Malcolm Gladwell: Povestea neobișnuită a vizorului pentru bombardament Norden

Maestrul-povestitor Malcolm Gladwell ne spune povestea vizorului de bombardament Norden, o tehnologie inovatoare din cel de Al Doilea Război Mondial care a avut un rezultat nebănuit.

Mulțumesc!

Mă bucur să fiu aici.

Ultima dată am fost la TED

acum șapte ani sau așa ceva.

Am vorbit despre sosul pentru spaghete.

Cred că mulți oameni vizionează acele imagini.

De atunci oamenii au tot venit la mine

și mi-au pus întrebări despre sosul pentru spaghete,

care e un lucru minunat pe termen scurt,

(Râsete)

dar în acești șapte ani

s-a dovedit că nu e un ideal.

Așa că m-am gândit

să las sosul pentru spaghete deoparte.

(Râsete)

Tema din această dimineață e „Lucruri create”.

Și m-am gândit să vă povestesc

despre cineva

care inventat unul dintre cele mai importante

obiecte ale timpului său.

Numele lui e Carl Norden.

Carl Norden s-a născut în 1880.

Era elvețian.

Desigur, elvețienii pot fi împărțiți

în două categorii generale:

cei care creează obiecte mici,

fine și scumpe

și cei care manevează banii

celor care cumpără obiecte mici,

fine și scumpe.

Carl Norden făcea parte din primul grup.

Era inginer.

A studiat la Politehnica Federală din Zürich.

Unul dintre colegii săi a fost un tânăr numit Lenin

care avea să

distrugă acele obiecte mici, fine și scumpe.

Carl era un inginer elvețian

în adevăratul sens al cuvântului.

Purta un costum din trei piese;

avea o mustață foarte mică, dar importantă;

era impunător,

narcisist

și condus

de un ego extraordinar;

lucra 16 ore pe zi;

se interesa de curentul alternativ;

și credea că bronzul denotă slăbiciune morală;

bea multă cafea

și lucra cel mai bine

în bucătăria mamei lui din Zürich,

stând ore întregi în tăcere

alături de o riglă.

În orice caz,

Carl Norden emigrează în Statele Unite

cu puțin timp înainte de Primul Război Mondial

și deschide un magazin pe Lafayette Street

în centrul Manhattanului.

Devine obsedat de problema

lansării bombelor din avion.

Dacă vă gândiți puțin,

înainte de era GPS-ului și radarului,

asta era o problemă complicată.

E o problemă de fizică complicată.

Ai un avion aflat la mii de metri în aer,

care zboară cu sute de km pe oră

și încerci să arunci un obiect, o bombă

asupra unei ținte imobile

când există vânt, nori

și alte obstacole.

Mulți oameni,

în Primul Război Mondial și în perioada interbelică

au încercat să găsească o soluție,

dar aproape toți au eșuat.

Vizoarele pentru bombardament de atunci

erau foarte primitive.

Dar Carl Norden reușește să spargă codul

și creează un dispozitiv extrem de complicat.

Cântărea circa 23 kg și

și se numește vizorul pentru bombardament Norden Mark 15.

Are tot felul de manete și rulmenți cu bile,

mecanisme și aparate de măsură.

Și Norden creează chestia asta complicată.

Ea le permite piloților

de pe bombardiere să aleagă un anumit obiect

și să îl ochească

din cabina de Plexiglas a avionului,

apoi introduc altitudinea avionului,

viteza avionului și viteza vântului

și coordonatele

țintei.

Și vizorul le spune când să arunce bomba.

Așa cum spunea și Norden:

„Înainte de apariția vizorului,

bombele ratau ținta

cu 2 km sau mai mult.”

Dar cu vizorul Norden Mark 15,

bombele puteau fi aruncate într-un butoi

de la 7000 m.

Nu vă pot spune

cât de încântată

a fost armata SUA

de vizorul Norden.

Era mană cerească.

Aveai o armată

care tocmai trecuse prin Primul Război Mondial,

unde milioane de oameni

s-au luptat în tranșee

fără să avanseze deloc

și cineva tocmai creează un dispozitiv

care le permite să zboare

deasupra teritoriului inamic

și să distrugă tot ce vroiau

cu precizie milimetrică.

Și armata SUA

a cheltuit 1.5 miliarde de dolari -

miliarde în dolarii din 1940 -

pentru a îmbunătăți vizorul Norden.

Pentru a face o comparație,

costul total al proiectului Manhattan

a fost de trei miliarde de dolari.

Pentru vizorul Norden a fost cheltuită jumătate

din suma alocată pentru cel mai cunoscut proiect militar-industrial

al erei moderne.

