Der ewige Jude ( full eng/ita/spa/greek/pt/cz/est subs )

Der ewige Jude ist ein nationalsozialistischer Propagandafilm. Er wurde unter der Regie von Fritz Hippler in 1940 gedreht.

The eternal Jew is a nazi propaganda film directed by Fritz Hippler in 1940.

L'ebreo eterno è un film della propaganda nazista girato dal regista Fritz Hippler nel 1940.

http://www.daemuk.ch

Eternul evreu

Traducere si adaptare de hgfdgfui
( [e-mail] )

Evreii civilizati pe care ii intilnim
in Germania de azi

nu ne pot oferi decit o imagine
incompleta

asupra caracterului autentic al
rasei lor.

Acest film prezinta imagini recente
din ghetourile evreiesti din Polonia.

Ni-i infatiseaza pe evrei asa cum
sunt ei de fapt...

Inainte de a se deghiza

sub masca unor europeni civilizati.

Campania din Polonia ne-a dat ocazia
sa-i cunoastem cu adevarat pe evrei.

Aproape patru milioane de evrei
traiesc aici, in Polonia.

numai ca n-aveti sa-i gasiti printre
populatia rurala.

Ei n-au suferit de pe urma razboiului
precum nationalii poloni.

Ci au petrecut acea perioada intr-o
indiferenta vegetare pe strazile mohorite
ale ghetoului polonez.

Cu toate astea, la nici o ora dupa
ocupatia germana isi desfasurau deja
afacerile.

Noi, germanii, am aruncat o privire asupra
ghetoului polonez acum 25 de ani.

Atita doar ca de data asta, privirile ne
sunt ascutite prin experienta ultimelor
decenii.

Spre diferenta de 1914, nu mai privim
doar la ceea ce este mai grotesc

si mai comic in aceste foarte indoielnice
chipuri din ghetou.

De data aceasta recunoastem molima
pe care ei o stirnesc:

o molima ce ameninta insasi sanatatea
poporului arian.

Richard Wagner a spus cindva: "evreul
este demonul aflat la sursa coruptiei lumii",

iar aceste imagini o demonstreaza
din plin.

Viata dintr-o casa evreiasca denota o
remarcabila lipsa de pricepere creativa
in implinirea unei civilizatii.

Ca s-o spunem franc, casele evreilor
sunt mizerabile si lasate la voia
intimplarii.

Acesti evrei nu sunt deloc saraci. Dupa
zeci de ani de afaceri au adunat indeajuns

pentru a-si permite niste case decente
si confortabile.

Atit doar ca traiesc de generatii in
aceleasi case murdare, infestate cu
insecte.

Netulburati de ceea ce-i inconjoara, ei
ii dau inainte cu rugaciunea.

Miscarea repetata si bolboroseala
fac parte din ritualul de citire al
scripturilor evreiesti.

Aspectul central al asa-zisei vieti
comunitare evreiesti se petrece in
strada.

Extrem de rar ai sa-i vezi pe evrei
facind vreo munca utila.

Iar cind o fac, ca in imaginile de mai
sus, e de cele mai multe ori impotriva
vointei lor.

Guvernul militar german ii obliga sa
curete darimaturile.

Se vede limpede ca nu sunt obisnuiti
cu munca si ca nu o fac cu placere.

Aceasta nu vine din faptul ca ar
fi neajutorati, ca atare nu trebuiesc
compatimiti.

Pur si simplu acesti evrei nu vor sa
munceasca, ci sa faca schimb de
produse. Acolo se simt in largul lor.

Nu este adevarat ca sunt constrinsi
sa faca comert pentru ca nu li se
permit altfel de meserii.

Dimpotriva, ei insisi imbratiseaza
comertul,

caci acesta se potriveste caracterului
si inclinatiei lor naturale.

Cineva ar putea privi acesti copii care
se tirguiesc ca pe niste simboluri ale
unei mari saracii.

Dar e de ajuns sa-i urmaresti doar
o vreme, ca sa devina limpede...

ca sunt mindri sa-i poata imita pe
adulti.

Acesti tineri nu au in ei idealismul
tinerilor nostri.

In ei, egoismul individual nu sta in slujba
unor sarcini asumate in comunitate.

Mai mult, moralitatea evreiasca aflata
in flagranta contradictie cu conceptul
eticii ariene

proclama egoismul neretinut al
fiecarui evreu ca fiind o lege divina.

Religia acestui tinar face din tradare
si din camata o datorie.

In cea de-a cincea carte a lui Moise,
spre exemplu, se spune...

ca de vei imprumuta bani cu camata doar
unuia strain, si nu unui frate evreu

ai sa fii binecuvintat de Domnul in
toate afacerile.

Intelegem, astfel, ca a face afaceri
este ceva sfint pentru evreime.

Acest lucru este de neinteles pentru
cei care nu sunt evrei.

Omul arian intelege sa intreprinda
orice activitate in virtutea unui scop.

Vrea sa creeze ceva durabil: hrana
ori imbracaminte, case ori masini,

lucrari de arta sau orice altceva are
o valoare pentru lumea intreaga.

