, Missouri.

Se înrolează în armată, armata îi dă o armă,

îl trimite în Irak --

Îi agață o medalie de piept,

merge acasă la o paradă cu confetti --

Își dă jos uniforma, nu mai e sergentul Jones în comunitatea sa,

acum e Dave din Kansas City.

Nu mai are același respect de sine.

Dar dacă-l trimiți în Joplin după o tornadă

și din nou cineva vine la el,

strângându-i mâna și mulțumindu-i pentru serviciile sale,

își recapată respectul de sine.

Și ce-i cu asta? Ce înseamnă?

Cred că e foarte important.

Pentru că în prezent există o lipsă de lideri în această țară.

Cineva trebuie să pună piciorul în prag pentru că există corupție,

și escrocherii la nivel înalt, în industrie și politică,

și în instituțiile de educație superioară.

Trebuie să punem piciorul în prag, să ne asumăm rolul de lideri în această țară,

și să împingem țara înainte,

în direcția în care e menită să se îndrepte.

Și această generație de veterani are posibilitatea

să facă asta dacă li se oferă această șansă.

Mulțumesc mult.

(Aplauze)