O nouă modalitate de a „crește” insule și țărmuri

Ce ar fi dacă am putea să controlăm mișcările oceanului pentru a proteja comunitățile de pe coaste de creșterea nivelului mărilor? Designerul Skylar Tibbits arată cum laboratorul său creează un sistem dinamic, adaptabil de structuri submarine care utilizează energia valurilor oceanului pentru a acumula nisip și a restaura țărmurile erodate, lucrând cu forțele naturii pentru a construi, nu pentru a distruge.

Timp de aproape un deceniu,

eu şi colegii
de la Laboratorul Self-Assembly

am lucrat asupra sistemelor
care se transformă singure,

se auto-asamblează

şi se adaptează la mediu.

De la primele noastre lucrări
asupra printării 4D,

unde am printat obiecte,
le-am scufundat sub apă

şi ele s-au transformat,

la auxetici activi care reacționează
la temperatură şi lumina solară,

la studiile recente
asupra textilelor active

care reacţionează la temperatura corpului
şi îşi schimbă porozitatea,

la cele de printare lichidă rapidă,

unde printăm structuri gonflabile

care se transformă
în funcție de presiunea aerului

şi trec de la o formă la alta,

sau lucrările noastre de auto-asamblare,

unde scufundăm obiecte sub apă,

iar ele răspund la energia valurilor
şi se auto-asamblează

în obiecte cum ar fi obiecte de mobilier.

Sau, la o scară mai largă,

utilizând energia vântului,

câteva baloane meteorologice de un metru

se asamblează în aer
deasupra unui şantier de construcţii.

Pentru medii periculoase,
aspre sau în condiții extreme

unde nu pot ajunge
oamenii ori echipamentul,

ele se pot asambla în aer
şi pe măsură ce se termină heliul,

se întorc la sol

şi obţii o structură spaţială mare.

Toate aceste cercetări sunt despre
alegerea unor materiale simple,

activarea lor cu forțe ale naturii:

gravitaţie, vânt, valuri,
temperatură, lumină solară,

făcându-le să se schimbe,

făcându-le să se transforme,
asambleze, etc.

Cum construim lucruri inteligente

fără dispozitive electromecanice complexe?

Recent am fost abordaţi
de un grup din Maldive

care era interesat în folosirea
unora dintre aceste cercetări și concepte

pentru provocările cu care s-au confruntat

din cauza schimbării climatice.

Primul lucru pe care îl faci
când eşti abordat de cineva din Maldive

e să propui o vizită pe teren.

(Râsete)

E extraordinar.

Aşa că am mers acolo

şi chiar am plecat
cu o perspectivă diferită

despre viitorul schimbărilor climatice.

Pentru că te-ai gândi, ştii,
Maldive se scufundă.

Sunt terminați. Ce or să facă?

Dar am plecat gândindu-mă
că ei ar putea fi modelul,

viitorul model al unui mediu construit
ce se poate adapta și poate fi rezistent,

mai mult decât infrastructura
creată de om.

Dar de obicei există trei abordări

pentru creșterea nivelului mărilor.

Prima e să nu facem nimic și să fugim.

Şi asta e o idee destul de rea.

Mai mult de 40% din populaţia lumii

locuieşte în zone de coastă,

iar odată ce nivelul mării crește
şi furtunile se înteţesc,

vom fi tot mai mult şi mai mult sub apă.

Așa că e extrem de important
să rezolvăm această problemă stringentă.

A doua e să construim bariere.

Putem construi ziduri.

Problema aici e că aplicăm
o soluție statică,

încercând să luptăm împotriva unei
probleme super-dinamice, cu mare energie

şi natura aproape întotdeauna va câștiga.

Deci, cel mai probabil nu va funcţiona.

A treia soluţie e utilizarea dragajul.

Dragajul înseamnă să iei nisip
de pe fundul oceanului

şi să îl pui pe plaje.

Dacă mergeți pe orice plajă
de pe coasta de nord-est sau vest,

veți vedea că se utilizează dragajul
an de an,

doar pentru a supravieţui.

Nu e o soluție așa bună.

În Maldive, ei fac acelaşi lucru
şi pot construi o insulă într-o lună,

o insulă absolut nouă
construită prin dragaj.

Dar e un proces foarte dăunător
pentru ecosistemul marin,

iar apoi pot deveni dependenți de dragaj.

Trebuie să facă asta an după an.

Dar în timpul necesar
să construiască o insulă,

trei bancuri de nisip
s-au construit singure,

iar acestea sunt cantități masive
de nisip,

atât de mari încât îți poți parca barca,

şi asta se numeşte o vizită pe teren.

