Ce spune Indicele de Progres Social despre țara ta?

Despre termenul de Produs Intern Brut se vorbește deseori ca și cum ne-ar fi fost „transmis de d-zeu pe tăblițe de piatră.” Dar acest concept a fost inventat în anii 1920 de un economist. Acum avem nevoie de un mijloc de evaluare mai eficient, potrivit secolului XXI, spune Michael Green: Indicele de Progres Social. Fermecător și spiritual, el ne arată cum putem utiliza această metodă pentru a măsura societățile pe baza a trei dimensiuni care contează cu adevărat. El dezvăluie o reașezare dramatică a țărilor atunci când le compari după acest criteriu.

În 4 ianuarie, 1934,

un tânăr a prezentat un raport

în fața Congresului Statelor Unite

care încă după 80 de ani

influențează și azi viața
fiecărui om din sala asta,

influențează viața fiecărui om din lume.

Acel tânăr nu era politician,

nu era om de afaceri,

nici activist,

nici lider religios.

Era cel mai improbabil dintre eroi,

economist.

Se numea Simon Kuznets,

iar raportul prezentat de el se numea

„Venitul Național, 1929-1932”.

Ei bine, ați putea crede

că era un raport sec și plictisitor.

Și pe bună dreptate!

E cât se poate de sec.

Dar acest raport este fundamentul

modului în care azi evaluăm
succesul unei țări:

ceea ce cunoaștem sub numele
de Produs Intern Brut,

PIB.

PIB ne definește și ne influențează viața

de 80 de ani.

Iar azi aș dori să vorbesc

despre un mod diferit
de a măsura succesul unei țări,

un mod diferit
de a ne descrie și influența viața

pentru următorii 80 de ani.

Dar, mai întâi, trebuie să înțelegem

cum a ajuns PBI-ul să ne domine viața.

Raportul lui Kuznets a fost prezentat

într-o perioadă de criză.

Economia SUA se îndrepta vertiginos

spre Marea Depresiune,

iar politicienii încercau să reacționeze.

Încercau pentru că nu știau ce se petrece.

Nu aveau date și statistici.

Așa că raportul lui Kuznets le-a oferit

date clare despre rezultatele
economiei SUA,

actualizate anual.

Înarmați cu aceste informații,

politicienii au reușit, în final,

să regăsească ieșirea din recesiune.

Și, pentru că invenția lui Kuznets

s-a dovedit atât de utilă,

s-a răspândit în toată lumea,

iar în prezent fiecare țară

calculează statistici PIB.

Dar, în acel prim raport,

Kuznets a lansat un avertisment.

Este chiar în capitolul introductiv.

La pagina șapte, el spune:

„Bunăstarea unei națiuni poate, așadar,

cu greu să fie determinată

din măsurarea venitului național

așa cum este definit mai sus.”

Nu e cea mai grozavă lecție din lume,

și e ambalată în limbajul prudent
al unui economist.

Dar mesajul era clar:

PIB este o evaluare

care ne ajută să măsurăm
performanța economică.

Nu e o măsură a bunăstării noastre.

Și nu ar trebui să fie un ghid
pentru toate deciziile.

Dar noi am ignorat
avertismentul lui Kuznets.

Trăim într-o lume în care
PIB este etalonul succesului

în economia globală.

Politicienii noștri se laudă
când PIB-ul crește.

Piețele se mișcă

și trilioane de dolari în capital
se mișcă în lume

în funcție de care țări cresc
și care țări scad,

măsurând PIB-ul.

Societățile noastre au devenit
motoare de produs mai mult PIB.

Dar noi știm că PIB-ul
e o măsură imperfectă.

Ignoră mediul înconjurător.

Consideră bombele și închisorile
ca semne de progres.

Dar nu poate măsura
fericirea sau comunitatea.

Și nu spune nimic
despre corectitudine sau justiție.

E oare surprinzător că lumea noastră,

mărșăluind în ritmul PIB-ului,

e gata-gata să-și piardă echilibrul
pe muchia dezastrului de mediu

și e plină de furie și conflicte?

Avem nevoie de o modalitate mai bună
pentru a ne măsura societatea,

o măsură a lucrurilor ce contează
pentru oamenii adevărați.

Am destulă mâncare?

Știu să citesc și să scriu?

Sunt în siguranță?

Am drepturi?

Trăiesc într-o societate
în care nu sunt discriminat?

Este viitorul meu și al copiilor mei
protejat de distrugerea mediului?

Acestea sunt întrebări la care PIB-ul

nu oferă și nici nu poate oferi răspuns.

Au fost, desigur,

eforturi în trecut

pentru a trece dincolo de PIB.