E minat intr-aceasta de sentimentul
de responsabilitate fata de realizarile
sale.

Pentru evreu numai un lucru in sine
are valoare: banul.

Cum il obtine nu are importanta.

Primele bunuri cu care va face comert
sunt, de regula, maruntisuri de toate
felurile.

Astfel pasesc evreii marunti catre
primele afaceri.

Curind au sa atinga momentul cind pot
vinde obiecte tinute intr-un bagaj mobil.

N-are sa treaca mult si isi vor fi format
o intreaga expozitie de bunuri.

Dupa aceasta vor detine un stand
in toata regula.

Cei mai ambitiosi vor deschide in curind un
mic magazin, iar apoi unul mai mare.

Cei mai iscusiti - a se intelege, insa,
lipsiti de scrupule

au sa deschida curind depozite si banci

si au sa se mute in cele mai impozante
case din orase.

Aceasta, fireste, cu conditia sa nu
se incurce unul pe altu.

De asta incearca mereu sa migreze catre
paminturi bogate, cu oameni instariti.

Au nevoie de alte popoare in masura
in care au nevoie de noi marfuri pentru
comert.

Ceea ce arienii creativi apreciaza ca
valori, s-a redus in ochii evreilor la
o simpla marfa.

Ei vind si cumpara, fara sa produca
niciodata nimic.

Productia o lasa pe seama muncitorilor
si fermierilor natiunii-gazda.

Evreii sunt un popor fara muncitori
ori fermieri; o rasa de paraziti.

Oriunde trupul unei natiuni are sa
arate o rana

ei au sa se instaleze pentru a se hrani
din organismul in agonie.

Isi construiesc afacerile pe boala
natiunilor

si, implicit, incearca sa adinceasca si
sa prelungeasca conditiile bolii.

Asa se intimpla acum in Polonia, si asa
s-a intimplat in Germania.

Mereu au fost astfel evreii, de-a lungul
intregii lor istorii.

Fetele lor poarta caracterul imemorial
al unei lipitori perpetue: eternul evreu.

Acesta, de-a lungul vremii si a
peregrinarilor lumesti, a ramas neschimbat.

Nu exista diferenta intre evreii Poloniei
si cei ai Palestinei,

cu toate ca sunt separati in mod geografic.

Palestina este centrul spiritual al
evreimii internationale,

cu toate ca evreii sunt, din punct de
vedere numeric, neinsemnati acolo.

Aici, la Zidul Plingerii, ei se aduna si
jelesc caderea Ierusalimului.

Insa lipsa unui loc propriu e conforma
atit dorintei, cit si istoriei lor.

Acum patru mii de ani, stramosii lor iudaici
rataceau deja pe curpinsul pamintului.

Din Pamintul celor Doua Riuri ei au
mers, de-a lungul marii, pina in Egipt,

unde, o vreme, au facut un profitabil
negot cu grine.

Atunci cind fermierii tarii, impreuna
cu alti egipteni

s-au ridicat impotriva camatarilor si
speculantilor straini

au fost siliti sa o ia din loc iarasi,
in cautarea pamintului fagaduintei.

S-au stabilit acolo, pradindu-i fara mila
pe localnicii de drept, populatii cu o
cultura mult superioara.

Aici, la rascrucea secolelor, din amestecul
de rase ale Orientului apropiat si indepartat...

cu un substrat negroid, s-a dezvoltat
o rasa evreiasca corcita pina la refuz.

Spre diferenta de noi, europenii alcatuiti
din elemente rasiale radical diferite

evreii apar ca diferiti atit in natura
corpului lor, cit mai ales a spiritului.

Poate niciodata nu ne-am fi ocupat cu ei
daca ar fi ramas in perimetrul lor oriental.

Atit doar ca imperiul cosmopolit
al lui Alexandru cel Mare

ce se intindea din Orientul Apropiat
peste jumatate din Mediterana

si, mai cu seama, imperiul extrem de
intins al Romanilor

au incitat evolutia comertului si
migratia evreilor

care in curind aveau sa se imprastie
de-a lungul deschiderilor Mediteranei.

In timp ce unii s-au stabilit in zonele de
mare trafic urban si in locatiile comerciale
din zona Mediteranei

altii au ratacit neobosit de-a lungul Spaniei,
Frantei, sudului Germaniei si Angliei.

Peste tot s-au facut antipatizati.

In Spania si Franta, oamenii s-au
ridicat impotriva lor in secolele XIII si
XIV

ceea ce i-a impins sa ia cu asalt Germania.

De acolo, au urmarit calea culturii
ariene

prin care germanii intelepti au colonizat
estul,

pina cind au gasit o locatie inedita,
neexploatata inca

in Polonia si in zonele ruse ale Europei
de Est.

Secolul al XIX-lea, cu ideile sale
ambigue asupra egalitatii si libertatii
umane

a dat evreilor un mare imbold. Din
Europa de Est s-au imprastiat de-a
lungul intregului continent

in ultimele doua secole. Iar dupa aceasta
s-au raspindit in restul lumii.