Și existau oameni, strategi din armata SUA

care chiar credeau că acest dispozitiv

va face diferența

dintre înfrângere și victorie

în lupta împotriva naziștilor

și japonezilor.

Pentru Norden,

dispozitivul avea o importanță morală mare

pentru că el era creștin practicant.

De fapt, se supăra mereu

când oamenii spuneau că vizorul e invenția lui,

fiindcă în ochii lui,

numai Dumnezeu putea crea lucruri.

El nu era decât instrumentul voii lui Dumnezeu.

Și care era voia lui Dumnezeu?

Dumnezeu vroia ca suferința provocată de război

să fie minimă.

Și ce a făcut vizorul Norden?

A făcut acest lucru posibil.

Ți-a permis să bombardezi doar obiectivele

pe care trebuia neapărat să le bombardezi și vroiai să le bombardezi.

Înainte de al Doilea Război Mondial,

armata SUA a cumpărat 90.000

de vizoare Norden

la un preț de 14.000 dolari / bucata -

în dolarii din 1940, e o sumă uriașă.

Și au antrenat 50.000 de piloți să le folosească -

erau sesiuni lungi de antrenament, durau luni -

pentru că vizorul era un computer analog;

nu era ușor de folosit.

Armata îi pune pe toți piloții să jure

că dacă vor cădea prizonieri

nu vor divulga inamicului

niciun detaliu despre vizor

fiindcă era crucial ca dușmanul să nu pună mâna

pe acea tehnologie vitală.

Când vizorul Norden era instalat într-un avion,

era însoțit de oameni înarmați.

Era transportat într-o cutie înfășurată într-o pânză.

Și cutia e legată de mâna unui militar prin cătușe.

Nu puteai să fotografiezi vizorul.

Avea chiar un dispozitiv incendiar înăuntru

care-l distrugea dacă avionul se prăbușea

și astfel inamicul nu putea pune mâna pe el.

Vizorul Norden

era Sfântul Graal.

Ce se întâmplă în al Doilea Război Mondial?

Se dovedește că nu e Sf. Graal.

Practic, vizorul Norden

putea lansa o bombă într-un butoi de la 6000 m

dacă totul e perfect.

Dar pe timp de război,

există multe variabile.

În primul rând, vizorul nu era deloc ușor de folosit.

Și nu toți

cei 50.000 de piloți de pe bombardiere

puteau programa un computer analog.

În al doilea rând, se defecta des.

Are tot felul de giroscoape, rotițe,

mecanisme și rulmenți cu bile

care nu funcționează cum ar trebui

în toiul luptei.

În al treilea rând, când Norden a făcut calculele,

a presupus că avionul va zbura

relativ încet, la altitudini reduse.

În război nu poți să faci asta;

vei fi doborât.

Avioanele zboară la viteze mari, la altitudini ridicate.

Și vizorul Norden nu funcționează la fel de bine

în aceste condiții.

Dar înainte de toate,

trebuia ca pilotul

să vadă tința.

Dar ce se întâmplă în lumea reală?

Există nori, desigur.

Trebuia ca cerul să fie senin ca vizorul să fie precis.

Cât de des prindeau piloții cer senin

deasupra Europei Centrale

între 1940 - 1945?

Nu de multe ori.

Și ca să vedeți cât de imprecis

era vizorul Norden,

a existat un caz celebru în 1944

când Aliații au bombardat o uzină chimică din Leuna, Germania.

Uzina se întindea pe

3 km pătrați.

În 22 de misiuni de bombardare,

aliații au lansat 85.000 de bombe

peste uzina chimică de 3 km pătrați

folosind vizorul Norder.

Câte bombe credeți

că au căzut într-adevăr

pe aria de 3 km pătrați a uzinii?

Zece la sută.

Și din 10% din bombe,

16 nu au explodat, au fost inutile.

Uzina chimică Leuna,

țința unuia dintre cele mai dure bombardamente din istoria războiului,

funcționa iar după doar câteva săptămâni.

Și cum rămâne cu toate precauțiile

luate ca vizorul Norden să nu ajungă pe mâna naziștilor?

Se pare că Norden,

ca un elvețian adevărat,

avea o feblețe pentru inginerii germani.

În 1930, a angajat o serie de ingineri germani,

printre ei și Hermann Long,

cel care în 1938

avea să prezinte naziștilor schița completă a vizorului Norden.

Naziștii au avut propriul vizor Norden în război -

dar nici acela nu a funcționat prea bine.

(Râsete)

De ce discutăm despre vizorul Norden?

