Rick Warren despre viaţa cu un scop

Pastorul Rick Warren, autorul cărţii "The Purpose-Driven Life" (Viaţa ghidată de ţeluri), reflectă pe baza propriei crize de ţel, la începutul succesului nebun al cărţii sale. El îşi explică credinţa că intenţiile lui Dumnezeu pentru fiecare din noi, sunt ca noi să ne folosim talentul şi influenţa pentru a face lucruri bune.

Sunt adesea întrebat,

Ştii, ce te surprinde pe tine la carte?

Iar eu răspund, faptul că am scris-o.

Nu mi-aş fi imaginat niciodată,

nu m-am gândit nici măcar în cele mai îndepărtate vise --

Nici măcar nu mă consider a fi un autor.

Şi sunt adesea întrebat,

de ce crezi că atât de mulţi oameni au citit-o?

Ea încă se vinde cu aproape un milion de exemplare lunar.

Eu cred ca se întâmpla datorită faptului că golul din suflet

e o boală universală.

Cred că în adâncuri când ne gândim câteodată, punând capul pe perna,

"Viaţa trebuie să însemne mai mult decât atât."

Trezit dimineaţa, mers la muncă, venit acasă şi uitat la televizor,

mers la culcare, trezit dimineaţa, mers la muncă, venit acasă, uitat la televizor, mers la culcare,

mers la petreceri la sfârşit de săptămână.

Mulţi oameni spun, "Eu trăiesc." Nu, tu nu trăieşti -- asta e doar vegetare.

Doar vegetezi.

Eu chiar cred că există acea dorinţă internă.

Cred ce-a spus Chris. Cred că tu nu exişti din întâmplare.

Poate că părinţii tăi nu te-au plănuit, dar eu cred că Dumnezeu a făcut-o.

Cred că există părinţi accidentali, nu e niciun dubiu în privinţa asta.

Dar eu nu cred că există copii accidentali.

Şi cred că eşti important.

Cred că tu contezi pentru Dumnezeu, cred că ai rolul tău în istorie,

cred că ai importanţa ta în acest univers.

Şi cred că diferenţa dintre

ceea ce eu numesc nivelul de viaţă de supravieţuire, nivelul de viaţă de succes

şi nivelul de viaţă semnificativă este,

îţi dai seama, pentru ce naiba sunt eu aici?

Întâlnesc o mulţime de oameni care sunt foarte inteligenţi,

şi spun, "Dar de ce nu pot să-mi rezolv singur problemele?"

Şi întâlnesc o mulţime de oameni de succes,

care spun, "De ce nu mă simt mai împlinit?

De ce mă simt fals?

De ce mă simt de parcă

Trebuie să pretind că sunt mai mult decât sunt cu adevărat?"

Cred că se rezumă la noţiunea de scop, importanţă, ţel.

Cred că se rezumă la

de ce sunt aici? Pentru ce sunt aici? Încotro mă îndrept?

Acestea nu sunt chestiuni religioase --

acestea sunt chestiuni umane.

Am vrut să-i spun lui Michael înainte să vorbească

despre faptul că apreciez cu adevărat ce face,

pentru că îmi face munca mult mai uşoară.

Ca preot, văd o mulţime de ţăcăniţi.

Şi am învăţat că sunt ţăcăniţi în fiecare zonă a vieţii.

Religia nu are un monopol

în chestiunea asta, dar sunt o grămadă de ţăcăniţi religioşi.

Sunt ţăcăniţi laici, sunt ţăcăniţi inteligenţi, ţăcăniţi proşti.

Sunt oameni -- o doamnă a venit la mine zilele trecute,

şi avea o foaie de hârtie -- Michael, o să-ţi placă povestea --

şi a spus, "Ce vedeţi pe foaie?"

M-am uitat pe ea şi am spus, "Ei, eu nu văd nimic."

Iar ea spune, "Ei bine, eu îl văd pe Isus," şi a început să plângă şi-a plecat.

Iar eu, OK, tu ştii. Asta e.

Um.

