Comportamentul moral al animalelor

Empatie, cooperare, corectitudine și reciprocitate, grija pentru bunăstarea altora pare o trăsătură pur umană. Dar Frans de Waal prezintă surprinzătoare videoclipuri cu teste de comportament la primate și alte mamifere care evidențiază câte din aceste trăsături ne sunt comune.

M-am născut în Den Bosch,

de unde pictorul Hieronymus Bosch
și-a luat numele.

De aceea întotdeauna
mi-a plăcut acest pictor

care a trăit în secolul XV.

Ce e interesant în privinţa lui
asupra moralităţii

e că a trăit într-o perioadă
în care influența religiei apunea,

și se întreba, cred,

ce s-ar întâmpla cu societatea

dacă n-ar exista deloc religie
sau mai puțină religie.

A pictat faimosul tablou
„Grădina Plăcerilor Pământeşti”

pe care unii l-au interpretat

ca fiind umanitatea
înainte de căderea din rai

sau umanitatea fără cădere.

Te face să te întrebi

cum ar fi fost dacă n-am fi gustat
din fructul cunoașterii,

ce fel de moralitate am fi avut?

Mult mai târziu, ca student,

m-am dus la o grădină diferită,

o grădină zoologică în Arnhem,

unde sunt ținuți cimpanzei.

Aici sunt eu la o vârstă fragedă
cu un pui de cimpanzeu.

(Râsete)

Am descoperit acolo

că cimpanzeii sunt avizi de putere
și am scris o carte despre asta.

La vremea aceea interesul
în multe cercetări pe animale

viza agresiunea și competiția.

Am ilustrat o imagine a regnului animal,

incluzând umanitatea,

în care în esență suntem competitivi,

suntem agresivi,

urmărim doar propriul nostru profit.

Asta e lansarea cărții mele.

Nu știu cât de bine au citit-o cimpanzeii,

dar cu siguranță păreau
interesați de carte.

Pe parcursul

cercetării despre putere, dominație,

agresiune, și altele,

am descoperit că cimpanzeii
se împacă după certuri.

Vedeți aici doi masculi
care au avut o scărmăneală.

Au ajuns într-un copac, iar unul
dintre ei întinde mâna către celălalt.

La o secundă după ce am făcut
poza s-au apropiat,

s-au pupat și s-au îmbrățișat.

E interesant pentru că

pe atunci se credea că totul
e legat de competiție și agresiune,

deci nu se lega.

Tot ce contează e dacă câștigi sau pierzi.

Dar de ce te-ai împăca după bătaie?

Nu are nicio explicație.

Așa se împacă bonobii.
Reconciliază totul cu sex.

Deci se și împacă prin sex.

Dar principiul e exact același.

Principiul e că ai o relație valoroasă

care e afectată de conflict,

deci trebuie să faci ceva.

Deci întreaga mea imagine
a regnului animal,

incluzând și oamenii,

a început să se schimbe în acel moment.

Avem această imagine

în științele politice, economie,
științele umane,

chiar filozofie,

că omul e un lup pentru om.

În structura de bază,
natura noastră e meschină.

Cred că e o imagine nedreaptă față de lup.

Lupul, e la urma urmei

un animal foarte cooperant.

De aceea mulți aveți un câine acasă,

care are aceste caracteristici
de asemenea.

E nedrept relativ la umanitate

pentru că umanitatea e mult
mai cooperantă și empatică

decât se consideră în general.

Deci am început să fiu interesat
de aceste aspecte

și să le studiez la alte animale.

Iată stâlpii moralității.

Dacă întrebi pe oricine:
„Pe ce se bazează moralitatea?”

iată cei doi factori
care mereu ies la suprafață.

Unul e reciprocitatea,

cu care se asociază un sentiment
de corectitudine și dreptate.

Și celălalt e empatia și compasiunea.

Moralitatea umană e mai mult decât atât,

dar dacă elimini acești doi stâlpi,

n-ar rămâne prea mult, cred.

Deci sunt absolut esențiali.

Să vă dau câteva exemple.

Acesta e un foarte vechi video din Yerkes Primate Center

unde cimpanzeii sunt antrenați să coopereze.

