Pilda Semănătorului și a Semințelor - Povestită de Mooji ~ Ilustrată de Mukti

SATSANGUL SĂPTĂMÂNII
https://mooji.tv/satsang-of-the-week

Moojibaba împărtășește una dintre poveștile sale preferate din Biblie, care este o învățătură de la Iisus. Acest videoclip animat ilustrează un adevăr profund despre propria noastră oportunitate de transcendență. În lumina acestei povești ni se arată cum să devenim copaci puternici ai înțelepciunii.

„De-a lungul anilor am văzut puterea acestor parabole când pătrund în interiorul inimii.
Paște fericit, Dumnezeu să vă binecuvânteze, astăzi în numele lui Iisus ".

La vioară Brahmdev Malewicz
Animație de Mukti Ziegler

Monte Sahaja, Portugalia
11 aprilie 2020

~

Acest videoclip este „Satsangul săptămânii” din 4 aprilie 2021
Urmăriți: https://mooji.tv/satsang-of-the-week
Abonați-vă pentru notificări săptămânale:
https://mooji.org/subscribe-satsang-of-the-week

Dacă doriți să sprijiniți distribuirea Satsang-urilor, puteți dona aici:
https://mooji.org/donate?tcode=mtv7

#Mooji #satsang #spiritualitate #advaita #nondualitate # trezire

Pilda semănătorului și a semințelor
(cu subtitrare)

Aș vrea să vă spun o poveste,

poate una dintre preferatele mele.

Este o poveste numită: „Semănătorul și semințele”.

Iisus obișnuia să spună povești oamenilor.

O poveste pe care mi-o amintesc
de când eram mic,

mi-a rămas întipărită foarte mult timp,
sună așa.

A fost odată un semănător, un fermier,

să zicem un fermier care a ieșit să semene,

să împrăștie niște semințe,
să arunce niște semințe,

ca să poată crește pe terenul său agricol.

Pe măsură ce mergea,
își băga mâna în geantă

și apoi împrăștia semințele.

Dar folosindu-și mâna,

unele semințe cădeau pe marginea drumului,
pe pământ.

Și repede, păsările au venit și le-au văzut,

pentru că nu exista protecție
pentru acele semințe.

Le-au mâncat repede și au zburat.

Dar fermierul a continuat,
din nou, să împrăștie semințe.

Unele semințe au căzut în locuri stâncoase,
locuri pietroase.

Acum, acele semințe care au căzut
pe locurile pietroase,

de fapt,

au încolțit, au început să crească,

dar imediat ce a ieșit soarele
a devenit foarte cald.

Și pentru că aceste semințe nu aveau
rădăcini puternice,

nu au fost înrădăcinate bine printre pietre,

de îndată ce a apărut soarele

ele nu aveau nicio putere, nicio rezistență.

Deci, repede s-au uscat și au murit imediat.

Și acesta a fost sfârșitul acelor semințe.

Apoi a spus că sunt niște semințe

care au căzut prin locuri spinoase,

unde erau buruieni și așa mai departe.

Acum, aceste semințe au crescut

și au crescut alături de spini,
au crescut împreună.

Dar treptat, buruienile le-au depășit,
le-au înăbușit.

Și acele semințe, de fapt,
nu au crescut mai departe, au murit.

Au fost copleșite de puterea buruienilor.

Dar unele semințe au căzut pe un teren bun,
pe un teren bun,

și acele semințe au prins rădăcini,

și au început să crească repede.

Aveau lumină bună, sol bun și ploaie.

Deci au crescut și au devenit copaci puternici,

atât de mari încât
toate animalele puteau veni

să se odihnească sub coroana lor,

să le mănânce fructele și să se bucure de flori.
Au devenit copaci puternici.

Deci, când Iisus era cu discipolii săi,

aceștia l-au întrebat:
„Care e tâlcul acestei povești, Doamne?

Ce înseamnă?”
„Lăsa-ți-mă să vă explic”, a spus El.

„Fermierul seamănă semințele

și semințele sunt ca și cuvântul lui Dumnezeu,

ele reprezintă cuvântul lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie
să găsească un teren bun, fertil,

trebuie să intre în inima unui adevărat
căutător al Adevărului.”

Fermierul,

care în acest caz este ca un profet,
sau o persoană sfântă,

el semăna semințele,
și unele semințe au căzut pe pământ,

ca și cum ți-ai imagina un teren betonat,

sau asfalt, sau așa ceva.

Și pentru că nu aveau deloc teren fertil

nu puteau trăi acolo.

Repede, păsările au venit și le-au mâncat.

Deci aceștia sunt oamenii care aud cuvântul,
ei aud cuvântul,

dar chiar înainte de a putea merge
în inima lor în mod autentic

păsările au mâncat semințele, asta însemnând
că au fost distrași foarte ușor.

Așa că nimic nu s-a ales din acest cuvânt
care a căzut pe un teren sterp.

Unele semințe au căzut în locuri pietroase,
în locuri stâncoase.

Acum, acele semințe
care au și un pic de pământ,

se dezvoltă rapid,

cresc ușor.

Ele reprezintă oamenii care,
când aud cuvântul,

imediat, sunt inspirați și simt: „Aah!”

