SEX, THE SECRET GATE TO EDEN, HD

Thelema Press

Arcan
1. Un mare secret; un mister

2. Cunoaștere ce este misterioasă
pentru omul de rând

3. O esență secretă sau remediu; un elixir

În centrul oricărei mari tradiții mistice
și religioase,

persistă un adevăr secret, universal:
= MARELE ARCAN =

De-a lungul istoriei, dezvăluirea
secretelor Marelui Arcan către public

a fost interzisă deliberat.

Astfel, misterele sale au rămas
o moștenire ascunsă,

învăluită în povestiri mistice

și în patrimoniul mondial,
prin artă și literatură...

... pentru ca toți să o admire,

câțiva să o imite,

însă puțini să o înțeleagă.

Ascunsă pe fețele tăcute
ale monumentelor egiptene,

sub privirile zeilor vedici,

printre rândurile vechilor
cărți de alchimie

și ademenindu-ne prin miturile
aztecilor și maiașilor,

esența doctrinei secrete
a existat mereu acolo.

De-a lungul istoriei omenirii,

doar câțiva aleși au fost inițiați în
misterele acestui mare adevăr universal.

Și acei câțiva au ghidat restul omenirii,

și i-au dat simbolurile vizibile ale
acestui adevăr ca îndrumare.

Deoarece, Marele Arcan,
secretul secretelor,

era protejat cu înverșunare

și oferit doar celor care dovedeau
puritate morală

și că sunt demni de încrederea acordată.

Dar, pe măsură ce omenirea a
degenerat în barbarie și cruzime,

cunoașterea divină a intrat
în clandestinitate,

pentru a supraviețui în locuri
izolate din întreaga lume.

De-a lungul multor secole,

Marele Arcan a atras omenirea din spatele
poveștilor și miturilor care-l acoperă.

Cunoașterea pe care o aduce este
universală

și se aplică tuturor religiilor adevărate
și tradițiilor mistice.

Fie că este vorba de șarpele lui Adam
și al Evei din tradiția iudeo-creștină,

șarpele înaripat al lui
Quetzelquatl din tradiția aztecă,

șerpii care urcă pe caduceul
zeului grec Hermes,

ori șerpii din tradițiile hinduse
sau budiste,

toate aceste simboluri
conțin aceeași învățătură.

În cele din urmă, după secole
de întuneric și ignoranță,

a venit timpul pentru ca această
doctrină ascunsă să fie dezvăluită.

SEXUL,
POARTA SECRETĂ CĂTRE PARADIS

Calea

Toate religiile sunt bijuterii prețioase

pe firul de aur al divinității.
(Samael Aun Weor)

Cuvântul "religie" provine de la rădăcina
latină "religare", care înseamnă uniune.

Cuvântul "yoga" este derivat din rădăcina
sanscrită "yug", care înseamnă tot uniune.

La baza lor, diferitele tradiții de la
Răsărit (Orient) și Apus (Occident)

descriu același țel:

uniunea cu divinitatea.

Tradițiile religioase oferă harta pe care
cineva trebuie să o urmeze

pentru a ajunge la unificarea cu divinul.

Fiecare religie caută să
transmită aceeași cunoaștere de bază,

dar este nevoie de instrumentele
potrivite pentru a citi harta.

Cu instrumentele potrivite și utilizarea
lor corectă,

un aspirant al oricărei religii
sau tradiții

poate ajunge la cunoașterea divinului
prin experimentare directă

Se poate vedea atunci că există,
realmente, o singură știință,

o singură cale,

care apare însă sub diferite nume
și fațete diferite.

"Căci strâmtă este poarta și îngustă
este calea care duce la viață,

și puțini sunt cei care o află."
(Matei 7: 13 - 14)

În greacă, calea îngustă se numește Gnoză,
care înseamnă Cunoaștere.

În ebraică, aceeași cale îngustă
se numește Da'ath,

care, de asemenea, înseamnă Cunoaștere.

Această cale este reprezentată de faimosul
copac al cunoașterii din Cartea Genezei.