Bine pentru tine.

Când cartea a devenit cea mai bine vândută carte în lume pentru ultimii trei ani,

într-un fel am avut şi eu mica mea criză.

Criza fiind, de ce mi se întâmplă asta?

Pentru că am început să câştig o grămadă de bani.

Când scrii cea mai bine vândută carte din lume,

aduce tone şi tone de bani.

Şi a mai adus multă faimă, pe care nu mi-o doream.

Când am pus bazele Bisericii Saddleback, aveam 25 de ani.

Am pornit cu o familie în 1980.

Şi m-am decis că niciodată nu voi apărea la TV,

pentru că nu-mi doream să ajung o celebritate.

Nu-mi doream să ajung, citez, "evanghelist, tele-evanghelist" --

nu e felul meu.

Şi dintr-o dată, mi-a adus mulţi bani şi multă atenţie.

Eu nu cred --

acum, acesta e un fel de-a vedea lumea, şi vă spun, oricine are un fel de-a vedea lumea.

Fiecare îşi pune viaţa în slujba a ceva.

Tu îţi pui viaţa în slujba a ceva --

ar fi bine să ştii de ce mizezi pe ceea ce mizezi.

Deci, oricine mizează pe ceva în viaţă,

iar când eu, ştiţi, când am mizat, se întâmpla să cred

că Isus era cine a spus că este.

Dar oricine are -- iar eu cred într-o societate pluralistă --

toată lumea mizează pe ceva.

Iar când am pornit biserica,

ştiţi, nu aveam planuri să fac ce face acum.

Iar apoi când am scris cartea,

dintr-o dată pur şi simplu

a luat avânt,

începând să mă întreb, ei, de ce se întâmplă toate astea?

Pentru că aşa cum începusem să spun,

eu nu cred că ţi se dau bani sau faimă

pentru ego-ul tău, niciodată.

Pur şi simplu nu cred asta.

Iar atunci când scrii o carte a cărui primă propoziţie e,

"Nu e despre tine,"

apoi, dintr-o dată

ea devine cea mai bine vândută carte din istorie,

trebuie să-ţi dai seama, ei bine, cred că nu e despre mine.

Oricine poate să-şi dea seama.

Deci, pentru ce este?

Şi am început să mă gândesc la ceea ce eu numesc îndatoririle belşugului.

şi îndatoririle influenţei.

Deci eu cred, în esenţă, că leadership-ul e o îndatorire.

Că dacă eşti un lider în orice domeniu --

în afaceri, în politică, în sport, în artă,

în lumea academică, în orice domeniu --

nu e datorită ţie,

eşti doar un executant.

De exemplu, de aceea eu cred în protecţia mediului.

Aceasta nu e planeta mea, nu a fost a mea înainte să mă nasc.

Nu va fi a mea nici după ce mor.

Eu doar sunt aici pentru 80 de ani şi-atât.

Discutam zilele trecute la un talk-show,

iar interlocutorul mă provoca şi zice,

"Ce face un pastor pentru protejarea mediului?"

Iar eu l-am întrebat, "Ei bine, tu crezi că

oamenii au responsabilitatea

de a face lumea puţin mai bună pentru generaţiile următoare?

Crezi că avem nişte îndatoriri aici,

pentru a lua mediul înconjurător în serios?"

Iar el răspunde, "Nu."

Iar eu zic, "Oh, zici că nu?" Zic eu, "Lasă-mă să reformulez.

Tu crezi că noi ca fiinţe umane -- nu vorbesc despre religie --

tu crezi că noi ca fiinţe umane, este responsabilitatea noastră

să avem grijă de această planetă şi să o facem puţin mai bună pentru generaţia următoare?"

Iar el răspunde, "Nu.

Nu mai mult decât alte specii."

Când a spus cuvântul "specii", şi-a arătat de fapt felul de a vedea lumea.

Iar el spunea, "Eu nu sunt mai responsabil pentru a avea grijă de mediul înconjurător

mai mult decât este o raţă."

