Generația Alpha devine tot mai rea! O mamă devine virală: "Copilul meu mă sperie".

În ultima vreme, internetul a fost
împânzit de întrebări

despre cea mai tânără generație
de astăzi:

"Este Gen Alpha condamnată?"

și despre comportamentul lor în clasă.

Am avut un elev care a aruncat cu scaune
și pantofi în mine

pentru că l-am rugat să își scoată caietul
de matematică, dar el nu au vrut.

Așa este, Generația Alpha, împreună cu
cohorta lor mai în vârstă, Generația Z,

nu sunt în prezent în cele mai bune
relații cu sistemul de învățământ.

[Copil:] Imaginează-ți că mergi la
școală, frate!

Eu m-am dus câțiva ani,
dar a fost gunoi.

Și din cauza lacunelor grave de învățare,

acești copii nu pot răspunde nici măcar
la întrebări despre ei înșiși.

Când vă spun că acești copii nu pot citi,

nu pot scrie și nu pot înțelege, nu încerc
să fiu amuzant, sunt foarte serios.

Este o periculoasă lipsă de disciplină.

[Copil:] Atinge-mi iPad-ul!

[Adult:] Ce?

[Copil:] Atinge-mi iPad-ul!

[Adult:] Ce se va întâmpla?

[Copil:] Te provoc!

[Elev:] M-am săturat de asta!
Treaba asta cu pedeapsa se va opri!

[Profesor:] Nu-mi spui tu mie
ce să fac și ce să nu fac!

[Elev:] Eu sunt acum alfa-ul!

În prezent, profesorii părăsesc
profesia într-un ritm amețitor.

[Profesor:] La naiba! M-am săturat
să fiu zilnic nerespectat!

Dar cine este de vină? Profesorii?

Uitați-vă la mine cum predau elevilor
gramatica limbii engleze

cu jocul "Subway Surfers" în fundal.

Părinții?

Dacă nu sunteți pregătiți să recunoașteți

că există o problemă, nu putem nici măcar
începe să vorbim despre soluții.

Sau altceva?

Astăzi, un elev mi-a spus din greșeală...
Alexa.

Mai întâi trebuie să înțelegem:
cum am ajuns aici?

Ce îi face să eșueze?

Generațiile - un grup de persoane
care definesc o perioadă din istorie,

cum ar fi Baby Boom-ul postbelic
(1946-1960)

sau creșterea mileniului (1981-1996).

În prezent, Generația Z e cea mai tânără
generație demografică născută după 1997.

Generația Zalpha, deși foarte dezbătută,
cuprinde copiii născuți între 2009-2012.

Apoi a venit Generația Alpha, un grup de
copii născuți după 2012 până în prezent.

Și, ca toate generațiile noi,
acestea marchează o schimbare.

Tinerii sunt acum în vârstă.

Ce credeți despre Mileniali (1981-1996)?

Sunt grozavi.

Aș vrea să mă întorc să-mi cunosc
parte din înaintași.

Ce e la modă acum.

Dacă aveți un manșon pe spatele
telefonului ar trebui să-l scoateți

și să-l aruncați sau să-l ardeți,

pentru că manșoanele sunt blugii
skinny ai accesoriilor pentru telefon.

Și argoul, acum de neînțeles comparând
cu marfă și mortal de altădată.

[Milenială:] Ce este GYAT?

[Copil:] Ce?

[Mileninală:] Ce înseamnă GYAT?

[Copil 2:] Îmi pare rău, ce?

Și probabil pe bună dreptate.

[Copil2:] GYAT înseamnă
"fată cu fund mare".

Dar în timp ce ne străduim să înțelegem

ritualurile și practicile acestor mici
forme de viață aparent extraterestre...

"Strălucitor de cool, pe bune!"
("Mad lit on God, no cap.")

Cei mai "rizz" (seducători) sunt
Gen Z, pentru că au ca-rizz-mă.

"Rizzler" este purtătorul de "rizz",

adică cea mai carismatică persoană.

(Când Gen Alpha ajunge la liceu.)

Generația Alpha și, la rândul lor, o parte
din Generația Z s-au străduit

să îndeplinească așteptările atât de ușor
reușite de generațiile anterioare.

Oh, Doamne, anul tău începe cu 19,
ești atât de bătrân!

Scriere corectă necesară.

Taci din gură!

Da, conform actualilor și foștilor
profesori

care trag un semnal de alarmă
pe rețelele de socializare,

copiii cu siguranță nu sunt în regulă.

De fapt, se pare că înseși
fundamentele învățării,

care erau cândva așa de ușor modelate
în mințile tinere elastice,

chiar nu mai prind în zilele noastre.