Iar indiciul pentru a intra în
experiență directă cu Dumnezeu,

poate fi găsit prin înțelegerea
simbolului copacului cunoașterii.

Geneza, învățătura iudeo-creștină a
creației,

a fost scrisă ca mijloc pentru a transmite
cunoașterea Marelui Arcan,

celor cu ochi, să vadă,
și urechi, să audă.

Conceperea ei a fost influențată de ambele
tradiții, orientale și occidentale,

pentru a oferi omenirii o cheie, cuprinsă
în baza fiecărei mari religii a lumii.

Cuvântul

Vechiul Testament sau TaNaKh, în aparență,
pare a fi o instruire spirituală de bază,

sub formă de povești și istorisiri.

Însă, în realitate, este un vehicul
al cunoașterii secrete.

Pentru a înțelege mai bine originile
tradiției iudeo-creștine a Genezei,

este necesar să aruncăm o scurtă privire
la viața autorului,

Moise.

Deși născut evreu, Moise a fost crescut
să fie faraon egiptean

și a fost instruit nu numai în
înțelepciunea ascunsă a Egiptului,

ci și în cea a iudaismului său natal.

Civilizația Egiptului antic

este una dintre cele mai durabile
din istoria omenirii

și un protector acceptat al unei
cunoașteri imense în lumea antică.

Iudaismul a fost direct influențat

de două dintre cele mai vechi
civilizații consemnate,

cele din Sumeria și Babilonia,

civilizații renumite pentru
școlile lor de mistere.

Instruit în învățăturile ascunse
ale acestor tradiții străvechi,

Moise a scris primele cinci cărți
ale Bibliei în ebraică

și le-a codificat, așa cum era tradiția.

De aceea, toate povestirile și numele
conținute în cărțile lui Moise

ascund un înțeles mai profund.

Așa cum se spune în cartea mistică
ebraică, Zoharul,

"Povestirile din doctrină sunt mantia ei.

Cei simpli se uită doar la îmbrăcăminte,
adică la povestirea din doctrină;

mai mult ei nu știu.

Cei instruiți, însă, nu văd doar mantia,
ci și ceea ce aceasta acoperă." (Zoharul)

Biblia este simbolică.

Personajele și evenimentele
din Biblie sunt o mantie

care acoperă adevăratul mesaj.

Această cunoaștere interioară a fost
ascunsă sau, în cazul creștinismului,

respinsă în întregime.

Biblia, ca toate marile cărți religioase,
a fost interpretată literal.

Chiar și Iisus din Nazaret a predat
o doctrină publică și una secretă.

"Vouă (discipolilor) v-a fost dat să
cunoașteți tainele împărăției cerurilor,

iar acestora (celorlalți)
nu le-a fost dat." (Matei 13:11)

Cei care au primit învățătura secretă
au fost persecutați

și forțați să ducă cunoașterea
în conspirativitate.

Ca urmare, biserica modernă
a moștenit doar mantia.

În plus,

Biblia a suferit modificări repetate din
partea celor fără orice fel de cunoaștere

a secretelor sale.

Crearea Omenirii

Deși Biblia modernă este foarte
desfigurată,

este totuși pătrunsă de
vechea doctrină secretă.

Cu toate acestea, numeroasele niveluri de
semnificație ascunse în literele evreiești

nu sunt vizibile în versiunile
limbilor moderne ale Bibliei.

De exemplu, chiar primele cuvinte
din Biblie, în ebraică, sunt:

Barashith Barah Elohim
(Brasyt Bra Alhym)

Traducerea uzuală literară este:
"La început, Dumnezeu creează..."

Însă, în traducerea ebraică găsită
în Zohar, se citește:

"În înțelepciune, Elohim creează..."

"Elohim" ("Alhym") este un cuvânt ebraic.

Rădăcina "El" ("Al") este în ebraică "Zeu"
și este de gen masculin.

Forma feminină pentru "El" este
"Eloah" ("Alh"), care înseamnă "Zeiță".