Ei acum, eu ştiu că de multe ori ne purtăm ca raţele,

dar tu nu eşti o raţă.

Tu nu eşti o raţă.

Iar tu eşti responsabil -- aşa văd eu lucrurile.

Astfel, trebuie să înţelegi care e lumea ta, viziunea ta.

Problema e că marea majoritate a oamenilor niciodată nu se gândesc la asta.

Ei niciodată -- niciodată

nu decodifică sau califică sau cuantifică,

şi spun, "Eu cred în asta.

Din cauza asta eu cred în lucrul acesta."

Eu personal nu am destulă încredere pentru a fi ateu.

Dar tu poate ai, poate ai.

Viziunea ta, deci, determină totul din viaţa ta,

pentru că ea îţi determină deciziile,

îţi determină relaţiile,

îţi determină nivelul de încredere.

Determină într-adevăr, totul în viaţa ta.

Ce credem, desigur --

şi se ştie asta -- ne determină comportamentul,

iar comportamentul nostru determină ce devenim în viaţă.

Deci toţi aceşti bani au început să îmi parvină,

şi toată această faimă,

iar eu mă întreb, ce să fac cu toate astea?

Soţia şi cu mine am luat pentru început cinci decizii despre ce să facem cu banii.

Am spus, "În primul rând,

nu o să-i folosim pentru noi."

Nu m-am dus să-mi cumpăr o casă mai mare.

Nu deţin o casă de oaspeţi.

Încă mai conduc acelaşi Ford vechi de patru ani pe care-l conduceam.

Pur şi simplu am spus, nu o să-i folosim pe noi.

Al doilea lucru a fost,

Am încetat să iau salariu de la biserică pentru că sunt preot.

Al treilea lucru, am calculat tot ce m-a plătit biserica în ultimii 25 de ani,

şi i-am returnat.

Şi i-am returnat pentru că nu vroiam să creadă cineva

că fac ceea ce fac pentru bani -- nu de asta o fac.

De fapt, personal, nu am întâlnit niciodată

un preot sau un pastor care să slujească pentru bani.

Ştiu că ăsta e un stereotip. Eu nu am întâlnit niciunul.

Credeţi-mă, există căi mult mai uşoare de a face bani.

Preoţii sunt de serviciu 24 de ore pe zi. Ei sunt ca doctorii.

Am plecat cu întârziere astăzi. Speram să fiu aici de ieri,

pentru că socrul meu trăieşte probabil, ultimele lui 48 de ore

înainte să moară de cancer.

Şi privesc o persoană ce şi-a trăit viaţa --

acum are în jur de 80 şi ceva de ani --

şi moare împăcat. Ştii, testul viziunii tale

nu este comportamentul în vremurile bune.

Testul viziunii tale este cum te comporţi la înmormântare.

Şi participând efectiv la sute dacă nu mii de înmormântări,

chiar contează.

Contează în ce crezi.

Deci, am returnat tot,

şi apoi am înfiinţat trei fundaţii,

ce activează în domeniul problemelor majore ale lumii.

analfabetism, sărăcie, boli pandemice -- în particular HIV/SIDA --

şi am înfiinţat aceste trei fundaţii,

şi-am investit banii în ele.

Ultimul lucru ce l-am făcut, am devenit ceea ce eu numesc "zeciuiala pe dos."

Asta înseamnă că atunci când ne-am căsătorit

în urmă cu 30 de ani,

am început zeciuiala.

Ei, acesta e un principiu din Biblie

care spune să returnezi spre caritate 10 la sută din ce căştigi,

să-i dai ca să ajuţi alţi oameni.

Deci, am început să facem asta, şi în fiecare an am crescut cu 1 procent zeciuiala.

Astfel, în primul an de căsătorie am crescut la 11 procente,

în al doilea an am crescut la 12 procente,

în al treilea an am crescut la 13 procente,

şi tot aşa. De ce am făcut asta?

Pentru că de fiecare dată când donez,

îmi rupe atenţia de la materialismul din viaţa mea.