Nu încerc să fiu amuzant,
dar acești copii sunt...

voi spune doar asta:

eu predau la clasa a șaptea,

ei încă sunt la nivelul clasei a patra.

Și despre înțelegerea cititului...

I-aș putea întreba: cine e
personajul principal din

povestea de patru paragrafe pe care
tocmai am citit-o?

Nu pot să-ți spună. Ei chiar nu știu.

Ne-a luat patru săptămâni,
patru săptămâni

să răspundem la o întrebare
într-o propoziție completă.

Despre informațiile de bază...

de exemplu, tocmai am avut o sesiune
astăzi în care l-am întrebat pe elev

care este data nașterii sale,

elevul habar nu avea când era ziua lui
de naștere, nu știa în ce an s-a născut.

Ceea ce se credeau a fi cunoștințe
comune pentru elevi,

nu mai sunt așa automate
pentru copiii și adolescenții de astăzi.

Primul lucru care chiar m-a șocat
a fost faptul că a trebuit să le cer

atâtor elevi să își scrie numele
pe foaia lor de hârtie,

iar când făceau asta, în sfârșit,
scriau doar primul nume,

fără nume de familie, fără dată, fără
punct, nimic din toate astea.

Reclamă.

Dar indiferent dacă faci parte din
Generația X, Y, Z sau A,

un lucru care ar trebui să fie
comun între noi toți

este că emisiunile blocate pe regiune
în serviciile de streaming sunt enervante.

Dacă ți s-a spus vreodată că serialul
"Friends" este pe Netflix,

dar când l-ai căutat nu ai găsit

decât o sugestie de a viziona "Seinfeld"
în schimb, nu sunteți mințit.

"Friends" este pe Netflix, doar că nu
pe Netflix-ul tău.

Dar nu îți face griji, tot ce trebuie

să faci e să te înscrii cu prietenii
tăi la sponsorul de astăzi, SurfShark,

și cu un clic pe un buton vei naviga
pe Netflixul din Marea Britanie

și vei avea acces la fiecare dintre
episoadele din "Friends",

de la primul până la ultimul.

Îți amintești când Netflix ar fi renunțat
la filmul "La birou" acum câțiva ani?

Ei bine, asta e ceea ce
au vrut să crezi.

Între timp, și-a păstrat calmul
și a continuat

pe Netflix-ul britanic în tot acest timp.

Dar, dacă din anumite motive, ai vrea să
vezi versiunea britanică de "La birou",

care e în esență "Rușinos
că îți e și greu să privești",

primul sezon al versiunii
americane pentru "La birou".

Dar pentru întregul show TV, ar trebui
să pleci din Marea Britanie

și să vii la noi în Canada, unde avem
serviciul de streaming CBC Gem,

disponibil numai persoanelor din Canada,

cu excepția cazului în care folosești
SurfShark,

care îți permite să comuți instant
între servere din peste 100 de țări.

Și indiferent din ce țară alegi
să navighezi, tunelul VPN criptat

al SurfShark îți permite să navighezi
pe web în mod anonim.

Furnizorul tău de internet va vedea
doar că accesezi serverele SurfShark,

iar site-ul web pe care îl vizitezi

va vedea doar că ești un utilizator
neidentificabil SurfShark.

Deci, pentru a te bucura de
internet fără probleme,

SurfShark e o opțiune uimitoare.

Și dacă dai clic pe link-ul din descriere
și utilizezi codul promoțional "SPILLTEA",

poți obține 3 luni suplimentare gratuite,

și ești parte esențială
a călătoriei noastre,

ajutând canalul nostru să creeze
mai mult conținut.

Sfârșit reclamă.

Acum să ne întoarcem la marea problemă.

Acest lucru ne aduce la primul răspuns
la: "cine este de vină?"

Profesorii.

Sunt ei la fel de responsabili ca elevii
pentru ignoranța acestora?

Ei bine, conform profesorilor înșiși,
nu, nu sunt.

La urma urmei, ei doar lucrează
cu ceea ce li se dă,

care în prezent se întâmplă să fie
corpurile elevilor,

cu lacune în cunoștințe, acumulate
de ani de zile.

Și în timp ce profesorii s-au adaptat
la abilitățile elevilor lor

prin scăderea așteptărilor
și ajustarea sarcinilor...

Noi încă mai scriem eseuri sau încercăm
să o facem,

doar că acestea sunt puternic modificate
pentru că ei nu le pot face.

Nu există o soluție simplă la această
problemă sau la cercul vicios creat.

Vedeți?