Deci încă de acum o sută de ani

făceam experimente asupra cooperării.

Avem aici doi tineri cimpanzei care au o cutie,

cutia e prea grea ca un singur cimpanzeu s-o tragă.

Bineînțeles, se află hrană pe cutie,

altfel n-ar trage așa tare.

Așadar apropie cutia.

Observați că se sincronizează.

Vedeți că lucrează împreună, trag concomitent.

Deja e un mare avans față de multe alte animale

care n-ar fi capabile să facă asta.

Iar acum veți vedea o imagine mai interesantă

pentru că unul din cimpazei fusese hrănit.

Unul din cei doi nu prea e interesat

în corvoadă.

(Râsete)

(Râsete)

(Râsete)

Priviți ce se întâmplă la sfârșit.

(Râsete)

Unul ia totul.

(Râsete)

Sunt două aspecte interesante aici.

Unul e că cimpanzeul din dreapta

înțelege perfect că are nevoie de un partener --

deci o percepție deplină a nevoii de cooperare.

Al doilea e că pertenerul e dispus să muncească

chiar dacă nu e interesat de hrană.

De ce? Probabil că are legătură cu reciprocitatea.

Sunt multe dovezi la primate și alte animale

că își returnează favoruri.

Așadar i se va returna favorul

la un moment dat în viitor.

Și astfel operează totul.

Facem același test cu elefanți.

Acum cu elefanții -- e foarte periculos de lucrat cu elefanții.

Altă problemă cu elefanții

e că nu poți face un aparat

care să fie prea greu pentru un singur elefant.

Probabil poți,

dar ar fi o instalație destul de fragilă.

Deci ce am facut în cazul lor --

facem aceste studii în Tailanda pentru Josh Plotnik --

avem un sistem în jurul căruia există o funie, o singură funie.

Dacă tragi de un capăt

funia dispare la capătul celălalt.

Deci doi elefanți trebuie s-o apuce concomitent și să tragă simultan.

Altfel nimic nu se întâmplă

și sfoara dispare.

În primul videoclip veți vedea

doi elefanți lăsați împreună

să ajungă la dispozitiv.

Dispozitivul e la stânga, cu mâncare pe el.

Deci vin, sosesc împreună,

apucă împreună și trag împreună.

Pare simplu pentru ei.

Iată-i.

Iată cum o apropie.

Dar acum vom face sarcina mai dificilă.

Pentru că scopul experimentului

e de a vedea cât de bine înțeleg cooperarea.

Înțeleg la fel de bine ca cimpanzeii, de exemplu?

În faza următoare

dăm drumul unui elefant înaintea celuilalt,

și acesta trebuie să fie destul de deștept

să stea acolo și să aștepte, să nu tragă de sfoară,

pentru că dacă trage, sfoara dispare și testul se termină.

Acum acest elefant face ceva ilegal

pe care nu noi l-am învățat.

Dar demonstrează înțelegerea pe care o are,

pentru că își pune piciorul greu pe sfoară,

calcă pe sfoară și-l așteaptă pe celălalt,

iar celălalt va face toată treaba pentru el.

Asta numim noi parazitism.

(Râsete)

Dar demonstrează inteligența elefanților.

Concep diverse astfel de tehnici alternative

pe care noi nu le-am aprobat neapărat.

Celălalt elefant vine acum

și va trage.

Priviți-l pe celălalt. Nu uită să mănânce, bineînțeles.

(Râsete)

Asta a fost partea de cooperare, reciprocitate.

Acum ceva despre empatie.

Empatia e principala mea temă de cercetare în prezent.

Empatia are două calități.

Una e partea de înțelegere. Iată o definiție obișnuită:

capacitatea de a înțelege și împărtăși sentimentele altuia.

A doua e partea emoțională.

Deci empatia are de fapt două căi.

Una e calea trupului.

Dacă vorbești cu o persoană tristă,

adopți o expresie tristă și o postură tristă

și înainte să îţi dai seama, devii trist.

Asta e într-un fel calea trupului de empatie emoțională,

pe care multe animale o au.

Și un câine obișnuit o are.

De asta țin oamenii mamifere pe lângă casă

și nu țestoase sau șerpi, ș.a.m.d.

care nu au acel gen de empatie.