Materialismul este doar despre a aduna -- adună, adună, adună, adună tot ce poţi,

poţi tot ce aduni, să încapă într-o cană iar restul să se verse.

Totul este despre mai mult, a avea mai mult.

Şi credem că de fapt viaţa de calitate este de fapt a arăta bine.

Asta e cel mai important -- arătatul bine,

a te simţi bine şi a avea lucruri.

Dar nu asta este viaţa bună.

Întâlnesc oameni tot timpul care au toate astea,

şi nu sunt neapărat fericiţi.

Dacă banii te-ar face cu adevărat fericit,

atunci cei mai înstăriţi oameni din lume ar fi cei mai fericiţi.

Şi din ce ştiu eu, personal, nu este adevărat.

Pur şi simplu nu e adevărat.

Deci, viaţa de calitate nu este a arăta bine, a te simţi bine, sau a avea lucruri,

este de a fi bun şi a face bine.

De a-ţi dărui viaţa.

Importanţa vieţii nu vine din statut,

pentru că întotdeauna găseşti pe cineva care are mai mult decât tine.

Nu vine din sex.

Nu vine din salariu.

Vine din a servi.

Este din a ne dărui viaţa pentru a găsi scopul,

a găsi importanţa.

În felul acesta am fost creaţi, cred eu, de Dumnezeu.

Astfel am început să dăruim,

iar acum după 30 de ani,

soţia mea împreună cu mine practicăm zeciuiala pe dos -- dăruim 90 la sută şi trăim cu 10.

Asta, de fapt, a fost partea uşoară.

Partea grea este, ce să fac cu toată atenţia pe care am primit-o?

Pentru că am început să primesc tot felul de invitaţii.

Numai ce m-am întors dintr-un tur de aproape o lună de discursuri

pe trei continente diferite,

nu voi intra în amănunte,

dar a fost un lucru extraordinar.

Şi mă întreb, ce să fac cu asta,

cu notorietatea pe care cartea mi-a adus-o?

Iar fiind preot, am început să citesc Biblia.

Este un capitol în Biblie denumit Psalmul 72,

care e rugăciunea lui Solomon pentru mai multă influenţă.

Când citeşti această rugăciune,

sună foarte egoistă, egocentrică.

Este cam aşa,

el spune, "Doamne, vreau să mă faci faimos."

Pentru asta se roagă.

El spune, "Vreau să mă faci faimos.

Vreau să răspândeşti faima numelui meu peste tot,

vreau să-mi dai putere,

vreau să mă faci faimos.

Vreau să-mi dai influenţă."

Şi sună pur şi simplu precum cea mai egoistă cerere pe care ai putea să o faci

dacă te-ai ruga.

Până citeşti tot psalmul, întregul capitol.

Iar apoi el spune, "Astfel ca regele" --

el era regele Israelului la vremea respectivă la apogeul puterii --

"pentru ca regele să poată avea grijă de văduve şi de orfani,

să-i sprijine pe necăjiţi, să-i apere pe cei neajutoraţi, să aibe grijă de bolnavi,

să-i ajute pe săraci, să vorbească pentru străin,

pentru cel din închisoare."

În principiu, vorbeşte despre toţi marginalizaţii societăţii.

Şi cum citeam asta,

m-am uitat la ea, şi m-am gândit, ştii,

ce spune e că scopul influenţei e pentru a vorbi

pentru cei care nu au influenţă.

Scopul influenţei nu e de a-ţi creşte ego-ul,

sau averea netă.

Şi apropo, valoarea netă nu este acelaşi lucru

cu valoarea ta.

Valoarea ta nu se bazează pe lucrurile tale valoroase,

se bazează pe un set diferit de lucruri.

Astfel scopul influenţei este de a vorbi

pentru cei care nu au influenţă.

Şi trebuie să recunosc,

Nu pot să-mi aduc aminte când e ultima oară când m-am gândit la văduve sau la orfani.

Ei nu sunt pe radarul meu.

Slujesc la o biserică într-una din cele mai influente zone din America --

câteva comunităţi împrejmuite.