Profesorii ar putea petrece un an școlar
întreg, abordând lacunele din clasa lor

acumulate din anii precedenți,

doar pentru ca sistemul școlar să permită
acestor copii să promoveze clasa,

în ciuda faptului că sunt complet
nepregătiți.

Ei continuă să-i treacă, să-i treacă,
să-i treacă, să-i treacă, să-i treacă.

Pot să pun oricâte zerouri vreau
în acest carnet,

ei îl vor trece pe copil în clasa
următoare.

Și care e cel mai mare obstacol cu care
se confruntă profesorii?

Ei bine, ar fi numărul în creștere
al elevilor care nu știu să citească.

Ratele de alfabetizare în acest moment
sunt nebunești.

Copiii nu citesc, nu recunosc literele,
nu recunosc sunetele literelor.

Acest lucru va merge mult mai adânc
decât credem noi că va merge.

Și așa este.

Când vine vorba de problemele legate
de citit,

faptul că trebuie să așteptăm filmul
este doar vârful aisbergului.

Asta pentru că

analfabetismul este poarta de acces
către o serie de alte probleme,

inclusiv mai multe probleme cognitive,

un risc sporit de abandon școlar

și activitate infracțională,

potrivit unui raport din 2012 al
Departamentului de Justiție al SUA.

Dar când vine vorba de dificultățile
de citit ale elevilor de astăzi,

poate că asta nu e o problemă
datorată profesorilor.

Intrăm în cel de-al doilea răspuns
pentru "cine este de vină".

Programa școlară.

Timp de decenii, diverse școli din
sistemul de învățământ american

au lucrat cu teorii pentru predarea
citirii

care au fost deja dezmințite
de cercetători cognitivi.

Una dintre aceste teorii este
"sistemul celor trei indicii",

care presupune ca elevii să folosească

indicii de context atunci când
întâlnesc un cuvânt necunoscut,

cum ar fi desenul care ar putea
apărea sub text într-o carte.

Ce vă face să citiți bine?

Faptul că mă uit la desene și citesc.

O altă abordare este
"sistemul cuvântului întreg",

care se bazează pe expunerea
repetată a copiilor la cuvinte

până când le memorează.

Din ceea ce pot vedea din clasele mele
și din experiența mea cu copiii mei,

ei învață cuvinte vizual, învață și
memorează cum arată acele cuvinte.

Și asta funcționează până când întâlnesc
cuvinte pe care nu le-au mai văzut încă.

Adagio. Nu este un cuvânt super lung,

nu este o combinație foarte complicată
de litere,

dar pentru că copilul nu mai văzuse
acel cuvânt în viața lui,

nu avea niciun concept despre cum arată,

nu putea să îl aibă deja memorat

și, prin urmare, atunci când încerca
să îl reproducă

nu putea să îl exprime fonetic

sau să reproducă acele litere
în ordinea corectă

sub niciun grad de acuratețe,

inventa literalmente forme,

sau inventa cuvinte,

sau inventa simboluri,

sau scria simboluri care
nu erau nici măcar litere.

În acest timp, sistemele încercate și
testate, cum ar fi

fonica - adică metoda veche
de pronunție a cuvintelor -

au fost lăsate deoparte.

Acum avem la dispoziție peste 50 de ani
de cercetări,

inclusiv un grup de experți condus de
Congresul SUA în 1999,

care a demonstrat că fonica este absolut
necesară pentru învățarea cititului.

Recent, consiliile școlare americane au
început să adopte din nou fonica.

Cu toate acestea, efectele secundare ale

sistemelor trei indicii și cuvânt întreg
sunt greu de contestat,

deoarece elevii care au fost ghidați
folosind aceste teorii

e posibil să poată citi,
dar adesea nu foarte bine.

De fapt, în 2023, s-a raportat că
scorurile la citire și matematică

în rândul elevilor de 13 ani din SUA au
scăzut la cel mai jos nivel din anii 1970.

Dar, din nou, o programă școlară
nu poate explica prea multe,

iar atunci când vine vorba de cauza
principală

pentru amploarea problemelor generațiilor
Alpha și Z, ei bine, conform profesorilor,

aceasta vine din interiorul casei,

ceea ce ne aduce la cel de-al treilea
subiect pentru "cine este de vină".

Părinții.

Zilele trecute, mi-am întrebat elevii:

"Care este un lucru pe care l-ați crezut
în copilărie mult prea mult timp?"

Un copil a răspuns: "că părinții mei
mă iubesc și au grijă de mine".

De ce nu știți cu toții
că copiii voștri nu se descurcă grozav?

De ce nu știți asta?

Sincer, am asistat la ședințe
în care părinții plângeau.

Și cine este de vină pentru asta?

De unde au acești copii problemele astea?

Trebuie să facem ceva.

Și vă iubesc pe toți, dar nu pot fi
doar profesorii cei care fac asta.

Da! După cum sugerează feedback-ul
de la profesori,

aversiunea Gen Alpha și Gen Z pentru
educație nu este înnăscută, ci învățată.

Mă adresez părinților.

Dacă nu sunteți pregătiți să recunoașteți
că există o problemă,

nu putem nici măcar începe să vorbim
despre soluții.

Ipoteza merge în felul următor.

Părinții care lucrează multe ore

pentru a se descurca
într-o economie inospitalieră

au lăsat timpul petrecut în fața ecranului

să compenseze lipsa lor de prezență
în viața copiilor lor.

În ceea ce privește costul acestui
acces nelimitat la tehnologie,

ei bine, acesta nu prea i-a pregătit
bine pe tineri pentru succes.

Acești copii cu iPad au scăpat
de sub control.

[Copil:] Ia-mi iPad-ul!

[Părinte:] Ce?

[Copil:] Ia-mi iPad-ul!

[Părinte:] Ce se va întâmpla?

[Copil:] Te provoc!

Utilizarea excesivă
a dispozitivelor electronice

de către acești așa-numiți copii iPad
le-a alterat dezvoltarea,

scăzându-le abilitățile sociale
și performanțele școlare,

conform studiilor.

În schimb, timpul nerestricționat
petrecut online

a creat elevi care nu pot funcționa
profesional în mediul unei clase.

[Elev:] Domnișoară Chella, ați lucrat
la mieunat?

[Profesor:] La ce?

[Elev:] La mieunat.

Problema pe care o am cu mieunatul
în sala de clasă și la școală

este că copiii îl folosesc ca pe o mod
de a fi nerespectuoși față de profesori

fără ca profesorii să înțeleagă ce fac
greșit.

Și spre fascinația, disperarea și groaza
generațiilor mai în vârstă,

par deconectați de procesul învățării.

Astăzi, un elev mi-a spus din greșeală...
Alexa.

La urma urmei, potrivit profesorilor,

nu este vorba că acești copii
nu sunt capabili, ci că nu le pasă.

Nu le pasă.

Știi, au telefoane, care rezolvă
lucrurile pentru ei,

toți cei din jurul lor sunt cam la fel,
deci ei nu înțeleg cât de în urmă sunt.

Dacă toată lumea din jurul tău e nașpa,
tu nu știi că ești nașpa.

Și se pare că a studia,

ei bine, nu oferă aceeași dopamină ca
vizionarea unui videoclip de 6 secunde,

apăsarea butonului de like
sau primirea unui urmăritor..

În timp ce profesorii au făcut ce au putut
să capteze atenția scăzută a elevilor lor

prin abordări inovatoare...

1, 2, 3 ochii pe mine!

Mulțumesc!

Uită-te la mine! Uită-te la mine!
Te uiți?

Uneori fac meme-uri pe slide-uri
pentru a le atrage atenția.

Chiar și folosind o tactică populară
pe TikTok

pe care oamenii au numit-o videoclipuri
supra-stimulante, sau conținut nămolos,

destinat celor cu receptori de dopamină
arși la maxim.

Priviți-mă cum predau gramatica
limbii engleze elevilor,

cu jocul Subway Surfers pe fundal.

Astăzi elevii nu erau pe telefoane,
distrați.

Mă ascultau și se uitau la ecran.

Am încercat Minecraft Parkour
și Slime Making Videos,

dar Subway Surfers a ieșit învingător!

Alți profesori par să-și fi pierdut
speranța.

"Va fi din ce în ce mai rău, nu-i așa?",

întreba recent un oarecare profesor

într-o postare devenită virală
pe subredditul profesorilor,

dezvoltând motivele pesimismului său.

El a explicat că predă Arta Limbii Engleze
de la 9 la 12 și că, în ciuda faptului că

le permite elevilor să își mărească
notele cu revizuiri,

le oferă teste cu cartea deschisă

și chiar le spune în mod explicit
ce este important să noteze,

copiii nu au niciun interes în educație.

"Am devenit profesor pentru a ajuta la
construirea rezilienței copiilor noștri

și pentru a le arăta cum să rezolve
problemele

și să fie valoroși pentru comunitate,
în general", a scris utilizatorul,

dar între apatie, lipsa de structură
de acasă și jocul

'voi fi cel mai bun prieten
al copilului meu',

asta devine o provocare suplimentară.

