-
traducerea: www.chilieAthonita.ro
-
Care este perspectiva ortodoxă
asupra păcatului originar?
-
Subiectul pe care îl vom discuta astăzi
este: Păcatul Originar și ce anume
-
este acesta și cum afectează acesta
teologia în general
-
și care sunt diferențele
-
dintre abordarea ortodoxă orientală
și abordarea occidentală
-
- atât înțelegerea romano-catolică,
-
cât și în cea protestantă.
-
Termenul Păcat Originar e un termen
-
care vine de la Sfântul Augustin, un
sfânt și teolog occidental și teologul
-
primar al Occidentului pentru
o lungă perioadă de timp și mai ales din
-
timpul distrugerii civilizației europene
de către triburile germanice care au
-
invadat începând cu începutul sec al
V-lea la începutul anilor 400 dH
-
și devastarea pe care au lăsat-o în urma
care a distrus învățătura,
-
a eliminat școlile și
creștinii occidentali din Italia și-au
-
pierdut legătura cu
creștinii orientali și cu
-
învățăturile creștine răsăritene și cu
lucrările creștine,
-
lucrări teologice deoarece grecii
erau pierduți și teologii din Occident nu
-
au avut capacitatea de a învăța și de a
corecta în anumite moduri cum au
-
exprimat teologia și, în multe cazuri, au
creat o teologie care contrazicea ceea ce
-
exista deja în creștinism.
-
Și unul dintre acești oameni
a fost Sfântul Augustin,
-
un om strălucit și episcop în Biserica
de Vest din Cartagina,
-
și care a oferit o înțelegere a
Păcatului Originar,
-
pe baza unei scrieri făcute de cineva
despre care el credea că este
-
Sfântul Ambrozie din Milano,
care a fost episcopul care
-
l-a botezat, dar de fapt savanții moderni
îl consideră o persoană necunoscută și
-
îi dau titlul de Ambrosiaster.
Ambrosiaster introduce conceptul
-
de traducianism, care este
transmiterea păcatului lui Adam,
-
sau a păcatului originar, așa cum îl
numește, de la Adam la copiii săi, de la
-
tați la copiii lor prin sămânța taților.
Totodată, vorbim despre vremurile
-
în care nu se înțelege cum
se produce procreația și cum
-
se naște o persoană ceea nu este
corect din punct de vedere științific,
-
deoarece au crezut atunci
că sămânța bărbatului este
-
implantată în pântecele femeii, așa
cum este o sămânță obișnuită plantată
-
într-un câmp și femeia chiar nu
contribuie cu nimic la
-
crearea noii persoane și totul vine de
la bărbat. Deci, Adam este cel care
-
contribuie la întreaga umanitate,
la copiii săi și bărbații
-
sunt cei care transmit umanitatea
lor copiilor lor și păcatul lui Adam
-
este transmis din nou așa cum am spus de
la un bărbat la altul și copiilor săi.
-
Deci, acest concept traducianist
este nou pentru creștinism, nu este
-
prezent în creștinismul ortodox oriental,
nu este prezent la părinții răsăriteni,
-
la părinții greci. Pentru părinții greci
și, de asemenea, pentru Augustin,
-
înțelegerea este cum căderea lui
Adam aduce căderea umanității,
-
aduce o umanitate distrusă, o umanitate
în care relația cu Dumnezeu este ruptă,
-
o umanitate în care sunt trezite
patimile și sunt introduse defectele
-
în ființa umană și unde apare moartea,
care este cel mai mare dintre efectele pe
-
care păcatul lui Adam le are asupra
descendenților săi.
-
Deci toate ființele umane mor
din cauza păcatului lui Adam.
-
Dar Augustin a adăugat la toate acestea
înțelegerea transmiterii vinovăției
-
păcatului și a vinovăției lui Adam și,
prin urmare, fiecare persoană nouă,
-
fiecare copil care se naște,
este condamnat cu adevărat la iad,
-
cu excepția cazului în care
sunt botezați și botezul
-
este evenimentul și
misterul sacramentului care curăță
-
o persoană de această condamnare.
-
Acum, Sfântul Ioan Gură de Aur care vine
la sfarsitul sec al IV-lea,
-
începutul sec al V-lea și, în esență,
este contemporan al lui Augustin,
-
nu are o astfel de învățătură,
dar ceea ce are sunt de fapt lucruri care
-
sunt contrare înțelegerii lui Augustin
și el argumentează pentru că
-
într-un fel el știe că această idee a
vinovăției transmise a circulat
-
- trebuie să fi auzit despre ea - se
opune și o numește absurdă.