Am o biserică plină de preşedinţi de companii şi oameni de ştiinţă.

Şi aş putea să merg cinci ani şi să nu văd niciodată o persoană fără adăpost.

Pur şi simplu nu există în calea mea.

De fapt, sunt la 21 km înspre Santa Ana.

Deci, mi-am spus, "OK,

o să folosesc orice afluenţă sau influenţă am

pentru a-i ajuta pe cei care nu le au."

Ştiţi, există în Biblie o poveste despre Moise.

Indiferent dacă crezi că e adevărată sau nu --

chiar nu contează pentru mine.

Dar Moise, dacă aţi văzut filmul, "Cele Zece Porunci,"

Moise merge şi dă peste acest tufiş în flăcări, iar Dumnezeu vorbeşte cu el.

Iar Dumnezeu spune, "Moise,

ce ai în mână?"

Cred că e una din cele mai importante întrebări ce-ţi vor fi puse vreodată.

Ce ai în mână?

Moise spune, "E un toiag.

E un toiag de păstor."

Iar Dumnezeu spune, "Aruncă-l pe jos."

Iar dacă aţi văzut filmul, ştiţi, îl aruncă şi se transformă într-un şarpe.

Iar apoi Dumnezeu spune, "Ridică-l."

Şi îl ridică din nou,

transformându-se în toiag din nou.

Şi citesc asta, întrebându-mă, despre ce sunt toate astea?

OK. Despre ce sunt toate astea? Ei, eu ştiu câteva lucruri.

Numărul unu, Dumnezeu nu face niciodată un miracol pentru a face pe grozavul.

Nu e pur şi simplu, "Wow, aşa-i că-i uimitor?"

Şi, apropo, Dumnezeul meu nu trebuie să se arate pe plăcinta cu brânză.

Ştiţi, dacă Dumnezeu se va arăta,

nu se va arăta pe plăcinta cu brânză.

(Râsete)

OK? Eu doar, de asta iubesc ce face Michael,

pentru că e cam aşa, OK, dacă el le dezvăluie, atunci eu nu mai trebuie s-o fac.

Dar Dumnezeu -- Dumnezeul meu -- nu apare pe reflexii în fântâni arteziene.

El are câteva căi mai puternice pentru

a face orice vrea să facă.

Dar El nu face miracole doar pentru a face pe grozavul.

Al doilea lucru e că dacă Dumnezeu îţi pune o întrebare,

El ştie răspunsul dinainte.

Evident, dacă El e Dumnezeu, atunci asta înseamnă

că atunci când pune o întrebare, e pentru beneficiul tău, nu al Lui.

Deci, te întreabă, "Ce ai în mână?"

Ei bine, ce era în mâna lui Moise?

Păi, era un toiag de păstor. Acum, urmăriţi-mă.

Toiagul reprezenta trei lucruri despre viaţa lui Moise.

În primul rând reprezenta identitatea lui.

El era un păstor. E un simbol a ocupaţiei lui.

Eu sunt un păstor. E un simbol al identităţii sale, al carierei sale, al job-ului său.

În al doilea rând, e un simbol nu numai al identităţii sale,

e un simbol al venitului său, pentru că toate bunurile lui au legătură cu păstoritul.

În acele vremuri nimeni nu avea conturi în bancă,

sau carduri American Express, sau fonduri de investiţii.

Bunurile tale sunt legate de turmele tale.

Deci e un simbol al identităţii sale, şi e un simbol al venitului său.

Iar în al treilea rând: e un simbol al influenţei sale.

Ce faci cu un toiag de păstor?

Păi, ştiţi, e folosit să muţi oile din punctul A în punctul B cu el,

le tragi sau împingi.

Le tragi sau le înghionteşti, una sau alta.

Deci, El spune,

"O să laşi jos identitatea ta.

Ce ai în mână? Ai identitatea ta, ai venitul tău, ai influenţa ta.

Ce ai în mână?"

Iar El spune, "Dacă o să o laşi jos, o să-i dau viaţă.