In paralel cu aceste rataciri evreiesti
de-a lungul globului pamintesc, vom avea
de-a face si cu migratia

unui animal la fel de neobosit:
sobolanul!

Sobolanii s-au dovedit de la bun
inceput paraziti ai umanitatii.

Casa lor de origine a fost Asia, de unde
au migrat in hoarde gigantice

prin Rusia si prin Balcani, in restul
Europei.

Pina la jumatatea secolului XVIII deja
se intinsesera de-a lungul intregii
Europe.

Catre sfirsitul secolului XIX

datorita traficului maritim crescut, se
instapinisera deja in America,

pentru ca mai apoi sa ocupe Africa si
Orientul Indepartat.

Oriunde apar sobolanii, aduc dupa ei
distrugerea pamintului

prin alterarea hranei omenesti, prin
parazitare si prin imprastierea in jur
a bolilor si a molimelor diverse...

precum holera, dizenteria, lepra si
febra tifoida.

Sunt vicleni, lasi dar si cruzi, si apar de
regula in grupuri masive.

Ei reprezinta elementele sireteniei
si distrugerii subterane a regnului animal,

la fel cum evreii le reprezinta pentru
specia umana.

Natiunea parazita a Iudei este vinovata
pentru o mare parte a criminalitatii
internationale.

In 1932 evreii, care nu insemnau decit
1% din populatia lumii,

erau luati in evidenta pentru 34% din
vinzarea de narcotice, 47% din jafuri,

47% din jocurile masluite, 82% din
organizatiile criminale internationale,

si 98% din afacerile cu prostitutie.

Cele mai cunoscute expresii din
jargonul criminalilor si gangsterilor
internationali

provin din cuvinte ebraice si idis.

Aceste fizionomii contrazic imediat
teoriile liberale

asupra egalitatii tuturor acelora care
poarta vreo caracteristica umana.

Adesea evreii isi degizeaza aparenta
fizionomica

atunci cind isi parasesc adaposturile
din Polonia, pentru a iesi la vinatoare
de bogatii.

Parul, barba, boneta si caftanul il
fac pe evreul est-european usor
recognoscibil pentru toata lumea.

Insa in cazul in care se debaraseaza de
ele, doar oamenii cu un ochi avizat pot
identifica originea sa rasiala.

O trasatura esentiala a evreului
este aceea ce el mereu va incerca

sa-si ascunda originea, cind se afla
in mijlocul non-evreilor.

Un grup de evrei polonezi care inca
isi poarta caftanele

ni se infatiseaza mai apoi in vesminte
occidentale

gata de a se infiltra in civilizatia
Vestului.

E drept ca acesti evrei de ghetou nu se
misca prea bine in hainele lor curate
europene.

Intrucitva mai adaptati se dovedesc
evreii din Berlin.

Parintii si bunicii lor au trait
in ghetou

insa aceasta nu se poate citi pe
fetele lor.

Aici, asimilarea celei de-a doua si
a treia generatii si-a atins perfectiunea.

Pe dinafara incearca sa se comporte
exact ca si poporul-gazda.

Oamenii lipsiti de instincte bune, cad
prada cu usurinta acestui joc de mimica

si ii considera pe evrei la fel cu ei.

In aceasta consta, de fapt, pericolul:

Acesti evrei asimilati au sa ramina
pe veci ca si corpuri straine

in organismul popoarelor-gazda, indiferent
de aparenta lor.

Pina si aristocratii cu nume evreiesti de
rezonanta

care au legat casatorii mixte in familii
de nobilime ariana de generatii intregi

si au devenit o parte a inaltei societati
europene, sunt tot corpuri straine.

Avem sa prezentam, in cele ce urmeaza,
o scena dintr-un film dedicat familiei
Rotschild.

A fost realizat de evrei americani

in mod evident ca si tribut adus unuia
dintre cele mai mari nume ale istoriei
evreiesti.

"Mama, impacheteaza argintaria!"

"Am si facut-o!"

Realizatorii isi onoreaza eroul intr-o
maniera profund evreiasca

distrindu-se de felul in care batrinul Maier
Amtschel Rothschild inseala la plata
impozitelor statul ce-i ofera gazduire.

inducind agentii fiscali in eroare prin
simularea saraciei.

"Goleste-ti buzunarele, si tine minte: n-ai
mincat nimic de cinci zile!"

"Ti-e foame? - Nu prea!"

"Sa aratati infometati"

'Salomon, adu covorasul!" (lipsa v.o)

"Mama, ascunde mincarea!"

'Sa ne asezam!"

"Deschide, evreule!" (lipsa v.o)

'O, bunul meu prieten, agentul fiscal!"

"Unde e caietul de contabilitate?"
(lipsa v.o)

"Tocmai ma uitam prin el.
Sunt vremuri grele."

"Gudula, el e prietenul meu, agentul fiscal!"

"Ai nimerit rau, e o luna extrem de slaba."

"De cinci zile n-am vazut nici un gulden!"

"Clientii vin, e drept, insa nu cumpara
nimic..."

"Si nimeni nu mai calatoreste zilele
astea, deci nu merge nici schimbul de
produse. Traim in foamete."

"In foamete? Dar ceva miroase bine aici!"

"A, vecinii mei gatesc ceva. Mama,
ia inchide fereastra!"

"Drept cine ma iei?"

"Domnule, nu va inteleg."

"Rotschild, ai o datorie fata de stat
de douazeci de mii de guldeni!"

"Douazeci? Negustorul din oras nu
plateste atit!" (lipsa v.o)

"Nu e treaba ta, el nu e evreu!" (lipsa v.o)

"Nu pot plati mai mult de o mie!"

"Urca sus, perchezitioneaza casa!"

"Poate c-as gasi doua mii de guldeni!"

"Multi bani se pierd cu transportul
postal."

"Atunci cind trebuiesc dusi dintr-o
tara in alta!"

"Sunteti cinci frati...

"Fiecare aveti sa mergeti sa deschideti
cite o banca..."

"Primul la Paris."

"Al doilea la Viena."

"Al treilea la Londra."

"Alegeti orasele cele mai importante!"

"Atunci cind banii vor trebui trimisi la Londra..."

"Nu veti risca nimic:"

"Amtschel, tu din Frankfurt ai sa-i scrii lui
Nathan in Londra."

"La fel veti face si cind veti trimite bani
de la Londra la Frankfurt."

"Oricite razboaie au sa fie..."

"...toti, din toate statele, vor face apel
la bancile lui Rotschild."

"...pentru siguranta banilor."

Transferul banilor prin cecuri bancare
nu este o inventie evreiasca

si nici n-a fost cultivata de evrei pentru
binele omenirii.

Le-a servit mereu drept mijloc de a
obtine

influenta internationala in detrimentul
popoarelor care-i gazduiau.

"Unul din voi va plati, ca celalalt sa
obtina reputatie, si invers."

"Bancile noastre vor cuceri Europa."

"Iar noi vom reprezenta o singura firma:
cea a familiei Rotschild."

"Asta inseamna puterea."

"Iar cind veti avea puterea, amintiti-va
de ghetou."

Ca atare, Nathan merge la Londra si devine
englez.

Jacob merge la Paris si devine francez.

Salamon merge la Viena si devine
austriac.

Carl la Napoli, unde devine italian.

Iar Amtschel ramine in Frankfurt, devenind
german.

Insa, cu siguranta, toti ramin evrei.

Prin urmare, cind dupa Revolutia
Franceza

evreii au devenit cetatenii natiunilor-
gazda

ei au apartinut mereu a doua natiuni
in acelasi timp.

Nu degeaba se intimpla ca ei sa aiba
rude de singe la toate curtile europene,

si sa fie, prin urmare, la curent cu ceea
ce se intimpla la aceste curti;

iar in tarile in care si-au extins influenta,

in acest secol al industriei si progresului,

afacerile evreiesti functioneaza ca
niciodata inainte.

Casa Rotschild este doar un exemplu
al folosirii acestei tactici de catre evrei

pentru a-si intinde plasa de influenta
financiara asupra omului de rind.

Casa Warburg urmeaza aceeasi tactica,
la fel cu alte familii bancare evreiesti.

Pina la inceputul secolului XX, evreii
stau

in centrul tuturor interferentelor pietii
de capital mondiale.

Sunt o putere internationala.

Cu toate ca nu reprezinta decit 1% din
populatia pamintului, capitalul lor le
permite

sa terorizeze piata de schimb mondiala,
opinia publica mondiala si politica
intregii lumi.

New York este astazi centrul de capatii
al puterii evreiesti.

Piata bursiera din New York, centrul
financiar al lumii, este condus de astfel de

case bancare evreiesti, precum Kuhn,
Loeb, Warburg, Hanauer, Wertheim, Levison,

Seligmann, Guggenheim, Wolf, Schiff,
Strauss, Stern si asa mai departe.

Acesti regi ai finantelor evrei adora
sa isi faca jocul puterii din culise

stind departe de lumina rampei.

In exterior, ei s-au integrat perfect
poporului-gazda.

Arata aproape ca si americanii autentici.

Bernard Baruch, evreu consultant
financiar si prieten al presedintelui
american,

sub masca unui cetatean inteligent
al SUA.

Otto Kahn, evreu bancher pe Wall
Street, incintat de rolul sau de lord
anglo-saxon.

Bancherul evreu Felix Warburg.

Bancherul evreu Mortimer Schiff.

Avocatul evreu si agitatorul impotriva
Germaniei, Samuel Untermeier.

Profesorul Felix Frankfurter, evreu consilier
pe teme legislative al presedintelui american.

Herbert Lehman, evreu guvernator al
statului New York.

Laguardia, primarul pe jumatate evreu
al orasului New York.

Henry Morgenthau, evreu secretar
al trezoreriei SUA.

Evreul Leon Blum, fost prim-ministru
al Frantei,

care stie cum sa se comporte ca un
francez autentic.

Milioane de muncitori francezi l-au
aclamat cindva ca si conducator al
partidului lor.

Evreul Hore Belisha, fost ministru de
razboi al Angliei.

Soldatii englezi isi saluta comandantul!

Insa evreul e doar un parazit lipsit de
radacini, chiar si cind are puterea in
mina,

caci puterea n-a acumulat-o prin
forta sa fizica.

Aceasta se mentine doar atit cit
gazdele sale trase pe sfoara

sunt dispuse sa-l care in spate.

Amintiti-va acele tragice zile cind Germania
a zacut neputincioasa.

Evreii si-au intuit sansa. Intocmai ca niste
cetateni loiali, ei au pasit inainte

creind iluzia ca sunt pe deplin
ingrijorati de soarta poporului german.

S-au grabit sa participe la asa-zisa
asociatie nationala de la Weimar

unde urma sa se decida viitorul Germaniei.

Reprezentantul evreilor, Landsberg, iar in
stinga sa, Schneidemann.

Evreul Hirsch, prim-ministru al Prusiei.

Evreul Theodore Wolf, editor al unui cotidian
berlinez.

Evreul Georg Bernhard, directorul
editurii Ullstein.

Evreul Hugo Preuss, creatorul constitutiei
germane.

Evreul Walter Rathenau, ministrul
german al afacerilor externe.

Evreul Hilferding, ministrul german
al finantelor.

Evrerul Bernard Isidor Weiss, seful-adjunct
al politiei berlineze.

In acest timp alti evrei reprezentau o
linie radicala impotriva legii si ordinii.

Sub masca unor umanisti plini de
altruism

acestia promiteau maselor marea cu
sarea,

incitindu-le impotriva ordinii civile.

Libertate personala nelimitata si
auto-ingaduinta maxima pentru
individ,

respingerea tuturor idealurilor si
valorilor clasice,

supunere neconditionata formei de
viata oferita de placerile materiale,

critica celor sacre, revolta impotriva
tuturor,

incitarea tineretului la lupta de clasa
si terorism.

Nu intimplator aceasta doctrina de
distrugere a natiunilor

a provenit din mintea lui Karl Marx, fiu al
lui Margoehei, rabin si avocat din Trier.

Fondatorul si organizatorul Partidului
Democrat Social German,

evreul Ferdinand LaSalle - Wolfson.

Evreica Rosa Luxemburg, pe numele
real Emma Goldman,

o cunoscuta agitatoare comunista.

Evreul Nisson, vinovat pentru uciderea
ostaticilor din Munchen.

Evreul Frankfurter, ucigasul

activistului national-socialist Wilheim
Gustloff.

Evreul polonez Grynspan, asasin al
diplomatului german von Rath la Paris.

Cu toate ca au reprezentat o minoritate
infima

ei au stiut cum sa terorizeze o mare
natiune toleranta.

Pentru fiecare mie de germani, au
existat zece evrei.

Sau, mai bine spus,

pentru fiecare mie de germani dezbinati,
care s-au luptat intre ei,

au existat zece evrei care, in pofida
concurentei de afaceri, au avut un scop
comun:

exploatarea germanilor.

Comerciantii evrei au impinzit orasele.

Trei sferturi din numarul intreg al evreilor
au trait in marile orase

insa nu ca sa munceasca in fabrici. Au
lasat asta in seama germanilor.

La fiecare mie de muncitori din Berlin,
cite doi muncitori evrei.

La inceputul anului 1933, din 100 de
procurori in Berlin, 15 erau evrei.

Din 100 de judecatori, 23 erau evrei.

Din 100 de avocati, 49 erau evrei.

Din 100 de doctori, 52 erau evrei.

Din 100 comercianti, 60 erau evrei.

Venitul mediu pe cap de german: 810
marci.

Venitul mediu pe cap de evreu: 10.000
de marci.

In timp ce milioane de germani au cazut
prada somajului si foametei,

evreii emigranti acumulau bogatii fantastice
in doar citiva ani.

Nu prin munca cinstita, ci prin camata,
specula si frauda.

Fratii Sklarek au usurat trezoreria
berlineza de 12 milioane si jumatate
de marci.

Evreul Kutisker a fraudat banca Prusiei
de 14 milioane.

Evreul Bermat a fraudat acelasi stat
de 35 de milioane.

E de prisos sa mai amintim de celebrul
profitor de pe urma inflatiei, Mendelsohn,

ori de escrocul evreu Katsenelenbogen,
laolalta cu restul.

Evreii sunt infinit mai periculosi atunci
cind li se permite amestecul in cultura
unui popor,

in religia si in arta sa, ingaduindu-li-se
sa-si exprima judecatile insolente la
adresa acestora.

Conceptul de frumusete a barbatului
nordic este imposibil de inteles pentru
un evreu, prin natura sa

si are sa ramina mereu astfel.

Vizavi de puritatea si limpezimea
conceptului german de arta,

evreul, lipsit fireste de radacini ale
identitatii, e incapabil de sentiment.

Ceea ce el numeste arta trebuie in mod
necesar sa raspunda nervilor sai deteriorati.

Duhoarea de putreziciune trebuie
sa razbata din ea.

Trebuie sa fie nenaturala, grotesca,
perversa ori patologica.

Aceste fantezii febrile ale mintilor
bolnave fara scapare, au fost cindva
mult laudate

de criticii de arta evrei din viata publica
germana, ca niste expresii inate ale artei.

Astazi pare de necrezut ca astfel de
picturi au fost cindva importate de
aproape toate galeriile noastre de arta

insa proprietarii de galerii si criticii de
arta evrei le-au exagerat cindva meritele
ca unice forme autentice de arta moderna.

Viata culturala germana a fost negro-izata
si bastardizata.

Pictura, arhitectura, literatura si
muzica au avut si ele de suferit.

Pentru mai bine de o decada, evreii
si-au exercitat puterea lor profana:

in calitate de proprietari de galerii de arta,
publicisti muzicali, editori si critici

ei au decis ce urma sa fie numit arta
si cultura in Germania.

Evreul Kerr, mogul al artei in Republica de
la Weimar.

Evreul Tucholsky, un imoral artist
pornografic...

care a pretins ca tradarea este onorabila

si ca un ideal eroic este cea mai
stupida idee.

Evreul Hirschfeld, care a promovat
homosexualitatea si perversiunea.

Sub masca dezbaterilor stiintifice,

acestia au incercat sa calauzeasca
pornirile sanatoase ale umanitatii pe
carari degenerate.

Evreul "relativitatii", Albert Einstein, cel
care si-a ascuns

ura fata de germani inapoia pseudo-
stiintelor sale obscure.

Evreul Kestenberg, cenzor al muzicii
germane in Ministerul Prusac al Culturii.

Un Ed Dorado al evreilor s-au dovedit a
fi teatrele germane. Aici ei au guvernat
in voie

degradind traditia clasica prin incitarea
la cele mai josnice instincte.

Evreul Haller si teatrul sau de revista.

La fel si evreul Nelson.

Evreul Rotter, care avea monopolul a
sapte teatre din Berlin

ca sa se ascunda in cele din urma,
avind datorii in valoare de milioane.

Directorul evreu de teatru de revista,
Robert Klein.

Dictatorul scenei teatrului
evreiesc, Max Reinhardt.

Cele mai multe piese de teatru erau
regizate de evrei.

Comicii evrei Ehrlich si Morgan.

Nici in ceea ce priveste filmele nu erau
mari diferente.

Regizorul de filme evreu Richard
Oswald.

Comicul Gerron.

Evreii considera portretizarea a
ceea ce este hidos si dizgratios

un teren ideal pentru obtinerea
efectului comic.

Evreica Rosa Valetti.

Evreul Kurt Boar se simte in largul sau
intr-un rol de o certa perversitate.

Evreul Kurt Nakuhn ridica in slavi asa-
zisele virtuti ale unui ofiter depravat...

care nu se da inapoi de la a comite
o crima.

Evreul este in mod instictual atras
de orice este anormal si depravat.

El cauta mereu posibilitati de a sabota
judecata sanatoasa a oamenilor.

Evreul Peter Lorre in rolul unui
ucigas de copii.

Cu promovarea ideii ca nu asasinul,
ci victima sa este vinovata,

dreapta noastra ratiune poate fi
indusa in eroare de un portret prea
indulgent al criminalului,

asa incit sa treaca peste amanunte
si sa scuze crima insasi.

"O simt, asa cum arde in mine..."

"Trebuie sa merg pe calea pe care
sunt condus."

"Si sa fug...sa fug...pe strazi nesfirsite.
Vreau sa gasesc o scapare...o scapare!"

"Cu mine laolalta alearga si stafiile
lor. N-au sa ma lase in pace. Iar eu
trebuie s-o fac...trebuie!"

Un numar ridicol de mare de evrei a
obtinut recunoasterea in Germania.

In ziare si buletine de stiri, lingusitorii
evrei ai acestora

i-au prezentat publicului ca pe niste
artisti germani.

Evreul Richard Tauber plecind catre
New York,

a fost jelit intr-una ca o mare pierdere
a artei germane.

Evreul Ernst Lubitsch a fost salutat ca
si realizator de filme german.

"Sunt extrem de fericit sa ma intorc
in Germania, mai cu seama in orasul
meu natal, Berlin."

Evreul Emil Ludwig Cohn a fost onorat
cu titulatura de scriitor german.

"Un autor nu poate face, astazi,
altceva mai bun

decit sa poarte dupa sine numele
Germaniei cu onoare."

Evreul Charlie Chaplin a fost primit
de o multime entuziasta la vizita sa
in Berlin.

Atunci, o mare parte a publicului german
l-a aclamat pe evreul nou-venit.

Un dusman de moarte.

Cum s-a putut intimpla asa ceva?

Dogma falsa a egalitatii intre
oameni

pacalise instinctul sanatos al
natiunii noastre.

Secole de educatie religioasa
i-au invatat pe crestinii europeni

sa-i priveasca pe evrei ca pe
intemeietori egali ai religiei crestine.

Pictori si poeti germani, cu bunatate,

au idealizat figurile biblice ale
istoriei tribale a evreilor.

Abraham, Isaac si Iacob au fost
considerati stilpi de temelie

ai celor mai inalte virtuti morale si
nobilitatii umane.