Apoi există o cale cognitivă,

care are mai mult de-a face cu împrumutarea perspectivei altcuiva.

Asta e mai limitată.

Sunt câteva animale -- cred că elefanții și primatele sunt capabile de așa ceva,

dar sunt foarte puține animale care pot.

Așadar sincronizarea,

care e parte din întregul mecanism empatic

e foarte veche în regnul animal.

La oameni, bineînțeles, putem studia asta

prin molipsirea căscatului.

Oamenii cască dacă alții cască.

E asociată cu empatia.

Activează aceleași zone în creier.

De asemenea, știm că cei ce suferă de molipsirea căscatului

sunt foarte empatici.

Cei ce au probleme cu empatia, de ex. copiii cu autism,

nu manifestă molipsire la căscat.

Deci sunt conectate.

Studiem asta la cimpanzei prin prezentarea unui cap animat.

Asta vedeți în stânga sus,

un cap animat care cască.

Și un cimpanzeu care privește,

un cimpanzeu viu care privește un ecran de computer

pe care expunem aceste animații.

(Râsete)

Deci căscatul e contagios,

toți sunteți familiari cu asta --

posibil și voi să începeți să căscați curând --

e ceva ce împărtășim cu alte animale.

E asociat cu acea cale a trupului de sincronizare

care evidențiază empatia,

și asta e practic universal la mamifere.

Studiem de asemenea expresii complexe. Asta e consolarea.

Acesta e un cimpanzeu mascul care a pierdut o luptă și urlă.

Un pui vine la el și își pune brațul în jurul lui

și îl calmează.

Asta e consolare. E similară cu consolarea umană.

Comportamentul de consolare

e motivat de empatie.

De fapt modul de studiere al empatiei la copii

e de a instrui un membru al familiei să se arate abătut

și apoi urmăresc ce fac cei mici.

Așadar e relaționată cu empatia,

și la astfel de expresii ne uităm.

Recent am publicat un experiment de care poate ați auzit,

despre altruism la cimpanzei,

unde întrebarea e dacă le pasă cimpanzeilor

de bunăstarea altuia?

Zeci de ani s-a presupus

că doar oamenii sunt capabili de asta,

că doar oamenii își fac griji de bunăstarea altora.

Am făcut un foarte simplu experiment

cu cimpanzei care locuiesc în Lawrenceville,

în stația experimentală Yerkes.

Iată cum trăiesc.

Îi chemăm într-o cameră unde facem experimente cu ei.

În acest caz punem doi cimpanzei alături

iar unul are un container plin cu jetoane cu diferite semnificații.

Un anumit jeton hrănește doar partenerul care alege,

celălalt îi hrănește pe amândoi.

Acesta e un studiu pe care l-am făcut cu Vicky Horner.

Iată jetoanele în două culori.

Ei au un container plin de ele.

Și trebuie să aleagă una din cele două culori.

Veți vedea cum funcționează.

Dacă acest cimpanzeu face alegerea egoistă,

care e jetonul roșu în acest caz,

trebuie să ni-l dea nouă.

Noi îl luăm, îl punem pe o masă unde sunt două porții,

dar în acest caz doar cel din dreapta primește hrana.

Cea din stânga se depărtează pentru că știe deja

că ăsta nu e un test bun pentru ea.

Următorul e jetonul pro-social.

Deci cel ce face alegerea -- asta-i partea interesantă aici --

pentru cel ce alege

nu prea contează.

Ne dă acum un jeton pro-social și amândoi primesc mâncare.

Cel ce alege întotdeauna primește răsplata.

Deci nu contează defel.

Ar putea de fapt alege orbește.

Dar ce-am descoperit

e că preferă jetonul pro-social.

Asta e linia de 50% care e probabilitatea aleatorie.

În special dacă partenerul atrage atenția asupra sa, ei aleg pentru amândoi.

Iar dacă partenerul îl presează --

dacă partenerul începe să scuipe apă să-l intimideze --

atunci alegerea merge în jos.

E ca și când ar spune,

"Dacă nu te porți frumos n-am să fiu pro-social azi."

Iar asta se întâmplă fără un partener,

când nu există un partener acolo.