Dar eu cred că trăim
într-o perioadă în care

suntem pregătiți pentru
o revoluție a măsurătorilor.

Suntem pregătiți pentru că am văzut,

în timpul crizei financiare din 2008,

cum fetișul nostru
pentru creștere economică

ne-a dus complet aiurea.

Am văzut în Primăvara Arabă

cum țări ca Tunisia,

considerate super-staruri economice,

erau de fapt societăți
ce musteau de nemulțumire.

Suntem pregătiți,
căci azi avem tehnologia necesară

pentru colectarea și analiza datelor

în moduri care erau de neimaginat
pe vremea lui Kuznets.

Azi aș dori să vă prezint
Indicele de Progres Social.

E o măsură a bunăstării unei societăți,

complet diferită de PIB.

E un mod total diferit de a privi lumea.

Indicele de Progres Social

începe prin definiția
a ceea ce înseamnă o societate bună

pe baza a trei dimensiuni.

Prima: are fiecare dintre noi
cele necesare pentru supraviețuire?

Hrană, apă, adăpost, siguranță?

A doua: are toată lumea acces

la elementele care ne pot ameliora viața?

Educație, informație, sănătate
și mediu sustenabil?

Și a treia: are fiecare din noi acces

la șansa de a-și îndeplini obiectivele,

visele și ambițiile fără obstacole?

Au drepturi,

libertate de alegere,

libertate în fața discriminării

și acces la cele mai avansate
informații din lume?

Împreună, aceste 12 componente

formează cadrul Progresului Social.

Și pentru fiecare din aceste 12 componente

avem indicatori pentru a măsura
performanța fiecărei țări.

Nu indicatori de efort sau intenție,

ci de îndeplinire reală.

Nu măsurăm cât cheltuiește
fiecare țară pe sănătate,

ci măsurăm lungimea
și calitatea vieții oamenilor.

Nu măsurăm dacă guvernele adoptă
legi împotriva discriminării,

ci măsurăm dacă oamenii
au parte de discriminare.

Dar ce vreți să știți
este cine-i cel mai bun, nu-i așa?

(Râsete)

Știam eu.

Bun, să vă arăt.

O să vă arăt pe acest grafic.

Iată,

pe axa verticală e progresul social.

Mai sus înseamnă mai bine.

Apoi, doar spre comparație,

de distracție,

pe axa orizontală avem PIB per capita.

Crește spre dreapta.

Așadar, țara

cu cel mai mare progres social din lume,

țara numărul unu la progres social,

este Noua Zeelandă.

(Aplauze)

Bravo! N-am fost acolo; trebuie să merg.

(Râsete)

Țara cu cel mai scăzut progres social,

îmi pare rău s-o spun, este Ciad.

N-am fost nici acolo; poate la anul.

(Râsete)

Sau poate peste încă un an.

Acum, parcă văd ce gândiți.

„Aha, dar Noua Zeelandă
are un PIB mai mare decât Ciad!”

Așa este, bravo.

Dar să vă arăt încă două țări.

Iată Statele Unite,

considerabil mai bogate
decât Noua Zeelandă,

dar cu progres social mai scăzut.

Și iată Senegal,

are un nivel de progres
mai ridicat decât Ciad,

dar același PIB.

Deci, ce se întâmplă?
Ei bine, iată!

Să introducem în grafic
celelalte țări din lume,

cele 132 pe care le-am putut măsura,

fiecare reprezentată de o bulină.

Iată. O mulțime de buline.

Evident, nu le pot include pe toate,

dar iată câteva selecții:

Cel mai mare nivel din G7 îl are Canada.

Țara mea, Anglia, e pe la mijloc,
cam plictisitor,

dar cui îi pasă...

măcar i-am depășit pe francezi.

(Râsete)

Apoi, dacă ne uităm la țările
în curs de dezvoltare,

cea mai bună din BRICS,
mă bucur să spun, este Brazilia.

(Aplauze)

Da, da, aplaudați!

Hai, Brazilia!

Mai tare decât Africa de Sud,

decât Rusia,

decât China

și decât India.

La capătul din dreapta,

veți vedea o bulină de țară cu un PIB mare

dar cu nivel redus de progres social,

este Kuwait.

Și chiar deasupra Braziliei

se află o superputere a progresului social

și anume Costa Rica.

Are un nivel de progres social comparabil
cu unele țări din Europa occidentală,

deși are un PIB mult mai mic.

Acum, graficul devine cam înghesuit

așa că voi da puțin înapoi.

O să scot câteva țări,

apoi o să introduc linia de regresie.

Asta arată relația medie

dintre PIB și progresul social.

Primul lucru pe care îl observăm

este că e cam aglomerat

în jurul liniei de tendință.