Stim insa, acum, ca evreii din Biblie
nu puteau arata astfel.

Este necesar sa ne corectam
perspectiva istorica.

Iata cum arata adevaratii evrei.

Cele ce urmeaza sunt imagini ale
sarbatorii de Purim

filmata de evreii din Varsovia pentru a
fi folosita ulterior ca document cultural.

Aceasta sarbatoare de familie cu
aspect nevinovat

comemoreaza masacrul a 75.000 persi
anti-semiti

de catre stramosii biblici ai evreilor
actuali.

Biblia documenteaza ca "a doua
zi evreii s-au odihnit

si au facut din ziua aceea una a
ospatului, bucuriei si darurilor".

Ei au hotarit ca aceste doua zile
dedicate Purim-ului

trebuiesc comemorate de catre copiii
copiilor lor pentru totdeauna.

Germanii educati, obiectivi si toleranti

privesc aceste mituri ca pe niste
elemente de folclor si obiceiuri
ciudate.

Dar ceea ce vedeti este rasa lui Israel
frecindu-si miinile de bucurie cu prilejul
ospatului razbunarii

chiar de-ar fi ei imbracati in haine
occidentale,

haine in care israelitii de azi isi
deghizeaza natura lor criminala.

Pentru a intelege pericolul autentic
dinapoia acestor practici,

este necesar sa privim catre
invataturile morale ale rasei
evreiesti.

Inca din copilarie, evreul invata despre
vechile legi ale evreimii, in scolile unde
se preda Talmudul.

Pe masura ce inainteaza in virsta, el
invata tot mai mult din cartile legilor
iudaice.

Insa aceasta nu e o educatie
religioasa.

Rabinii nu sint teologi pasnici, ci
niste educatori politici.

Politica unei rase parazite trebuie insa
transmisa intr-un cadru secret.

Evreul comun din ghetou nu va fi
neaparat initiat in aceste planuri.

E suficient ca el sa fie umplut,
deocamdata, cu spiritul acesta din
tinerete.

Ce ne invata vechea lege a Talmudului?

"Mereu sa fii viclean, atunci cind
iti este teama;

raspunde cu blindete, pentru a potoli
furia strainului, caci astfel ai sa fii
pretuit.

Fa-ti-l prieten pe acela caruia
soarta ii este prielnica."

"Cinci lucruri pe care Canaan le-a
transmis fiilor sai:

Iubiti-va unii pe altii, iubiti cistigul nemuncit,
iubiti preaplinul, uriti-va stapinii si feriti-va
sa spuneti adevarul."

Dezvoltarea pe mai departe a
vietii spirituale evreiesti se continua
in sinagoga.

Evreii se bazeaza de la bun inceput pe
faptul ca oamenii nu le inteleg limba
si semnele ambigue.

Cutiutele negre de pe capetele lor
contin pasaje din lege.

A face afaceri in timpul serviciului
religios

nu este considerat de israeliti ca
o forma a lipsei de respect.

Legea ne spune ca "Acela care
slujeste Torah, va avea succes in
afaceri."

Pergamentul cu Torah contine cele
cinci carti ale lui Moise, iar legea

este pastrata in asa-zisa Arca Sfinta.

Pe drumul catre amvon, evreii saruta
Arca pentru a cere iertarea pacatelor.

Sulul care contine Torah este rulat
pina la locul de unde urmeaza a fi citit.

Dar ce fel de "adevaruri" transmite el?

Hora Hajum, verset 290:

"Rugati-va lui Dumnezeu, cel care a
desprins popoarele sfinte de cele
obisnuite,

si pe Israel de celelalte rase.

Acei pagini care n-au sa respecte
poruncile date voua

dusmani va sunt si trebuiesc curatati
de pe fata pamintului.

Furia lui Dumnezeu are sa coboare
asupra lor, si El spune:

Chiar si pe cei mai buni dintre pagini
am sa-i ucid.

Nu sunt popoare bune in lumea aceasta,
caci toti sunt necredinciosi.

Insa fiii lui Israel binecuvintati sunt."

Haghida 3, verset 1:

"Si Domnul le-a spus Israelitilor:

credeti in mine ca singur Dumnezeu
al acestui pamint,

si am sa fac poporul vostru singur
stapinitor al acestui pamint."

Hora Hajim 126, verset 1:

"Glorie Celui etern, care nimiceste
dusmanii poporului vostru

ii umileste si-i vintura, caci pamintul numai
voua si poporului vostru va apartine."

Aceasta nu este o religie!

Este o conspiratie impotriva tuturor
non-evreilor, facuta de o rasa bolnava,
vicleana si otravita,

impotriva poporului arian si a legilor
sale morale.

Unul dintre cele mai edificatoare

obiceiuri ale asa-zisei religii evreiesti

este sacrificarea animalelor.

Scenele care urmeaza

sunt printre cele mai teribile surprinse
vreodata.

Le vom prezenta, in ciuda obiectiilor
vizavi de lipsa de gust.

Este infinit mai important

ca poporul nostru sa cunoasca
adevarul despre evreime.

Cetatenii sensibili sunt sfatuiti sa
nu priveasca aceste scene.