"Elohim" ("Alhym") este la plural.
În acest fel, însemnând "Zei" și "Zeițe",

Masculin/ Feminin

În contrast cu imaginea familiară
a unui bătrân cu barbă,

Dumnezeu este introdus în primele trei
cuvinte ale Bibliei ca fiind androgin,

conținând ambele, parte bărbătească
și parte femeiască.

Androginul Shiva
Ardhanarishvara (Hinduism)

Creatorul Masculin-Feminin
Ometecuhtli (religia Aztecă)

Cuvântul "Elohim" are multe înțelesuri.

Unul dintre ele se referă la îngeri,
guvernatorii Creației.

Aceste ființe divine sunt masculin-feminin,
în imaginea creatorului lor.

Acest lucru este clar ilustrat în cele mai
străvechi imagini cu îngeri,

înfățișându-i ca având atât trăsături
masculine, cât și trăsături feminine.

În Biblie, îngerul care a supravegheat
crearea omenirii

se numește Elohim Iehova
(Jehovah Elohim în engleză)

"Elohim Iehova a făcut pe om din țărâna
pământului."

"A suflat în nările lui suflare de viață
și omul a devenit ființă vie" (Geneza 2:7)

Iehova este un alt nume
important al lui Dumnezeu.

A nu se confunda cu Iahve!
(Jahve sau Javhe în engl.)

Numele Iehova sau Jehovah este
compus din patru litere ebraice:

"Iod", "Hei", "Vav", "Hei".

"Iod" sau "Yod" poate fi tradus
ca gen masculin sau falus, Adam.

"Heva" sau "Heve" este feminin, mamă
sau uter, Eva.

Chiar și numele Iehova conține ambele
forțe, masculine și feminine.

"Și a creat Dumnezeu pe om
după chipul Său;"

"După chipul Elohim (zeilor și zeițelor)
i-a creat:"

"parte bărbătească și parte
femeiască i-a făcut." (Facerea 1:27)

Elohim, îngerul Iehova, l-a format pe om
după asemănarea sa, androgin.

Și astfel, așa cum este consemnat în
esența ascunsă a fiecărei mari religii,

omenirea, simbolizată prin Adam,
a fost odată androgină,

conținând și parte bărbătească,
și parte femeiască.

Grădina Raiului

Elohim Iehova a sădit o grădină în Rai,
spre răsărit,

și a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
(Facerea 2:8)

Raiul (Edenul) este un
paradis al perfecțiunii.

Raiul este simbolul
inocenței și fericirii,

care a fost cândva starea
naturală a omenirii.

Omenirea din Rai era pură, cunoscând
doar bunătate și virtute.

Ca reflexii ale lui Dumnezeu,

omenirea întrupa cele 7 virtuți ale
sufletului: Altruism, Acțiune Corectă,

Castitate, Umilință, Iubire, Fericire
pentru Alții, Cumpătare.

Deși Edenul lui Adam și Eva n-a existat
vreodată în lumea fizică tridimensională,

potrivit înțelepciunii
ezoterice (ascunse, secrete),

a existat un loc fizic numit Eden,
care era situat în Mesopotamia,

între râurile Tigru și Eufrat.

O școală de mistere cu același nume a fost
înființată în acest loc de către caldeeni.

Însă nu aceasta a fost Grădina
Edenului (Raiului) a lui Adam și Eva.

Conform înțelepciunii ezoterice, există
7 dimensiuni fundamentale.

"Nu știți oare cum Allah a creat cele
7 ceruri,"

"unul deasupra celuilalt..."
(Koran, Capitolul Noe, 71:15)

Ascensiunea și coborârea prin aceste
regate de către ființele care le populează

sunt reprezentate în Biblie
de către scara lui Iacob.

Biblia afirmă că, atunci când
Elohim Iehova l-a creat pe Adam,

l-a așezat pe Adam în grădina Raiului.

Înțelepciunea ezoterică afirmă că aceasta
este cea de a patra dimensiune,

lumea energiei vitale.