Dar când răsare soarele,

adică, când există unele adversități,

când vin încercările și necazurile,

pentru că nu au o fundație solidă,

nu sunt înrădăcinați,

amintiți-vă, în locuri pietroase nu au rădăcină,

cuvântul nu le-a ajuns în inimă.

Apoi, de îndată ce unele încercări,
unele dificultăți apar,

ei imediat se prăbușesc,

iar cuvântul nu pătrunde mai profund,

nu crește în interiorul lor.

Unele semințe au căzut printre buruieni,

unde sunt spini și mărăcini.

O vreme, ele cresc,
sunt și pe pământ.

Ele cresc
împreună cu mărăcinii și buruienile.

Ele cresc împreună,

dar buruienile și mărăcinii
sunt mult mai puternice,

și treptat depășesc aceste semințe,
care mor și ele,

nu și-au atins întregul potențial.

Ce înseamnă asta?

Aceasta înseamnă, în explicația lui Iisus,

că aceștia sunt oameni care aud
cuvântul adevărului,

și chiar le-a atins inima.

Și crește în interiorul lor,

dar acești oameni trăiesc,
poate, într-un mediu

unde există o mulțime de îngrijorări
despre slujba lor, despre hrănirea familiei lor,

și lupte între prietenii lor,

și atâtea lucruri sunt o luptă pentru ei,

astea sunt buruienile, luptele reprezintă
buruienile și mărăcinii.

Se întâmplă atât de multe,
se întreabă dacă își pot permite acest lucru,

sau pot face asta;
dar este doar mintea lor.

Deci, ei nu au încredere deplină
în cuvânt.

I-a atins, creste tot mai mult în interiorul lor,

dar nu s-au maturizat suficient.

Deci, când apar încercările și necazurile,

sub formă de dificultăți în familie,

neputința de a plăti facturile,
și tot așa,

deoarece ei nu sunt statorniciți

atunci aceste lucruri îi copleșesc.

Și, de asemenea, sunt frustrați...

Cuvântul nu germinează și nu dă roade.

Dar în cele din urmă, unele semințe
au căzut pe un pământ bun, sol bun,

unde și-a dorit fermierul.

Au căzut pe pământ bun,
iar aceste semințe chiar se dezvoltă, cresc.

Soarele nu le torturează,
ele răspund la soare

pentru că rădăcinile lor sunt ferme,

adică sunt stabilite în cuvânt.

Deci plantele cresc, cresc și cresc.

Vine ploaia și vântul,
totuși ele cresc mai puternice.

Vânturile apar,
dar ele devin puternice.

Ne putem imagina, în cele din urmă,
ele devin copaci mari, copaci puternici.

Atât de mult încât poate chiar și
animalele vin acum

și pot dormi la umbra lor.

Oamenii stau la umbră sub acești copaci,

se bucură de florile lor.

Și chiar și păsările vin în copaci.

Iar copacii rodesc
astfel încât toată lumea să poată mânca.

Deci acești copaci reprezintă acei oameni care,

atunci când cuvântul vine în inima lor,

ajunge cu adevărat în interiorul inimii lor
și își ia într-adevăr avânt.

Înflorește într-adevăr în interiorul inimii

și crește în înțelepciune!

Și în mare înțelegere,

mare credință și mare încredere în Dumnezeu,

și mare dragoste pentru Adevăr!

Puternici, puternici, cresc arbori puternici,

astfel încât mai târziu, când vor fi bine fixați,

alții pot veni și se pot adăposti la ei.

Așa că și alți oameni care se întristează
și cărora le sunt dificile lucrurile

vor veni și se vor adăposti
în prezența lor puternică.

Au o prezență puternică,

dau umbră, sunt puternici,
sunt adevărați, sunt plini.

Deci, aceasta este acea parabolă.

Și pentru o lungă perioadă de timp,

am simțit că aceștia sunt
diferite tipuri de oameni.

Și poate fi folosită ca exemplu
pentru diferitele tipuri de oameni.

Dar, treptat, am crescut în înțelegere
despre aceste lucruri.

Și, prin harul lui Dumnezeu,
am ajuns să văd că

această parabolă poate fi văzută și

ca etape diferite în viața unei persoane!

Deci, asta e, asta este povestea,

una dintre poveștile mele preferate din Biblie.

Și sunt multe,
sunt multe, multe povești de genul acesta.

Frumos. Frumos.

De-a lungul anilor, am rememorat povestea asta,

ca să pot reflecta asupra ei.

Și am văzut cum puterea acelor parabole,

când au aterizat cu adevărat în inimă,

cât de puternice devin.

Majoritatea dintre noi suntem obligați
să rămânem acasă,

și ce modalitate mai bună de a fi acasă este

decât să ne amintim de adevărul
cel mai profund al ființei noastre.

Deci mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

Paște fericit, azi! Dumnezeu să vă binecuvânteze
în numele lui Iisus astăzi.

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

Minunat. Mulțumesc. Foarte bine.

Copyright © 2021 Mooji Media Ltd.
Toate drepturile limitate.

Nici o parte din această înregistrare
nu poate fi reprodusă

fără acordul expres al Mooji Media Ltd.