Aproape fiecare copil îmi spune că
nu merge la culcare până la ora 1:00 a.m.,

dar că este în pat până la ora 9:00 p.m.

și mai mult de jumătate apar în pijamale,

înfășurați în pături de fleece,
cu cana Starbucks Stanley

și lăsând acasă aproape orice în afară
de laptopurile neîncărcate.

Aceasta va fi noua noastră normalitate?

Bineînțeles!

Mărturiile unor astfel de profesori
au stârnit îngrijorare online

cu privire la parenting.

Profesorii spun că singurul lucru
comun la toți copiii

este că nu le pasă.

Dacă acest lucru e adevărat,

nu e asta cea mai mare problemă
cu care ne confruntăm ca și cultură?

Copiilor noștri nu le pasă de viață?

N-ar trebui să ne oprim din tot
ce facem și să ne gândim

cum să avem mai multă grijă
de copiii noștri?

Dar apatia este o problemă,
lipsa de respect este alta.

Să predau și să lucrez
cu copiii voștri a fost cea mai

traumatizantă experiență din viața mea.

Un alt dezavantaj al timpului nelimitat
în fața ecranului:

copii care nu își pot regla emoțiile,

alături de părinți care par
să nu vadă problema.

Ei bine, este o dinamică asupra căreia
internetul nu se poate să nu speculeze.

Iată ce cred eu: cred că Milennialii
care cresc generația de azi,

care au fost crescuți la rândul lor
de Boomers și Gen X,

încearcă exagerat să corecteze
modul în care ei au fost crescuți.

Probabil că ei au fost prea disciplinați
și au urât asta

și au jurat să nu facă niciodată
la fel copiilor lor.

Se pare că mulți dintre acești părinți

încearcă să găsească o cale ușoară
de a fi părinți,

așa că le-au dat copiilor lor iPad-uri
ca să tacă,

nu au aplicat niciodată reguli sau
îndrumări pentru că nu au știut cum,

și au dat vina pentru comportamentul
nerespectuos al copilului lor inept social

pe faptul că profesorii nu-i înțeleg.

Și cine rămâne să disciplineze
generațiile Alpha și Z?

Profesorii.

[Profesor:] Ei nu te vor angaja!

Nu te vor angaja pentru că nu poți
asculta de nimeni.

[Elev:] Poți oricând să mergi...

[Profesor:] Nu! Vrei să pariezi?
McDonald's nu angajează pe oricine!

[Elev:] Ba da!

[Profesor:] Ba nu!

[Elev:] Ei îi angajează pe toți.

[Profesor:] McDonald's are standarde
pe care îți cere să le îndeplinești.

Dacă nu poți trece nici măcar de clasa
a șasea, nu te vor angaja la McDonald's.

Și, din păcate, când vine vorba
de a răspunde constant înapoi...

[Elev:] M-am săturat de asta.
Chestia asta cu pedeapsa se va opri!

[Profesor:] Nu-mi vei spune tu mie
ce să fac și ce să nu fac!

[Elev:] Eu sunt acum alfa-ul!

[Profesor:] Uite cum funcționează asta:
eu sunt profesorul.

[Elev:] Alfa are prioritate asupra
profesorului.

Alfa are prioritate peste tot.
Nu știi cum funcționează asta?

[Profesor:] Profesorul îi spune alfa-ului
să stea la locul lui chiar acum.

Și apatia cu care acești profesori
se confruntă zilnic...

Elevii din Generația Z sunt complet
dezechilibrați.

Vă arăt un clip de la jumătatea
prezentării unui student.

Nu pot să inventez asta.

A adăugat un videoclip la prezentarea
de slide-uri.

Faceți clic pe link-ul epic de aici.

(Se aude muzică Rick Roll.)

Mulți au ajuns la punctul lor limită.

[Profesor la un liceu din Texas:]
M-am săturat să fiu nerespectat.

Ți-am spus foarte frumos ce să faci!

Nu trebuie să-ți ating afurisitul
de telefon, nici nu aș fi ajuns la asta

dacă ai fi făcut ce trebuia să faci.

Nu-mi mai spune nimic!

Să nu vii să plângi la mine.

Sunt atât de surprinsă.

Ei bine, de fapt nu sunt surprinsă

de cantitatea de susținere din comentarii
pentru acel profesor.

Pentru ca cineva să fie împins până
la punctul de a țipa așa,

într-un cadru profesional,

ca și cum întreaga lui viață,
banii lui, demnitatea lui erau în joc

și el a aruncat totul pe fereastră.

Asta înseamnă ceva.

Fie tipul acela nu e foarte stabil
mental, ceea ce nu știu, nu-l cunosc,

dar din ceea ce am văzut, faptul că
se află în acea clasă îmi spune

că a fost extrem de nerespectat.

Cu toate acestea, profesorii nu se
confruntă doar cu lipsa de respect

din partea elevilor lor,
ci și cu furia acestora.

În timp ce majoritatea statelor

nu urmăresc date legate de
agresiuni asupra profesorilor

de la revenirea la învățarea în
persoană în 2021,

au existat numeroase rapoarte de
violență împotriva profesorilor

în sistemul școlar american.

Și autorii acestor atacuri?

Sunt dragii lor elevi.

Da, potrivit firmei de servicii de
gestionare a riscurilor și despăgubirilor

Gallagher Besset,

din septembrie până în mai 2022

s-a înregistrat un maxim pe 5 ani

pentru cererile de despăgubiri
ale angajaților pentru agresiuni,

din aproximativ 2 000 de școli din
diferite regiuni ale SUA.

Vedem azi cele mai ridicate niveluri
de frecvență, gravitate și complexitate

pentru aceste tipuri de
plângeri de agresiune,

în comparație cu ultimii 4 ani
calendaristici școlari compleți,

a declarat Greg McKenna, liderul practicii
din sectorul public la Gallagher Bassette

pentru Wall Street Journal în 2023.

De fapt, circumstanțele au devenit atât
de grave încât atât profesorii noi,

cât și cei vechi își părăsesc posturile.

Profesori de toate vârstele își părăsesc
locul de muncă

din cauza comportamentului elevilor
din Gen Alpha.

[Profesor:] Am terminat!

[Elev 1:] Din cauza unei singure persoane?

[Elev 2:] Renunțați?

[Profesor:] Nu am de gând să mai fiu
nerespectat de nimeni!

Nu știu cine credeți voi că sunteți,
dar nu tratați pe nimeni așa!

Și oamenii râd!

Da, am să plec!

Nici măcar nu-mi pasă dacă
nu primesc salariu pentru astăzi.

Nu e amuzant!

[Profesor:] Sunt doar o doamnă albă
proastă, asta e tot!

Da, faceți ce vreți să faceți,
nu-mi pasă. O să faceți asta oricum.

Eu plec.

Ies pe ușă.
Nu mă voi mai întoarce niciodată!

S-au săturat să aibă de-a face
cu violența,

s-au săturat să aibă de-a face cu apatia,

s-au săturat să aibă de-a face cu părinți

care găsesc scuze elevilor și se luptă
cu ei mereu.

Și ceea ce pare a fi un exod în masă
al profesorilor e în curs de desfășurare.

Am renunțat să mai predau la Gen Z,

dar se pare că la Gen Alpha
e la fel de greu.

Am avut un elev care a aruncat
cu scaune și pantofi în mine

pentru că l-am rugat să își scoată
cartea de matematică

și să dea la pagina la care lucram,
dar el nu au vrut.

[Reporter:] Liceul Lamar investighează
videoclipul tulburător care arată

un elev care lovește un profesor în cap.

În acest clip, un elev ajunge în fața unui
profesor cerându-i să îi ia telefonul.

Câteva secunde mai târziu, el îl lovește
pe profesor în față.

Acum 20 de ani nu ați fi auzit

aceleași lucruri pe care le auziți astăzi
într-o sală de clasă de la elevi.

Am avut de-a face cu elevi de clasa a doua

care aruncau cu scaune, loveau pereții,
plecau din clasa mea.

La sfârșitul zilei simt că nu mai sunt
profesor, că nu mai sunt educator,

ci simt că sunt o bonă glorificată.

"Este ca un incendiu cu cinci alarme
în acest moment",

a declarat Becky Pringle,

președinta Asociației Naționale pentru
Educație, pentru CNN

cu privire la lipsa de profesori
care afectează acum școlile din SUA.

"Acest lucru nu este nou, dar, ca în orice
altceva, pandemia a agravat situația".

Și asta ne aduce la al patrulea și ultimul
subiect pentru "cine este de vină".

O problemă pe care niciun profesor,
programă școlară sau părinte

nu o poate adresa pe deplin: Covid-19.

În urmă cu doar 4 ani, școlile au început
să își închidă porțile

în fața pandemiei în plină dezvoltare.

La scurt timp după aceea, învățarea
la distanță a preluat controlul.

Cu toate acestea, doar retrospectiv

putem vedea consecințele devastatoare
pe care le-a avut această decizie,

când vine vorba despre educația
formativă a generațiilor Alpha și Z.

Datele din întreaga țară încep să arate

că elevii de gimnaziu și liceu
rămân în urmă.