Deci am descoperit că cimpanzeilor le pasă

de bunăstarea altuia --

în special pentru alți membri din grupul lor.

Ultimul experiment pe care doresc să vi-l menționez

e studiul nostru despre dreptate.

Acesta a devenit un studiu renumit.

Există acum mult mai multe,

pentru că după ce l-am făcut cu 10 ani în urmă,

a devenit foarte cunoscut.

L-am făcut original cu maimuțe capucin.

Vă voi arăta primul experiment pe care l-am făcut.

A fost făcut până în prezent cu câini și păsări

și cu cimpanzei.

Dar cu Sarah Brosnan am început cu maimuțe capucin.

Deci ce am făcut,

am pus două maimuțe capucin una lîngă alta.

Din nou, aceste animale trăiesc în grup, se cunosc una pe alta.

Le izolăm de grup, le punem într-o cameră-test.

Au o foarte simplă operație

de făcut.

Dacă dai fiecăreia un castravete,

cele două maimuțe alăturate,

sunt total dispuse să repete de 25 de ori la rând.

Castravetele, chiar dacă e doar apă după părerea mea,

dar castravetele e ok pentru ele.

Acum dacă dai partenerului struguri --

preferințele culinare ale maimuțelor capucin

corespund exact cu prețurile din supermarket --

deci dacă dai uneia struguri -- hrană mult mai bună --

creezi inegalitate între ele.

Așadar ăsta e experimentul pe care l-am făcut.

Recent am filmat maimuțe noi care n-au mai făcut acest experiment,

crezând că vor avea o reacție mai puternică,

și s-a dovedit a fi adevărat.

Cea din stânga e maimuța care primește castravete.

Cea din dreapta e cea care primește struguri.

Cea care primește castravete,

observați că prima bucată de castravete e ok.

Pe prima bucată o mănâncă.

Apoi o vede pe cealaltă că primește struguri și veți vedea ce se întâmplă.

Ne dă o piatră. Asta e sarcina ei.

Noi îi dăm o bucată de castravete și o mănâncă.

Cealaltă trebuie să ne dea o piatră.

Și asta face.

Primește un bob de strugure și-l mănâncă.

Cealaltă vede.

Ne dă o piatră acum,

primește din nou castravete.

(Râsete)

Testează acum piatra pe perete.

Trebuie să ne-o dea.

Și primește castravete din nou.

(Râsete)

Ăsta e în esență protestul Wall Street ce vedeți aici.

(Râsete)

(Aplauze)

Să vă povestesc --

mai am două minute, să vă spun o poveste nostimă despre asta.

Acest studiu a devenit foarte renumit

și am primit o mulțime de comentarii,

în special de la antropologi, economiști,

filozofi.

Nu le-a plăcut de loc.

Pentru că deciseseră în mintea lor, cred,

că dreptatea e un aspect complex

și că animalele nu-l pot avea.

Un filozof chiar ne-a scris

că e imposibil ca maimuțele să aibă un simț al dreptății

pentru că dreptatea a fost inventată în timpul Revoluției Franceze.

(Râsete)

Un altul a scris un întreg capitol

spunând că ar crede că e vorba de simţul dreptăţii

dacă cea care a primit struguri i-ar refuza.

Interesant e că Sarah Brosnan,

care făcuse asta cu cimpanzei,

avea vreo două combinații de cimpanzei

în care, într-adevăr, cel ce primea struguri refuza strugurele

până când și celălalt primea strugure.

Deci ne apropiem foarte mult de sensul uman de dreptate.

Și cred că filozofii trebuie să-și regândească filozofia.

Deci să rezumăm.

Cred că avem o moralitate evolutivă.

Cred că moralitatea e mult mai mult decât credeam,

dar ar fi imposibilă fără aceste ingrediente

pe care le găsim în alte primate,

care sunt empatia și consolarea,

tendințe pro-sociale, reciprocitate și un simţ al dreptății.

Am urmărit aceste trăsături specifice

să vedem dacă putem crea moralitate de jos în sus, ca să spun așa,

fără ca neapărat religia sau divinitatea să fie implicate,

și să vedem cum se poate obține moralitate prin evoluție.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze)