Iubirea durează 90 de secunde

Dragostea fulgerătoare nu există. Iubirea eternă nici atât. Iubirea nu este nici durabilă, nici exclusivă, nici necondiționată. Puteți simți iubire față de toate persoanele care vă înconjoară, iubirea este e o emoție pasageră de câteva secunde și există condiții prealabile sentimentului de iubire. Iar vestea bună este că vă puteți antrena să iubiți mai mult și mai bine! Descoperiți cum, grație Marinei Duvouldy...

Povestea mea: sunt profesoară specializată și formată în psihologie pozitivă, însoțesc familiile în drumul spre parentalitate pozitivă și spre fericire.

Acest discurs a fost susținut în cadrul unui eveniment TEDx local utilizând formatul conferințelor TED dar organizat independent. Aflați mai multe : http://ted.com/tedx

M-am îndrăgostit.

Era acum 10 ani,

mă plimbam prin facultate,
cu caietele la subraț,

ca o tânără studentă pasionată.

Cu capul în nori, el m-a îmbrâncit.

M-am întors, enervată.

L-am privit.

El m-a privit cu ochi mari, albaștri

și a fost dragoste la prima vedere.

Chiar și azi,
când mă trezesc dimineața,

privesc bărbatul de lângă mine
și mă minunez în continuare.

Inima îmi palpită
și încă am fluturi în stomac,

aproape 24 de ore din 24.

Nimic nu s-a schimbat.

Nimic nu s-a schimbat:
îl iubesc ca-n prima zi.

Bun, vă îndoiți, toate astea
nu există decât în poveștile cu zâne.

În realitate, n-am avut
dragoste fulgerătoare.

N-am avut dragoste fulgerătoare

fiindcă dragostea fulgerătoare,
iubirea fără rețineri,

fluturii în stomac 24 de ore din 24,

toate astea nu există.

Ca și sufletul-pereche
sau iubirea eternă.

În orice caz, nu așa cum se spune.

Noi toți avem păreri despre iubire.

Ne gândim de exemplu că este
această legătură unică ce ne leagă,

angajamentul, dorința, încrederea.

De fapt, toate astea nu sunt iubire.

Ci mai degrabă cauza
și consecința iubirii.

După ani de studiu și cercetare,

Barbara Fredrickson și echipa sa
de cercetători au redefinit iubirea.

Iată concluzia lor:

iubirea nu este nici durabilă,
nici exclusivă, nici necondiționată.

Iubirea nu este exclusivă.

Când eram copil,

credeam că mama ne iubea pe rând,
pe mine și pe fratele meu:

o zi pe el, o zi pe mine.

Fiecare la rândul lui, fără gelozie.

Ca și când nu putea să iubească
decât o persoană odată.

Evident, mă înșelam.

Iubirea e un domeniu mult mai vast.

Nu e rezervată unei singure persoane
sau unui suflet-pereche.

De fapt, putem simți emoții pozitive,
și deci iubire,

față de toate persoanele care
ne înconjoară, chiar și necunoscute.

Puteți de exemplu
să trăiți micro-momente de iubire

față de măcelar, fără să fiți infidele.

Atunci, micro-momentele de iubire
trăite cu un necunoscut

și cele trăite cu un apropiat
sunt aproape identice.

Cercetătorii observă
aceeași sincronicitate biologică.

Există totuși diferențe, mai ales

privind factorii ce declanșează
aceste micro-momente de iubire

întrucât intimitatea, cuvintele, gesturile
nu sunt aceleași.

De asemenea, frecvența,

fiindcă, e logic,

trăim mai multe micro-momente
de iubire cu cei apropiați.

Iubirea nu este durabilă.

Când aveam 15 ani,

viziunea mea despre iubire
evoluase un pic.

Pe vremea aceea, credeam
în iubirea eternă și imuabilă.

Apoi într-o seară, când cunoșteam
prima mea decepție în dragoste,

tatăl meu a venit să mă reconforteze
și mi-a spus:

„Știi, draga mea, n-o să-l iubești
pe băiatul acesta toată viața.”

Vă las să vă imaginați furia mea
și sentimentul de neînțelegere.

N-aveam decât 15 ani,
trebuie să privim contextul.

De fapt, trebuie să recunosc
după niște ani,

da, tata avea dreptate.

Iubirea nu este o emoție stabilă
pe care o simțim luni sau ani.

De fapt, este o senzație pasageră
care durează câteva secunde.

Așa că stați liniștiți,
se reînnoiește la infinit.

Altfel spus, nu vă veți iubi
copilul, soția,

soțul, prietenii
sau părinții toată viața voastră.

Îi veți iubi o dată,
de zece, de douăzeci de ori pe zi

și, uneori, s-o recunoaștem, deloc.

Iubirea nu este necondiționată.

Când eram la începutul relației,

soțul meu mi-a zis într-o zi
această frază un pic ciudată,

care-mi va schimba
viziunea despre iubire.

Mi-a spus: „În orice caz,
astăzi nu mă iubești.”

La început mi s-a părut un pic bizar

și am replicat cu o frază
la fel de ciudată:

„Ba da, Ben, te iubesc astăzi.”

Apoi ideea și-a croit drumul.

Există momente, evenimente,
condiții care favorizează iubirea?

De fapt, există două.

Trebuie mai întâi
un sentiment de siguranță

fiindcă creierul nostru
nu poate simți iubire

în prezența pericolului sau amenințării.

Trebuie de asemena
o relație autentică.

Adică trebuie să fii,
din punct de vedere științific.

Trebuie să fii prezent
fizic și emoțional.

Dacă iubirea nu este nici durabilă,
nici exclusivă, nici necondționată,

atunci ce este?

Iubirea este cea mai puternică
dintre emoțiile pozitive,

experiența emoțională
cea mai esențială pentru sănătatea

și împlinirea noastră.

Este un fel de carburant care ne hrănește
atât corpul cât și spiritul,

care este la fel de important
ca hrana sau oxigenul.

Cercetătorii ne invită așadar
să regândim iubirea ca un moment

întrucât durează câteva secunde.

Acumularea acestor micro-momente
e cea care dă forță relației.

De fapt, iubirea

este când mângâiați cu tandrețe
un copil, chiar dacă nu e al vostru,

este când râdeți nebunește cu o prietenă

pentru motive inexplicabile,

este când vă plimbați
de mână cu soțul vostru,

este când aveți o conversație pasionată
cu colegul de serviciu.

De fapt, iubirea este când
cel puțin două persoane se conectează

și împărtășesc o emoție pozitivă.

Sunt necesare trei lucruri pentru a simți
aceste micro-momente de iubire.

Mai întâi, trebuie împărtășită
o emoție pozitivă.

Apoi, trebuie sincronicitate,
adică să fim în rezonanță,

când avem aceleași cuvinte,
aceleași gesturi,

când avem impresia că suntem
pe aceeași lungime de undă.

În fine, trebuie să existe
o intenție binevoitoare comună.

O emoție pozitivă, odată împărtășită,

se transformă imediat
într-un micro-moment de iubire.

Ca să facem un rezumat,

poate o să vă șochez, dar,

exact în momentul când vă vorbesc,
nu-mi iubesc soțul.

De fapt, nu suntem nici în sincronicitate

nici pe cale de a împărtăși
o emoție pozitivă

și nu avem nicio intenție
binevoitoare comună.

De fapt, din punct de vedere științific,
corpul meu nu simte iubire pentru el.

Dar liniștiți-vă, timp de ani de zile

am trăit nenumărate
micro-momente de iubire

încât au ajuns să consolideze
relația noastră

și au creat o legătură
de încredere și siguranță,

ea însăși propice pentru multiplicarea
micro-momentelor de iubire.

Acum, poate că vă spuneți:

„De ce ne interesează toate astea?

Ce-ar putea ele să schimbe
în viața noastră cotidiană?”

În realitate, pot schimba tot.

Fiindcă avem cu toții un nerv
care leagă creierul de inimă.

Se numește nervul vag.

El are efecte pozitive fiindcă
ne permite să ne conectăm cu ceilalți,

să ne diminuăm frecvența cardiacă
și să ne reglăm emoțiile.

Care e legătura cu iubirea?

Ei bine, acest nerv ne reflectă
receptivitatea la sursele de iubire.

Cu cât tonusul nostru vagal
este mai ridicat,

cu atât vom putea trăi
aceste micro-momente de iubire.

La început, credeau cercetătorii,
caracteristicile acestui nerv vag

erau determinate la naștere
și rămâneau neschimbate în timp.

Apoi cercetătorii au arătat că
putem, într-un fel, să-l antrenăm.

Pe scurt, micro-momentele de iubire
activează și tonifică nervul vag

și cu cât nervul nostru vag e mai tonic,

cu atât avem capacitatea
să trăim micro-momente de iubire.

De fapt, este un cerc virtuos
unde iubirea naște iubire.

Este genial pentru că, dincolo de
creșterea gradului de fericire,

cercetătorii au demostrat de asemenea
că asta ne crește speranța de viață.

Așadar, cu cât nervul vag e mai tonic,
cu atât trăim mai mult.

Acum, poate ați vrea să știți

cum să faceți pentru
a „antrena” acest nerv vag.

Există multe mici exerciții.

Eu o să vă propun două dintre ele,
în seara asta cu un mic bonus.

Primul, pe care vă propun să-l testați,
este meditația binevoitoare.

Efectele benefice ale meditației
sunt numeroase.

Ea sporește fericirea,
inteligența, speranța de viață.

Meditația binevoitoare
constă în a vă instala confortabil

într-un loc calm și a vă întrepta atenția

asupra unei persoane față de care
aveți sentimente călduroase.

Ideea este să aveți pentru ea
gânduri și intenții binevoitoare.

Puteți face aceste mici exerciții
cu copiii voștri.

De exemplu, propunându-le în fiecare zi

să se gândească cinci minute
la o persoană pe care o apreciază.

Al doilea exercițiu pe care vi-l propun
este cel al interacțiunilor sociale.

Ați înțeles,

iubirea nu se simte
decât în prezența celorlalți.

Vă invit, în fiecare seară,

să vă amintiți trei schimburi
pe care le-ați avut în timpul zilei

și să vă întrebați dacă v-ați simțit
apropiat sau nu de această persoană.

Ideea este de a deveni conștienți

de calitatea relațiilor pe care le legați
în cursul zilei.

În plus, puteți face
acest mic exercițiu cu copiii voștri

cerându-le să reflecteze în fiecare zi

la trei super-momente petrecute
cu colegii lor sau cu un adult.

În fine, ca să revenim la o notă tandră,

mi-ar plăcea să vă vorbesc de mângâieri,
fiindcă mângâierile au puteri magice.

Când mângâiem pe cineva,

după 20 de secunde,
creierul nostru secretă oxitocină,

care este hormonul atașamentului
și al bunăstării.

El secretă de asemenea dopamină,

care este hormonul motivației
și al bunei dispoziții.

De fapt, să mângâi
îți permite să fii mai răbdător,

mai puțin stresat, mai puțin anxios,
să ai o mai bună stimă de sine,

să întărești legăturile sociale.

Și mai ales, este gratuit și la îndemână.

Copiii adoră asta.

Așa că nu, eu n-am simțit
dragoste fulgerătoare față de soțul meu.

Nu am fluturi în stomac
24 de ore din 24.

Și el avea probabil dreptate
în ziua când mi-a spus:

„Astăzi nu mă iubești.”

Avea dreptate, căci, la fel ca voi,
noi ne iubim câteva minute pe zi

și ne-am iubit de sute de ori înainte

și, sper, ne vom iubi
de încă alte mii de ori.

De altfel, dacă ne gândim bine,

mica burtică rotundă
care doar se ghicește

este doar consecința
micro-momentelor trecute de iubire,

și, sunt sigură de asta, cauza
viitoarelor momente de iubire.

Așadar, antrenați-vă nervul vag,

veți fi mai fericiți
și veți trăi mai mult.

Și mai ales nu uitați să transmiteți
toate astea copiilor voștri

căci ei sunt garanții zilei de mâine.

Cultivarea iubirii este, după mine,

cel mai mare pas pe care-l puteți face
în familie pe calea fericirii.

Vă urez drum bun.

(Aplauze)