În ebraică, aceasta se numește Yesod,
ceea ce înseamnă Fundația.

Astfel, strămoșul androgin
al omenirii

a existat într-un nivel mai
subtil al naturii.

De aceea, antropologii moderni nu știu
nimic despre originile noastre reale.

Deși fericită în inocența ei,

omenirea, simbolizată de Adam, avea
nevoie să se dezvolte spiritual.

Așadar, Eva a fost separată
de trupul lui Adam.

"Elohim Iehova a luat una din coastele
bărbatului hermafrodit,

apoi a închis carnea.

Apoi, Elohim Iehova a făcut o femeie

din coasta pe care a luat-o din
bărbatul hermafrodit.

Ea se va numi femeie, pentru că a fost
luată din bărbat."

Acest proces de separare, prezentat
simbolic în biblie, a fost treptat.

Omul hermafrodit a fost separat în două
sexe,

parte bărbătească și parte femeiască,

pentru a se vedea pe ei înșiși mai bine,

să se cunoască pe ei înșiși.

De atunci, bărbatul și femeia au
căutat să-și refacă unitatea pierdută,

care este originea râvnirii pentru
conexiune sexuală.

"Din acest motiv, bărbatul își va părăsi
tatăl și mama și se va uni cu soția lui,

iar ei vor fi un singur trup."

Cei Doi Copaci

"Și, din pământ, Iehova Elohim a făcut să
răsară tot felul de pomi,

care sunt plăcuți la vedere
și buni pentru hrană..."

"... cu Pomul Vieții în mijlocul grădinii
și Pomul Cunoașterii Binelui și Răului"

(Geneza 2.9)

Sunt doi copaci cărora li se acordă o
importanță specifică în cadrul grădinii.

Acești doi copaci sunt simbolici,
nu întocmai cum e scris în text.

Copacul vieții este un simbol străvechi,
universal în semnificație,

și se regăsește în toate culturile care au
deținut cunoașterea ezoterică.

Este același copac pe care Moise l-a găsit
arzând pe muntele Sinai.

Este copacul sub care Buddha
Shakyamuni a găsit iluminarea.

Este copacul lumii în civilizația
mayașilor,

copacul vieții în civilizația aztecilor,

marele copac nordic, Yggdrasil,

care susține existența în
măruntaiele sale puternice.

În tradiția mistică iudaică, știința
copacului vieții este numită Kabballah.

Însă această înțelepciune este universală

și poate fi găsită în toate marile
tradiții religioase,

deși apare sub diferite nume.

Știința copacului vieții este o hartă a
universului...

... și a sufletului omenesc.

Așa cum copacul vieții ilustrează
macrocosmosul, universul extins,

tot astfel ilustrează și microcosmosul,
omul, reflexia universului.

Din acest motiv e și recomandarea
înțeleaptă, gravată-n piatră,

deasupra intrării în celebrul
Oracol din Delphi:

"Omule, cunoaște-te pe tine însuți și vei
cunoaște universul și zeii acestuia"

Copacul vieții simbolizează structura
sufletului și structura creației.

Rădăcinile sale sunt în tărâmurile cele
mai înalte (dimensiunile superioare),

iar ramurile și frunzele acestuia
reprezintă toate lumile

și numeroasele ființe care există.

Roadele acestui pom sunt: viață,
sprijin și înțelepciune.

În biblie, Moise a scris că Adam și Eva
erau liberi să mănânce din copacul vieții.

Asta înseamnă că Adam și Eva erau liberi
să se hrănească

cu știința copacului vieții,

știința lui Dumnezeu, Kabbalah.

Și, cum copacul vieții simbolizează
și sufletul,

lui Adam și Eva, omenirii, îi era permis
să se bucure de beneficiile rămânerii

în stare de perfecțiune, cu
conștiința trezită.

O conștiință complet iluminată este
reprezentată

în tradiția pomului de Crăciun.

Simbolul copacului vieții s-a transmis
prin tradițiile germanice ezoterice.