O să fac lucruri care nu ţi-ai imaginat c-ar fi posibile."

Iar dacă aţi văzut filmul, "Cele zece porunci,"

toate miracolele care s-au întâmplat în Egipt

sunt făcute cu ajutorul toiagului.

Anul trecut, am fost invitat să vorbesc la un meci All-Stars NBA.

Şi, vorbind cu jucătorii,

pentru că cele mai multe din echipele din NBA, NFL şi toate celelalte echipe

au făcut acele 40 de Zile de Ţel, conform cărţii.

Şi i-am întrebat, spunând, "Ce aveţi în mână?"

Deci, ce aveţi în mână?" zic eu, "E o minge de baschet,

iar acea minge de baschet reprezintă identitatea voastră, cine sunteţi.

Sunteţi jucători NBA. Reprezintă veniturile voastre.

Câştigaţi mulţi bani pe urma acelei mingi mici.

Şi reprezintă influenţa voastră.

Şi chiar dacă veţi fi în NBA doar pentru câţiva ani,

veţi fi un jucător NBA pentru restul vieţii voastre.

Ceea ce vă dă multă influenţă.

Deci, ce-o să faceţi cu tot ce vi s-a dat?"

Şi bănuiesc că principalul motiv pentru care am venit astăzi aici,

în faţa voastră, oameni minunaţi de la TED,

este ca să spun, "Ce aveţi în mână?"

Ce aveţi din ce vi s-a dat?

Talent, condiţie, educaţie,

libertate, conexiuni, oportunităţi,

bunăstare, idei, creativitate.

Ce faceţi

cu ce vi s-a dat?

Asta, pentru mine, e întrebarea primordială despre viaţă.

Asta, pentru mine, e ce înseamnă să fi ghidat de ţel.

În carte vorbesc despre cum eşti construit să faci anumite lucruri, eşti format.

Această mică răscruce are nevoie de daruri spirituale, suflet,

abilităţi, personalitate şi experienţe.

Aceste lucruri te modelează.

Şi dacă vrei să ştii ce ar trebui să faci cu viaţa ta,

trebuie să te uiţi la forma ta. Ce sunt construit să fac?

De ce te-ar construi Dumnezeu să faci ceva

ca apoi să nu te pună s-o faci?

Dacă ţi-e scris să fii antropolog, vei fi un antropolog.

Dacă ţi-e scris să fii explorator subacvatic,

vei fi un explorator subacvatic.

Dacă ţi-e scris să faci afaceri, fă afaceri.

Dacă ţi-e scris să pictezi, pictează.

Ştiai că Dumnezeu zâmbeşte când tu eşti tu?

Când copiii mei erau mici --

au crescut acum, am nepoţi deja --

Obişnuiam să mă aşez pe marginea patului lor,

şi să mă uit la ei cum dorm.

Şi doar priveam trupurile lor mici cum se ridicau şi coborau,

se ridicau şi coborau.

Şi mă uitam la ei, ăsta nu e un accident.

Ridicându-se şi coborând.

Şi mă entuziasmam doar urmărindu-i cum dorm.

Unii oameni au ideea greşită că Dumnezeu e bucuros doar

când faci lucruri, citez, "lucruri spirituale,"

cum ar fi mersul la biserică sau ajutatul săracilor,

sau, ştiţi, spovedindu-vă sau făcând ceva asemănător.

Esenţa e, Dumnezeu e încântat privindu-te făcând ceea ce-ţi place. De ce?

El te-a făcut. Şi când faci ceea ce ţi-a fost scris să faci,

El spune, "Bravo fiule.

Bravo fetiţa mea.

Foloseşti talentul şi abilităţile ce Eu ţi le-am dat."

Deci sfatul meu pentru voi e,

uitaţi-vă ce aveţi în mână --

identitatea voastră, influenţa voastră, veniturile voastre --

şi spuneţi, "Lucrurile astea nu sunt pentru mine.

Sunt pentru a face lumea un loc mai bun."

Vă mulţumesc.