Ce ne spune asta,

ce demonstrează empiric

este că PIB-ul nu înseamnă destin.

La fiecare nivel de PIB per capita,

există oportunități
pentru creșterea progresului social,

precum și risc de scădere.

A doua observație

este că în țările sărace

curba este destul de abruptă.

Asta ne arată că dacă țările sărace

ar putea obține un pic mai mult PIB,

și dacă l-ar reinvesti

în medici, asistente, apă, igienă etc.

fiecare dolar din PIB
ar aduce mai mult progres social.

Iar asta-i bine, e de fapt ceea
ce am văzut în ultimii 20-30 de ani,

cu mulți oameni ieșiți din sărăcie

prin progres economic și politici bune

în țările mai sărace.

Dar puțin mai sus pe curbă,

observăm că se aplatizează.

Fiecare dolar în plus din PIB

cumpără tot mai puțin progres social.

Și cum cea mai mare parte
a populației din lume

se află în această parte a curbei,

înseamnă că PIB-ul devine
din ce în ce mai puțin util

ca indice al dezvoltării noastre.

Vă voi arăta exemplul Braziliei.

Iată Brazilia:

progres social de aproximativ 70%,

PIB per capita este
de 14.000 dolari pe an.

Și iată, Brazilia este deasupra liniei.

Brazilia se descurcă destul de bine

la transformarea PIB-ului
în progres social.

Dar încotro se îndreaptă Brazilia?

Să presupunem că Brazilia

va adopta un plan economic îndrăzneț

pentru a-și dubla PIB-ul
în următorul deceniu.

Însă asta e doar jumătate din plan.

Mai puțin decât jumătate din plan,

căci încotro se îndreaptă Brazilia
în ce privește progresul social?

Se poate ca Brazilia
să înregistreze o creștere,

să aibă un PIB mai mare,

dar să stagneze sau să regreseze
în progres social.

Nu dorim ca Brazilia să devină ca Rusia.

Ce ne dorim pentru Brazilia

este să fie tot mai eficientă
în crearea de progres social din PIB,

să se apropie de Noua Zeelandă.

Asta înseamnă că Brazilia

trebuie să acorde prioritate
progresului social

în planul său de dezvoltare

și să se asigure că nu e doar creștere,

ci creștere însoțită de progres social.

Ăsta e rolul Indicelui de Progres Social:

schimbă cadrul
dezbaterii despre dezvoltare,

nu e vorba doar de PIB,

ci de o creștere incluzivă, sustenabilă

care aduce cu sine
un progres real în viața oamenilor.

Nu e vorba doar despre țări.

La începutul acestui an,

împreună cu prietenii noștri de la
Fundația Imazon, de aici, din Brazilia,

am lansat primul Indice
al Progresului Social subnațional.

Am realizat asta
pentru regiunea Amazonului,

o regiune de mărimea Europei,
cu 24 milioane de oameni,

una din cele mai sărace zone ale țării.

Și iată rezultatele,

pe care le-am defalcat

în 800 de municipalități.

Având informații detaliate

despre calitatea reală a vieții

în această parte a țării,

Imazon și alți parteneri

din guvern, mediul de afaceri,
societatea civilă

pot colabora pentru a construi
un plan de dezvoltare

care va ajuta
la îmbunătățirea calității vieții,

protejând în același timp bogăția globală

reprezentată de pădurea amazoniană.

Și acesta e doar începutul.

Putem crea un Indice al Progresului Social

pentru orice stat, orice regiune,
oraș sau municipalitate.

Cu toții cunoaștem și iubim TEDx;

acesta este Progresul Social-x.

E un instrument
pe care îl poate folosi oricine.

Deși unii zic altfel,

PIB-ul nu ne-a fost transmis de d-zeu
pe tăblițe de piatră! (Râsete)

Este un instrument de evaluare
inventat în secolul XX

pentru a face față
provocărilor secolului XX.

În secolul XXI,

avem în față alte provocări:

îmbătrânirea, obezitatea,
schimbările climatice.

Ca să facem față acestor provocări

avem nevoie de noi metode de evaluare,

noi moduri de a evalua progresul.

Imaginați-vă că am putea măsura

impactul real al organizațiilor nonprofit,

al voluntarilor și organizațiilor civice

asupra societății.

Imaginați-vă că firmele ar concura

nu numai pe baza contribuției economice,

dar și pe baza contribuției lor
la progresul social.

Imaginați-vă că am putea
să cerem socoteală politicienilor

pentru progresul real al calității vieții.

Imaginați-vă că am putea coopera --

guvern, companii,
societatea civilă, eu, tu --

și am transforma acest secol
într-un secol al progresului social.

Mulțumesc.

(Aplauze)