Cum au influențat valorile americane și chineze răspunsul împotriva coronavirusului

Pentru a lupta împotriva COVID-19, ţările au instituit carantina la nivel municipal, autoizolarea la domicilui şi obligativitatea purtării măştilor - dar reacţiile (şi aderarea) la aceste reguli s-a diferenţiat vizibil în Est şi Vest. În conversaţie cu Helen Walters de la TED, scriitoarea Huang Hung explică cum valorile culturale chineze şi americane au influenţat răspunsul lor la epidemie - şi îşi expune opinia despre motivele pentru care toţi ar trebui trebuie să lucreze împreună pentru a pune capăt pandemiei. (Înregistrat pe 16 aprilie 2020)

Helen Walters: Huang,
ne bucurăm să te vedem.

Mulţumim că ne eşti alături!
Cum a fost anul acesta pentru tine?

Huang Hung: Pentru mine,
2020 a început perfect normal.

În ianuarie am mers la Paris,

am dat un interviu
pentru săptămâna modei acolo,

m-am întors la Beijing pe 22 ianuarie,

şi am descoperit că lucrurile
erau un pic tensionate

pentru că erau o mulţime de zvonuri.

Întrucât trecusem deja prin perioada SARS,

nu îmi făceam griji.

Pe data de 23, m-a vizitat
un prieten din New York

care avea gripă,

am luat cina împreună

şi cu un alt prieten

care în următoarea zi a plecat în vacanţă
în Australia cu avionul.

Deci nu luam toate acestea prea în serios

până când a început carantina.

HW: Şi am văzut acest ecou în toată lumea.

Cred că unor oameni încă le e greu
să înţeleagă magnitudinea

unor măsuri care au fost luate în China.

Ce omitem despre reacţia
Chinei la toate acestea?

HH: Ştii, din perspectiva istoriei,

suntem doar două ţări foarte diferite

în ceea ce priveşte cultura şi istoria.

Acestea sunt două experienţe
complet diferite pentru cetăţenii lor.

Deci, în China,

când se instituie carantina,

oamenii sunt în regulă.

Oamenii acceptă,

pentru că ei se gândesc că asta
ar trebui să facă un părinte bun.

Dacă un copil se îmbolnăvește,

îl pui în altă cameră,

îl izolezi şi te asiguri
că ceilalți copii nu se îmbolnăvesc.

Şi ei se aşteaptă la asta de la guvern.

Dar atunci când se întâmplă în afara
Chinei, în America, devine o mare problemă

în ceea ce priveşte lucrul corect politic

şi dacă încalcă libertatea personală.

Deci problemele cu care te confrunţi
într-o societate democratică

sunt probleme cu care nimeni
nu se confruntă în China.

Trebuie să spun că este
un cuvânt în chineză

care nu există în nicio altă limbă,

şi acest cuvânt este „guăi".

Astfel numim un copil

care îşi ascultă părinţii.

Cred că, în calitate de popor,
suntem foarte „guăi”.

Avem acea figură autoritară,

pe care chinezii o tratează cu respect,

şi ei se așteaptă ca guvernul să ia măsuri

şi să rezolve problema.

Oricât de multă suferinţă este,

ei simt că, dacă fratele mai mare spune
că asta trebuie să facem,

atunci asta trebuie să facem.

Şi acest lucru definește
China ca o mentalitate diferită.

China are o mentalitate diferită

faţă de, spre exemplu, oamenii
din Europa şi America.

HW: Simţul responsabilităţii colective

uneori pare absent în această cultură.

În acelaşi timp, aici sunt, cred,
motive serioase de îngrijorare

în ceea ce priveşte supravegherea
şi confidenţialitatea datelor.

Care este echilibrul aici

şi care este compromisul corect
între control şi libertate?

HH: Cred că în era internetului,

este undeva între China şi SUA.

Cred că atunci când confrunţi
libertatea individuală

cu securitatea colectivă,

trebuie să existe un echilibru.

În ceea ce priveşte supravegherea,
directorul Baidu, Robin Li, a spus

că chinezii sunt gata să renunțe
la unele drepturi individuale

în schimbul confortului.

De fapt, el a fost complet criticat
pe reţelele de socializare chinezeşti,

dar eu cred că are dreptate.

Chinezii sunt gata să renunţe
la unele drepturi.

Spre exemplu...

chinezii sunt foarte mândri
de sistemul de plăţi pe care îl avem,

prin care poţi merge oriunde
doar cu iPhone-ul tău

şi să plăteşti pentru tot,

şi doar îţi scanează faţa.

Cred că probabil asta sperie americanii.

China chiar acum încă
se află parţial în carantină,

aşa că dacă mergi undeva,
este o aplicaţia unde scanezi

şi introduci numărul tău de telefon

şi aplicaţia îi va comunica gardianului
de la intrarea în mall, de exemplu,

unde ai fost în ultimele 14 zile.

Când i-am spus asta unei americance,

a fost îngrozită

şi a crezut că este
o încălcare a intimităţii.

Pe de altă parte,

fiind o persoană de origine chineză

şi care a trăit în China
în ultimii 20 de ani,

deşi înţeleg mentalitatea americană,

încă sunt destul de chineză pentru a gândi
„Nu mă deranjează acest lucru,

şi sunt mai bine, mă simt
mai în siguranţă intrând în mall

pentru că toţi au fost scanaţi",

în acelaşi timp, cred că libertatea
individuală, ca un concept abstract,

într-o pandemie ca aceasta,

nu are niciun sens.