-
Interesant este că Augustin a citit
-
câteva dintre aceste texte
ale Sf Ioan Gură de Aur
-
pentru că știa un pic de greacă, dar
ne spune în „Mărturisirile” sale că
-
ura greaca, așa că nu cred că a
citit în profunzime, deși a
-
studiat, a crezut că Sf Ioan Gură de Aur
spunea același lucru ca și el,
-
dar de fapt era
total diferit. Sf Ioan Gură de Aur
-
condamnă înțelegerea că Dumnezeu va
condamna vreodată o persoană pentru
-
păcatul comis de altcineva. El spune asta
foarte clar și de fapt spune că niciun
-
judecător uman nu va condamna vreodată pe
nimeni pentru păcatul altcuiva și
-
cum ar putea Dumnezeu care este cel mai
drept dintre toți judecătorii să facă
-
așa ceva și să fie atât de nedrept.
-
Așa cum am spus mai devreme,
pentru că Augustin a
-
fost teologul principal al Bisericii
Occidentale timp de mai multe secole
-
- în special în cei patru sute de
ani a ceea ce numim Evul Întunecat al
-
Europei - învățătura sa a fost
răspândită în Biserica Occidentală și
-
aceasta a devenit fundamentul
înțelegerii a ceea ce este condiția
-
umanității și antropologia
Bisericii Occidentale a fost cea care
-
iese din această opinie augustiniană.
-
Mai târziu, Toma de Aquino
a încercat să corecteze această
-
poziție a lui Augustin, venind
cu ideea că copiii care mor înainte de
-
a fi botezați nu sunt condamnați
la iad, dar sunt în limbo
-
și că Dumnezeu este responsabil
de asta și el poate decide ce este.
-
Sf Ioan Gură de Aur a spus
că copiii nu au păcate proprii
-
și, prin urmare, nu există păcat de
iertat în timpul botezului și, bineînțeles
-
nu au păcat de la Adam, deoarece
nu există un astfel de concept ca
-
păcatul transmis. Sf Ioan Gura de Aur
vorbește despre botez ca
-
fiind sacramentul în care există
sfințire, există darul
-
Duhului Sfânt, persoana devine
lăcașul Duhului Sfânt și
-
devine un membru al trupului lui Hristos.
El spune că de aceea botezăm copii.
-
Nu îi botezăm ca să le poată
fi iertat orice fel de păcat,
-
ci îi botezăm astfel încât să-i putem
face membri ai trupului lui Hristos și
-
să le oferim sfințire și să
îi facem lăcaș a Duhului Sfânt
-
și să le dăm ocazia
să aibă plinătatea harului lui
-
Dumnezeu și de aceea îi botezăm.
-
În Occident, mult timp s-a
înțeles că botezul
-
elimină păcatul originar, păcatul lui Adam
și vinovăția lui Adam și, prin urmare
-
de aceea botezăm pruncii și
de aceea este necesitatea
-
botezului pruncilor. Interesant
este că, pe baza acestui concept al
-
transmiterii Păcatului Originar și a
vinovăției și responsabilității lui Adam,
-
Biserica Romano-Catolică a început să
dezvolte o altă teologie atunci când s-a
-
confruntat cu gândul cum poate Fecioara
Maria să-L nască pe Dumnezeu dacă
-
nu a fost botezată niciodată și dacă
a avut păcatul lui Adam sau nu.
-
Așa că au venit cu teologia Imaculatei
Concepții a Fecioarei Maria, ce a devenit
-
o dogmă în Biserica Romano-Catolică,
pentru a o curăța pe Maica Domnului
-
de vina și păcatul lui Adam, de vreme ce
aceasta intra în conflict cu înțelegerea
-
că, cum poate ea naște pe Dumnezeu dacă
a fost păcătoasă și a fost ea însăși
-
condamnată la iad.
-
Deci, avem această dezvoltare,
această dezvoltare teologică care
-
se bazează pe acest concept eronat,
dar avem și reformatori, Ioan Calvin,
-
care a îmbrățișat o mulțime de concepte
augustiniene, inclusiv predestinarea
-
și a îmbrățișat, de asemenea,
înțelegerea păcatului originar și
-
transmiterea păcatului și vinovăția și
responsabilitatea lui Adam
-
bazate pe înțelegerea lui Augustin și așa
a fost cazul până astăzi pentru
-
cei care au urmat
înțelegerile calviniste.
-
Desigur, în Biserica Ortodoxă,
-
acesta nu este nici măcar un subiect de
discutat, deoarece nu vedem nicio
-
posibilitate de transmitere a păcatului, a
vinovăției și a responsabilității
-
în nici un fel posibil.