Săptămâna aceasta, școlile publice
din comitatul Fairfax din Virginia

au raportat o creștere de 83%
a numărului de elevi de gimnaziu și liceu

care au obținut note de F anul acesta
comparativ cu anul trecut.

Uneori este foarte greu să fiu motivată
să intru pe zoom și să lucrez

pentru că am impresia că nici nu contează,
că nu învățăm cu adevărat.

În persoană poți vorbi cu profesorul tău
și e mult mai ușor să înveți mai bine.

Testele naționale au arătat că,
în timpul pandemiei, peste

două decenii de progrese în matematică
și citire au fost complet șterse.

La școlarii de 9 ani și la alte grupe de
vârstă s-au înregistrat

scăderi post-pandemice similare.

Dacă aceste cifre nu încep să crească
din nou, ce riscă această generație?

Totul.

Din nefericire, impactul învățării
la distanță asupra elevilor

persistă până în prezent.

Și asta înseamnă că elevii sunt blocați
într-un joc nesfârșit de recuperare,

atunci când vine vorba de recuperarea
anilor pierduți.

Acești copii nu mai sunt la nivelul
celorlalți copii de acum câțiva ani,

decalajele se adâncesc, iar copiii care
au rămas în urmă sunt și mai în urmă.

Da, se pare că o pandemie nu este
ceva din care

copiii își pot reveni
pur și simplu neafectați.

Pentru copii, această pandemie va avea
urmări pe termen foarte lung.

Nu e ca un comutator de lumină, cum
poate fi pentru tine și pentru mine.

Mai ales când s-a suprapus peste faze
cheie de dezvoltare.

Cei mai în vârstă din generația Alpha
au cât, 13 ani?

Deci cei mai în vârstă copii care
au trecut prin pandemie din Gen Alpha

aveau 10 ani.

Mulți dintre ei erau mai tineri.

Întreaga lor viață a fost dată peste cap.

Bineînțeles că sunt în urmă cu cititul,

bineînțeles că sunt în urmă cu dezvoltarea
socio-emoțională,

bineînțeles că se comportă mai tineri
decât sunt.

Cât despre timpul petrecut
pe ecran de generațiile Alpha și Z,

conform cercetărilor făcute de
Institutele Naționale de Sănătate

și publicate în revista "Pediatrics"

nici acela nu și-a revenit după pandemie

și a rămas încă ridicat de când
au fost ridicate restricțiile.

Și când vine vorba de efectele timpului
excesiv petrecut pe ecrane de către copii

listate de Clinica Mayo

incluzând probleme de comportament

întârzieri în dezvoltarea limbajului
și a abilităților sociale,

violență și probleme de atenție

nu este greu să conectezi asta cu
probleme care afectează în prezent

corpurile de elevi ale diverselor școli
de astăzi.

De fapt, în 2022 peste 80% din
școlile publice din SUA

au raportat că pandemia a afectat negativ
comportamentul elevilor

și dezvoltarea lor socio-emoțională.

În plus, creșterea dimensiunii claselor
și lipsa de sprijin arată că acești elevi

nu beneficiază de atenția suplimentară
de care au nevoie cu disperare.

Cea mai rea parte, ca profesor, este
să îi vezi pe acești copii suferind

și să nu le poți oferi ceea ce au nevoie.

Nu putem face mai mult decât atât,
avem 30 de copii într-o clasă,

toți cu nevoi și diagnostice diferite și

nu putem ține pasul, este complet
nesustenabil.

Membrii acestei profesii notorii, prost
plătite, cu personal insuficient

și subevaluate,

trebuie să se gândească dacă
vocația lor merită.

Această pandemie a exasperat și a expus
atât de multe lucruri cu care

se confruntă profesorii: lipsa de resurse,
lipsa de sprijin, plata insuficientă,

așteptările imposibile pe care le avem

pentru că ne pasă atât de mult
de elevii noștri.

Și asta ne distruge mental și emoțional.

Dar este soarta elevilor de astăzi
atât de groaznică pe cât pare?

Sigur.

Îngrijorarea crescândă de pe internet și
din mass-media nu e tocmai liniștitoare.

Avem de-a face cu o generație
care nu își va reveni niciodată?

Cu siguranță e vorba despre o generație
de elevi care au trecut prin ceva

ce niciunul dintre noi
nu a mai experimentat.

Iar aceștia sunt viitorii noștri lideri,
medici, asistente medicale?

Vă rog!

Ei ar putea duce țara asta la anarhie.

Mi-e frică de ei.

Dar, din nou, aceasta nu este prima dată

când generațiile tinere devin
subiect de controversă.