Pentru că trăim într-o epocă în care

există o sumedie de

„vizoare Norden”.

Trăim într-o epocă în care

tot felul de oameni foarte inteligenți

se laudă că au inventat dispozitive

care vor schimba lumea pentru totdeauna.

Eu creat website-uri care le permit oamenilor să fie liberi.

Au inventat cutare și cutare lucru,

care va schimba lumea în bine pe vecie.

Dacă mergi în armată,

vei găsi mulți tipi ca Norden.

Dacă mergi la Pentagon, îți vor spune:

„Știi ce? Acum chiar putem

să aruncăm o bombă într-un butoi

de la 6000 m.”

Și știți ce? Așa e, chiar pot să facă asta.

Dar asta

nu contează prea mult.

La începutul primului război din Irak,

armata SUA, aviația,

a trimis două escadrile de avioane F -15E Fighter Eagle

în deșertul irakian,

echipate cu camere de 5 milioane de dolari

care le-au permis piloților să observe tot deșertul.

Misiunea lor era să găsească și să distrugă -

vă amintiți de lansatoarele de rachetă Scud,

acele rachete sol-aer

cu care irakienii îi atacau pe israelieni?

Misiunea celor două escadrile

era distrugerea lansatoarelor de rachete Scud.

Au zburat în misiuni zi și noapte

și au lansat mii de bombe,

mii de rachete

încercând să distrugă amenințarea.

La sfârșitul războiului, s-a făcut un audit -

așa cum face armata mereu -

și au pus întrebarea:

„Câte lansatoare Scud am distrus?”

Știți care a fost răspunsul?

Zero, niciuna.

Dar de ce?

Oare armele lor nu au tras precis?

Nu, au fost extrem de precise.

Ar fi putut distruge chestia asta mică de aici

de la 7.6 km.

Problema e că nu știau unde erau lansatoarele Scud.

Când vine vorba de bombe și butoaie, problema

nu e cum să arunci bomba în butoi,

ci cum să găsești butoiul.

Asta a fost marea problemă

a războaielor.

Gândiți-vă la războiul din Afganistan.

Care e arma-simbol

a războiului dus de CIA în N-V Pakistanului?

Avionul teleghidat. Ce e un avion teleghidat?

E strănepotul vizorului Norden Mark 15.

E o arma care are o precizie devastatoare.

Și în ultimii șase ani

în nord-vestul Pakistanului,

CIA a folosit avioane teleghidate

ca să lanseze mii de rachete

pentru a ucide 2000 de

suspecți pakistanezi și militanți talibani.

Cât de precise sunt aceste avioane teleghidate?

Extrem de precise.

Cred că acum au o precizie de 95%

când e vorba de misiuni ofensive.

95% din oamenii uciși trebuiau să fie uciși, corect?

E unul dintre cele mai uimitoare recorduri

din istoria războaielor moderne.

Dar știti ce e și mai important?

Exact în perioada

în care foloseam avioanele teleghidate

cu o precizie devastatoare,

numărul atacurilor sinucigașe și al atacurilor teroriste

împotriva forțelor americane din Afganistan

a crescut de zece ori.

Pe măsură ce îi ucideam

mai eficient,

s-au enervat și mai tare și

au devenit și mai motivați să ne ucidă.

Nu v-am ilustrat o poveste de succes.

V-am descris

exact opusul.

Și asta e problema când

ne mândrim prea tare cu lucrurile pe care le creăm.

Credem că ele ne pot rezolva problemele,

dar probleme noastre sunt mult mai complexe.

Problema nu este precizia bombelor,

ci cum le folosești

și, mai important de atât,

dacă chiar trebuie să folosești bombe.

Există un post-scriptum

la povestea lui Norden

și a celebrului său vizor.

Și anume, pe 6 august 1945,

un bombardier B-29, Enola Gay,

a zburat deasupra Japoniei

și folosind un vizor Norden

a lansat o bombă termonucleară imensă

peste Hiroshima.

Așa cum se întâmpla cu vizorul Norden,

bomba a ratat ținta cu 250 m.

Desigur, nu a contat.

Asta e ironia cea mai mare

când vine vorba de vizorul Norden.

Vizorul de 1.5 miliarde de dolari

a fost folosit pentru a arunca o bombă de trei miliarde de dolari,

pentru care nici nu aveai nevoie de vreun vizor.

Între timp, la New York,

nimeni nu i-a spus lui Carl Norden

că vizorul lui fusese folosit la Hiroshima.

El era un creștin devotat.

Credea că inventase ceva

care să reducă suferința din război.

Dacă ar fi știut, inima i-ar fi fost frântă.

(Aplauze)