Unpublished TED Talk: Nick Hanauer "Cei bogaţi nu crează slujbe"

Via Business Insider: "As the war over income inequality wages on, super-rich Seattle entrepreneur Nick Hanauer has been raising the hackles of his fellow 1-percenters, espousing the contrarian argument that rich people don't actually create jobs. The position is controversial — so much so that TED is refusing to post a talk that Hanauer gave on the subject. National Journal reports today that TED officials decided not to put Hanauer's March 1 speech up online after deeming his remarks "too politically controversial" for the site...".

E uimitor cât de semnificativ poate schimba
o idee, societatea şi politica socială.

Gândiţi-vă la aceasta:

dacă taxele pentru bogaţi cresc,
crearea de joburi scade.

Această idee e codul credinţei Republicanilor
şi e rareori combătută de Democraţi

şi ea a format în mare parte peisajul economic.

Câteodată ideile pe care le considerăm adevărate, certitudini, sunt de-a dreptul false.

Gândiţi-vă că mii de ani

oamenii au crezut că Pământul
era centrul Universului.

Nu e.

Un astronom care ar crede asta
ar face o astronomie complet eronată.

Tot aşa, un politician care ar crede că
cei bogaţi crează joburi

şi că din acest motiv nu ar trebui să fie impozitaţi,
ar face o politică la fel de eronată.

Am pornit şi am ajutat zeci de companii

şi, iniţial am angajat mulţi oameni,

dar dacă nu ar fi fost nimeni care
să cumpere ce aveam eu de vânzare,

toate acele companii şi joburi s-ar fi evaporat.

De aceea afirm cu certitudine că
bogaţii nu crează joburi.

Nici oamenii de afaceri, mici sau mari, nu o fac.

Joburile sunt consecinţa feedback-ului,
asemănător ciclului vieţii,

dintre clienţi şi afaceri.

Doar consumatorii pot pune în mişcare acest ciclu virtual de cerere crescută şi angajări.

Astfel, mai degrabă consumatorul obişnuit
e creator de joburi, nu capitalişti ca mine.

De aceea, atunci când oamenii de afaceri
îşi arogă meritul pentru crearea de joburi,

e ca şi cum veveriţele şi-ar aroga
meritul pentru crearea evoluţiei.

De fapt e chiar invers.

Oricine care a condus vreodată o afacere,
ştie că angajarea mai multor oameni,

e ultima opţiune a capitaliştilor.

Asta facem, dacă şi numai dacă,
creşte cererea de consum.

În acest sens, să ne numim creatori de joburi
nu e doar incorect. E necinstit.

De aceea metodele după care funcţionăm
sunt atât de greşite.

Când cei bogaţi au cele mai mari scutiri de taxe
şi cele mai mici impozite,

şi totul în numele creării de joburi,

rezultatul e că cei bogaţi devin şi mai bogaţi.

Din 1980 venitul a 1% din cei mai bogaţi americani s-a triplat,

în timp ce impozitul pe profit a scăzut cu 50%.

Dacă taxe mici şi bunăstare mare pentru bogaţi
ar fi dus la la crearea de joburi,

azi ne-am fi înecat în joburi.
(Râsete, aplauze) Vă mulţumesc.

Totuşi, şomajul sau penuria de joburi
e la cote nemaiîntâlnite.

Un alt motiv pentru care
această idee e atât de greşită

e că niciodată nu vor exista suficienţi oameni
putred de bogaţi să întreţină o economie puternică.

Unul ca mine face de 100 sau de 1000 de ori
mai mulţi bani decât americanul de rând.

Dar eu nu cheltui
de 100 sau de 1000 de ori mai mult.

Familia mea are 3 maşini,
nu 3000.

Îmi cumpăr o pereche de pantaloni şi
cămăşi ca majoritatea americanilor,

câteodată, ieşim în oraş, să mâncăm cu prietenii.

Nu pot să cumpăr destul din nimic ca să compensez

pentru milioanele de şomeri sau
insuficient angajaţi care

nu-şi pot cumpăra maşină nouă sau haine,
sau nu mănâncă în oraş.

Nu mă pot revanşa nici faţă de
scăderea consumului majorităţii clasei de mijloc

care cu greu fac faţă preţurilor crescânde

şi sunt blocaţi de salarii mici sau în scădere.

Iată un fapt incredibil:

Dacă familia americană tipică şi-ar fi menţinut salariul proporţional cu preţurile din 1970,

ar fi câştigat cu 4500 de dolari mai mult pe an.

Cum ar fi arătat economia noastră
dacă aşa fi stat lucrurile.

Celor ca mine, capitaliştilor,
li s-au oferit privilegii semnificative

pentru faptul că suntem percepuţi ca şi
creatori de joburi, în centrul universului economic,

iar limbajul şi metaforele pe care le folosim

ca să apărăm curentul economic
şi aranjamentele sociale e grăitor.

E un salt mic de la "creator de joburi" la "Creatorul".

Acest limbaj evident că nu a fost ales la întâmplător,

şi e cinstit să afirm că, atunci când
unul ca mine se declară "creator de joburi",

nu descriem doar felul
în care funcţionează economia,

ci mai degrabă ne arogăm statutul
şi privilegiile pe care le dorim.

Vorbind de privilegii,

extraordinara diferenţă între taxa de 15% pe impozit

pe care capitaliştii o plătesc pe venit,
dividende şi câştiguri de capital,

şi taxa de 35% pe muncă,
pe care americanii obişnuiţi o plătesc,

e greu de justificat fără o pretenţie de zeificare.

Am înţeles totul pe dos în ultimii 30 de ani.

Cei bogaţi ca mine nu crează slujbe.

Joburile sunt o consecinţă
a feedback-ului economic dintre clienţi şi afaceri.

Când clasa de mijloc e înfloritoare, afacerile
cresc, se fac angajări şi proprietarii lor au profit.

Impozitarea celor bogaţi ca să fie bani
pentru investiţii din care să beneficieze toţi,

e o idee fantastică, atât pentru
clasa de mijloc cât şi pentru cei bogaţi.

Aşadar, doamnelor şi domnilor,
iată o idee ce merită răspândită:

În economa capitalistă, adevăraţii creatori
de joburi sunt consumatorii clasei de mijloc.

Impozitându-i pe bogaţi, investind pentru ca
clasa de mijloc să crească şi să prospere,

e singurul şi cel mai abil lucru pe care îl putem face

pentru clasa de mijloc, pentru săraci,
şi pentru bogaţi.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)