Generațiile anterioare au purtat separat

stigmatul lipsei de respect,
al violenței și al lipsei de scop,

Gen X primind chiar titlul de
"generația leneșilor".

După cum se afirmă într-un articol
din Washington Post din 2014

referitor la apatia aparentă a generației
Milenialilor (Gen Y),

problema cu orice afirmație privind
atitudinile și comportamentele viitoare

ale tinerilor de astăzi este că
acestea sunt greu de prevăzut

și, prin urmare, întrebarea nu este:

"cine va distruge lumea mai întâi - elevii
de clasa a patra sau încălzirea globală?",

ci dacă trăsătuile negative ale
generațiilor Alpha și Z

sunt unice pentru generația lor sau

sunt pur și simplu un produs secundar
al tinereții,

știți voi, ținta istorică pentru
tot ceea ce este în neregulă cu lumea.

Copiii sunt acum tirani, nu servitori
ai gospodăriilor lor,

nu se mai ridică atunci când bătrânii
intră în cameră, își contrazic părinții,

trăncănesc în fața companiei,
înghit delicatese la masă,

își încrucișează picioarele și
își tiranizează profesorii.

Această afirmație e, de fapt, atribuită
greșit lui Socrate,

dar e un rezumat al plângerilor generale
ale vechilor greci cu privire la tineri,

așa cum a fost scris într-o teză din 1907
de un student, Kenneth John Freeman.

Fiecare generație crede că noua
generație e complet de nestăpânit.

Asta înseamnă că generațiile Alpha și Z
încă mai au timp

să demonstreze
că generațiile mai în vârstă se înșeală

sau, cel puțin, să găsească un mod de
a-și folosi competențele unice.

Sunt profesor și văd peste tot lacune
în dezvoltare.

Unii copii nu știu să citească, alții
nu pot scrie o propoziție.

Cu toate astea, cred că fiecare elev
va avea succes,

mai ales dacă alege marketingul
în această generație,

totul datorită acestui videoclip:

Încercați 50% reducere la Domino's
Pizza pentru că sunt nou aici

și nu vreau să fiu concediat încă.

Deci, vă rog, nu lăsați acest clip
să eșueze.

Știu că ne învățăm copiii să scrie
în propoziții complete

și să nu scrie "PLS" în loc de "te rog".

Cu toate acestea, această reclamă
tocmai ne-a dovedit tuturor că greșim.

În ceea ce privește lacunele
din educația lor,

izbucnirile lor violente și timpul
fără restricții în fața ecranului,

pe care le-au atribuit la orice,

de la părinți permisivi la sistemul școlar
și pandemie,

acestea rămân un motiv de îngrijorare.

Cu toate acestea, când vine vorba dacă
tinerii de astăzi sunt pierduți,

se poate spune că este prea devreme
să ne pronunțăm.

Prioritățile tinerilor de astăzi pur și
simplu nu sunt aceleași.

Oamenii îmi spun: "tu ești puștiul ăla
de pe TikTok."

Eu zic: "Da, domnule, sunt.
Lasă-mă să gătesc Cuzo."

Și în timp ce își polarizează interesele,
atitudinile și comportamentele,

poate că totul se va reduce doar
la o fază a adolescenței.

Se pare că există o generație Alpha.

Da

Trebuie să ai cât? 10 ani?
9 ani, cel mult 10 ani?

Asta nu schimbă faptul că educatorii
poartă în prezent această povară.

Tot ce știu e că și profesorii
sunt ființe umane

și de multe ori oamenii uită asta

în timp ce alți factori le îngreunează
continuu munca.

Sigur, poate fi mai ușor să pui un copil
în fața unui ecran,

dar îi ajută cu adevărat pe termen lung?

[Reporter:] Vreți să spuneți că școlile
le dau diplome de absolvire

unor copii care nu știu bine să citească?

Da, s-a întâmplat peste tot în țară.

Știi, îmi place să predau și îmi place
să-i văd pe copii crescând și învățând,

dar dacă nu-mi pot face treaba,
atunci ce fac?

[Profesor la un liceu din Texas:]
"M-am săturat să nu fiu respectat".

Puteți să spuneți că este o plângere
a bătrânilor împotriva tinerilor

și că de ce demonizați părinții Mileniali,
de ce demonizați copiii din Gen Alfa,

sau puteți să faceți un pas înapoi
și să priviți din perspectiva noastră

și să spuneți: Doamne, mă întreb

de ce atât de mulți oameni
vorbesc despre același lucru?

Aceasta este povestea elevilor de astăzi,

inclusiv provocările pe care le prezintă
în sala de clasă

și potențial dincolo de aceasta.