E o muncă foarte grea.

(Râsete)

În iernile din Boston.

Acestea sunt cantităţi masive de nisip
care se acumulează natural

doar cu ajutorul forțele valurilor

şi topografiei oceanului.

Așa că am început să le studiem.
De ce se formează?

Dacă le-am putea accesa,

am putea să le înțelegem
și să le utilizăm.

Se bazează pe cantitatea
de energie a oceanului

şi topografia peisajului
care favorizează acumularea de nisip.

Deci, ce propunem e
să lucrăm cu forțele naturii

pentru a construi, nu pentru a distruge.

Iar în laborator am instalat
un rezervor cu valuri,

un rezervor mare care creează valuri,

unde am pus corpuri sub apă.

Am încercat toate felurile
de corpuri geometrice.

Valurie interacţionează cu ele,

apoi creează turbulențe
şi începe să se acumuleze nisip.

Deci nisipul începe să formeze
aceste bancuri.

Aşa arată de sus.

În partea stângă,
vedeţi plaja care creşte.

În mijloc vedeți bancul de nisip format.

Deci aceste corpuri colaborează
cu forţa valurilor pentru a construi.

Apoi am început să construim un corp.
Asta e în februarie în Boston.

Aveam suluri mari de ţesătură.

Este un material biodegradabil,

foarte ieftin, e uşor de lucrat cu el.

Apoi l-am cusut sub formă de pungi mari

şi am mers acolo.

Ştiu la ce vă gândiţi.
Ăsta nu e festivalul de muzică Fyre.

(Râsete)

Asta e viaţa reală. E real.

Și am zburat acolo cu aceste pungi
de țesătură în bagajele noastre.

Ne-a ars soarele
pentru că era iarna în Boston

şi apoi le-am umplut cu nisip
şi le-am pus sub apă.

Acestea sunt exact aceleași
forme pe care le-ați văzut în rezervor,

pur şi simplu la scară reală.

Obiecte mari pline cu nisip,

le-am plasat sub apă, sunt niște corpuri
geometrice foarte simple.

În faţa lor vedeţi apa limpede.

Valurile se lovesc de ele.

E destul de limpede.

Apoi în spate apare o turbulență.

Apa şi nisipul se amestecă.

Cauzează transportarea sedimentelor,
apoi nisipul se acumulează.

Aici sunt niște pisici de mare prietenoase
care ne-au vizitat.

În partea stângă este prima zi,
în dreapta e ziua a treia.

Vedeţi nisipul care formează valuri
în partea luminoasă

unde se acumulează

după doar două zile.

Asta a fost în februarie anul trecut
şi rămâne mult de lucru.

Suntem la începutul cercetărilor.

Anul viitor şi după

urmează să le studiem
cu ajutorul imaginilor din satelit

şi măsurărilor batimetrice,

pentru a înţelege impactul
pe termen scurt şi lung

al acumulării naturale de nisip.

Şi scopul mai mare e

să construim corpuri submersibile,

aproape ca niște submarine
care se pot scufunda și pluti.

Ca niște recife de corali adaptabile,

le-am putea redistribui

dacă vine o furtună
dintr-o direcţie sau alta

sau dacă se schimbă anotimpul,

am putea folosi aceste recife adaptabile

pentru a utiliza forţa valurilor
pentru a acumula nisipul.

Credem că ar putea fi folosite
în multe zone de coastă

şi în multe insule din lume.

Dar când ne gândim la crearea
unor medii mai inteligente,

ne gândim la clădiri, mașini
sau haine mai inteligente,

care de obicei înseamnă un plus de putere,

mai multe baterii, mai multe dispozitive,
un cost mai mare, complexitate mai înaltă,

şi în cele din urmă mai mult eșec.

Deci mereu ne gândim: cum să creăm
lucruri mai inteligente cu mai puţin?

Cum să creăm lucruri mai inteligente
care sunt simple?

Ce ne propunem în laborator
şi cu acest proiect în particular

este să utilizăm materiale
simple, ca nisipul

care colaborează cu forțele
din mediu precum valurile

pentru a se acumula și a se adapta.

Am vrea să lucrăm cu voi, să colaborați
cu noi la dezvoltarea acesteia,

să răspândim şi să aplicăm
acest mod de gândire.

Credem că e un model diferit
pentru schimbările climatice,

unul mai mult despre adaptare
şi rezistență,

decât despre opunere şi frică.

Deci, ajutaţi-ne să transformăm

distrugerile naturală
în construcții naturale.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)