Cred că Vestul chiar trebuie
să facă un pas spre Est

şi să se gândească la colectivitate
ca la un întreg,

mai mult decât să se gândească
doar la sine ca individ.

HW: Creşterea retoricii contradictorii
dintre SUA şi China

este evident problematică,

deoarece aceste țări sunt interconectate,

fie că oamenii înţeleg lanţurile globale
de aprovizionare sau nu.

Încotro crezi că ne îndreptăm?

HH: Acesta e cel mai înfricoşător efect,

sentimentele naţionaliste
de ambele părţi în această pandemie.

Pentru că sunt o optimistă,

cred că rezultatul va fi

că ambele părți vor înţelege
că aceasta este o luptă

pe care toată rasa umană trebuie
să o ducă împreună, nu separat.

În ciuda retoricii,

economia globală a ajuns
la o asemenea integrare,

încât decuplarea ar fi
extrem de scumpă şi dureroasă,

atât pentru Statele Unite,
cât şi pentru China.

HW: A fost interesant pentru mine

să văd criticile
pe care China le-a primit.

Spre exemplu, au fost criticați
pentru mușamalizarea numărului de decese,

desigur,

pentru discreditarea lui dr. Li,

primul doctor din Wuhan care a tras
semnalul de alarmă despre coronavirus.

Am văzut un articol
în „The New York Times”

despre utilizatorii Weibo care postau
repetat la ultima postare a lui dr. Li

şi făceau acest lucru în scop
comemorativ pentru el,

discutând cu el.

Sunt aproximativ 870.000 comentarii
şi numărul continuă să crească

la acea ultimă postare.

Vezi vreo schimbare în media?

Vezi o schimbare în atitudinea
faţă de liderii chinezi

care de fapt ar putea duce China
mai mult spre centru,

la fel cum poate America are nevoie
să se apropie de modelul chinez?

HH: Din păcate, nu chiar,

deoarece cred că este o cale

de comunicare între guvernele autoritare
şi oamenii lor.

În noaptea în care a murit dr. Li,

când a fost anunţat faptul că a murit,

reţelele de socializare
chinezeşti au explodat.

Deşi a fost tratat incorect
în calitate de avertizor,

el totuşi a mers să muncească la spital

şi a încercat să salveze vieţi
în calitate de doctor

şi apoi a murit

pentru că a contractat boala.

Asta a provocat furie, frustrare,

şi toate acestea s-au exprimat

în comemorarea unei persoane

pe care ei simt că guvernul
a nedreptăţit-o.

Verdictul

şi versiunea oficială pentru:

„Cine este dr. Li? Este bun sau rău?”

s-a schimbat complet la 180 de grade.

Dintr-un doctor care s-a comportat greşit,

a devenit eroul care a atenţionat oamenii.

Deci, în condiţiile unui guvern autoritar,

ei încă sunt conştienţi de opinia publică,

dar, pe de altă parte,

când oamenii se plâng
şi îl comemorează pe dr. Li,

oare vor într-adevăr să schimbe sistemul?

Răspunsul meu este nu,

pentru că lor nu le place
acea decizie în particular,

dar ei nu vor să schimbe sistemul.

Unul dintre motive este

că ei niciodată
nu au cunoscut un alt sistem.

Acesta este sistemul pe care îl cunosc.

HW: Ce înseamnă „a arunca wok”, Huang?

HH: „A arunca wok” e atunci
când dai vina pe altcineva.

În argoul chinezesc, cineva responsabil

duce un wok negru.

Devii ţapul ispăşitor pentru ceva rău.

Deci, Trump a început să-l numească
„virusul chinezesc”,

„virusul din Wuhan”,

şi încearcă să dea vina
pentru pandemia de coronavirus

pe chinezi.

Apoi chinezii, cred, au dat vina
înapoi pe americani.

Aşa că a fost o glumă foarte amuzantă
pe reţelele de socializare chinezeşti

acea „aruncare de wok”.

Un video de gimnastică aerobică
cu „aruncarea de wok” a ajuns viral.

HW: Dar spune-ne, Huang:

Și tu dansezi pe TikTok, corect?

HH: Da, desigur.

Fac multe exerciții aerobice de tipul
„aruncarea wok” pe TikTok.

HW: Un potențial efect pozitiv
al tuturor acestea e că a dezvăluit

unele dintre inechităţile
și inegalităţile din sistem,

unele dintre structurile
stricate pe care le avem,

şi dacă suntem deştepţi,
putem reconstrui ceva mai bun.

HH: Da, cred că unul
dintre avantajele acestei pandemii

este că realizăm

că umanitatea trebuie
să facă ceva împreună,

în loc să ne separăm
prin rasă, prin culoarea pielii

sau prin naţionalitate;

acest virus cu siguranţă
nu discriminează pe nimeni,

indiferent dacă eşti bogat sau sărac,

important sau neimportant,

orice culoare a pielii
sau naţionalitate ai avea.

Deci, e timpul să fim uniți

în loc să încercăm să divizăm lumea

şi să ne târâm înapoi în cochiliile
noastre naţionaliste.

HW: E un sentiment frumos.

Hunag Hung, mulţumesc
că ni te-ai alăturat din Beijing.

Ai grijă de tine, te rog!

HH: Mulţumesc, Helen,
ai grijă și tu de tine!