Se pare ca religia lor le interzice
evreilor consumul carnii provenite
dintr-o macelarie obisnuita.

Procedeul lor lasa animalele sa singereze
pina la moarte, fara sa li se grabeasca
sfirsitul.

In mod fals, evreii descriu aceasta
metoda ca fiind cea mai umana metoda
de a sacrifica un animal.

Stiinta europeana a inregistrat cu
multa vreme in urma

specificul chinuitor al acestui tip de
sacrificare.

In 1892 poporul a votat pentru
interzicerea ei in Elvetia.

Legea evreiasca nu are nici un fel
de iubire ori respect fata de animale,
in sensul germanic al cuvintelor.

Pentru ei este chiar interzis ca
animalului sa-i fie curmata suferinta.

Miscarea National Socialista s-a opus
acestei crude

metoda de tortura a animalelor
neajutorate, inca din primele sale
zile de functionare.

In aproape toate alegerile provinciale
si in parlament

s-au inaintat motiuni pentru interzicerea
acestei forme de sacrificare.

Insa intreaga presa controlata
de evrei a pretins ca demersul
nostru este unul dizgratios.

In sedinte tinute in Baden, Bavaria si
Turingia

national socialistii au inaintat motiuni
pentru interzicerea acestei forme de
sacrificare

in sensul in care este nedemna pentru
o natiune civilizata.

"Nazistii, in anti-semitismul lor plin
de ura,

nu se dau inapoi de la a implica
cetatenii Germaniei in

amestecul lor in obiceiuri religioase
consfintite prin trecerea timpului.

Ei pretind ca e vorba doar de
cruzime fata de animale.

Oameni de stiinta obiectivi insa
au demonstrat de mult

ca aceasta forma de sacrificare

este una dintre cele mai umane
pretutindeni in lume."

"Fantezia nazista a opozitiei
fata de sacrificiul ritual"

"Lupta cu carnea cusher"

"Un studiu obiectiv al rabinului
Engelbert."

"Ca raspuns la multe intrebari

din toate cercurile, daca sacrificarea
animalelor din cadrul

ritualurilor iudaice reprezinta
cruzime fata de animale,

as dori sa precizez urmatoarele:

Sacrificarea aceasta este, in sine,
o problema a..."

"Explicatia rabinilor germani."

"Sedinta urgenta de consiliu: oamenii
de stiinta resping minciunile naziste"

"Atacul asupra constitutiei esueaza"

"Motiunea nazista este respinsa.
Ipocritii "iubitori de animale"

Presa evreiasca a reusit sa tipareasca
aceste rinduri tocmai pentru ca rareori
vreun german

a vazut cum are loc o sacrificare
cusher.

Daca luam in considerare bine-
cunoscuta dragoste a germanilor
fata de animale, ar fi fost

imposibil ca evreii sa fie lasati sa
continue tortura

animalelor nevinovate si neajutorate,
fara a fi pedepsiti.

Aceste scene demonstreaza cruzimea
acestei metode de sacrificare.

Ele de asemenea expun caracterul unui
rase care-si ascunde brutalitatea decerebrata

dinapoia unei fatade de pioase
obiceiuri religioase.

Macelarii evrei leaga, de regula,
animalele

pentru ca miscarile dezlantuite ale
acestora sa nu le tradeze agonia.

Este de asemenea un obicei ca
macelarii sa fixeze la pamint
animalul dezlegat.

Imediat dupa preluarea puterii de
catre fuhrer, o lege a intrat pe rol
pe 21 aprilie, 1933

care a interzis forma evreiasca de
sacrificare animala.

S-a decretat ca tuturor animalelor cu
singe cald

li se va administra anestezic inainte
de sacrificare.

Si, dupa cum a procedat fata de
sacrificarea rituala, Germania National
Socialista

a facut o curatenie generala a
evreimii.

Gindirea si singele evreiesc

n-au sa mai polueze niciodata
natiunea germana.

Sub conducerea lui Adolf Hitler,

Germania a ridicat stindardul de
lupta impotriva evreului etern.

Sedinta Reichstag din 30 ianuarie,
1939

"E destul spatiu unde se poate trai,
in lumea asta,

insa ideea ca poporul evreu a fost
ales de Dumnezeu

pentru a trai pe seama productivitatii
altor popoare, va trebui, finalmente,
abandonata.

Evreii vor trebui sa se obisnuiasca cu
ideea de a isi asuma

o activitate constructiva si respectabila,
asa cum o fac si alti oameni.

Daca nu, mai devreme sau mai tirziu,
au sa aiba niste probleme cum nici
n-au visat.

Daca cumva puterile evreiesti din
finantele internationale, din interiorul
si exteriorul Europei

au sa impinga oamenii intr-un alt
razboi mondial, rezultatul n-are sa fie

o victorie a evreimii, ci distrugerea
integrala a rasei evreiesti in Europa."

Legea eterna a naturii, de a pastra o
rasa pura, este mostenirea pe care

moscarea National-Socialista o lasa
pentru totdeauna natiunii germane.

In acest spirit, poporul german unificat
paseste catre viitor.