Cum e să fii părinte într-o zonă de război
-
0:01 - 0:06În întreaga lume, peste 1,5 miliarde
de oameni trec printr-un conflict armat. -
0:07 - 0:10Ca răspuns, oamenii sunt forțați
să-și părăsească țara, -
0:10 - 0:13ajungându-se la 15 milioane de refugiați.
-
0:14 - 0:18Fără îndoială, copiii sunt victimele
cele mai inocente și vulnerabile, -
0:19 - 0:21dar nu doar datorită
pericolelor fizice evidente, -
0:21 - 0:25ci datorită efectelor nespuse
ale războiului asupra familiei. -
0:26 - 0:29Experiența războiului
prezintă un risc înalt pentru copii -
0:30 - 0:34în ce privește dezvoltarea problemelor
emoționale și de comportament. -
0:34 - 0:36Copiii, după cum ne putem doar imagina,
-
0:36 - 0:38se vor simți neliniștiți, amenințați
și în pericol. -
0:39 - 0:40Dar există și vești bune.
-
0:40 - 0:44Calitatea îngrijirii pe care copiii
o primesc în familie -
0:44 - 0:48poate avea un efect mai semnificativ
asupra bunăstării lor -
0:48 - 0:51decât efectul experienței războiului
la care au fost expuși. -
0:52 - 0:55Așa că de fapt copiii pot fi protejați
-
0:55 - 1:00printr-o grijă parentală caldă și sigură,
pe durata conflictului și după acesta. -
1:02 - 1:05În 2011,
eram studentă în primul an la doctorat -
1:05 - 1:09la Facultatea de Stiințele Psihologiei
a Universității din Manchester. -
1:09 - 1:10Ca mulți dintre voi,
-
1:11 - 1:14am văzut criza din Siria
desfășurandu-se în fața mea la televizor. -
1:15 - 1:17Familia mea e originară din Siria,
-
1:17 - 1:18și nu cu mult timp în urmă,
-
1:18 - 1:21am pierdut câțiva membri ai familiei
în moduri cumplite. -
1:22 - 1:25Obișnuiam să stau cu familia mea,
uitându-ne la televizor. -
1:25 - 1:27Cu toții am văzut acele scene:
-
1:27 - 1:29bombe distrugând clădiri,
-
1:29 - 1:30haos, distrugere
-
1:31 - 1:33și oameni țipând și fugind.
-
1:33 - 1:37Întotdeauna oamenii ce țipau și fugeau
au fost cei care m-au pus pe gânduri, -
1:37 - 1:40în mod special acei copii înspăimântați.
-
1:41 - 1:45Eram mamă a doi copii curioși din fire.
-
1:45 - 1:47Aveau cinci și șase ani atunci,
-
1:47 - 1:50o vârstă la care de obicei
copiii pun o grămadă de întrebări -
1:50 - 1:52și așteaptă răspunsuri reale,
convingătoare. -
1:53 - 1:56Așa că am început să mă întreb
cum ar fi să fiu părinte -
1:56 - 1:59într-o zonă de război
și o tabără de refugiați. -
2:00 - 2:02S-ar schimba copiii mei?
-
2:03 - 2:06Și-ar pierde strălucirea
ochii senini și voioși a fiicei mele? -
2:07 - 2:10S-ar schimba firea destinsă
și lipsită de griji a fiului meu, -
2:10 - 2:13într-una retrasă și temătoare?
-
2:13 - 2:14Cum aș face față?
-
2:15 - 2:17M-aș schimba oare?
-
2:19 - 2:21Ca psihologi și consilieri parentali,
-
2:21 - 2:25știm că înarmarea părinților cu abilități
privind grija față de copiii lor -
2:25 - 2:27pot avea un efect uriaș
asupra bunăstării lor, -
2:28 - 2:30iar noi numim asta educație parentală.
-
2:31 - 2:33Întrebarea pe care o aveam era:
-
2:33 - 2:36este posibil ca educația parentală
să fie utilă pentru familii -
2:36 - 2:39care încă erau într-o zonă de război
sau o tabără de refugiați? -
2:39 - 2:42Putem oare ajunge la ei
prin sfaturi și consiliere -
2:42 - 2:44care i-ar ajuta în timpul acestor lupte?
-
2:46 - 2:49Am luat legătura
cu conducătorul doctoratului meu, -
2:49 - 2:50profesorul Rachel Calam,
-
2:50 - 2:54vrând să-mi folosesc abilitățile academice
pentru a face o schimbare în lume. -
2:55 - 2:57Nu eram foarte sigură
de ce anume voiam să fac. -
2:58 - 3:00M-a ascultat cu grijă și răbdare,
-
3:00 - 3:01și mi-a spus, spre fericire mea:
-
3:02 - 3:04„Dacă asta vrei să faci,
și înseamnă așa de mult pentru tine, -
3:04 - 3:06atunci să o facem.
-
3:06 - 3:09Hai să găsim moduri de a afla
dacă consilierea parentală -
3:09 - 3:12poate fi utilă pentru familii
în aceste contexte.” -
3:12 - 3:15Așa că, în ultimii cinci ani,
eu și colegii mei - -
3:15 - 3:17Prof. Calam și Dr. Kim Cartwright -
-
3:17 - 3:20am încercat să găsim
căi de a sprijini familiile -
3:20 - 3:22care au trecut prin război și relocare.
-
3:23 - 3:27Ei bine, pentru a afla cum putem ajuta
familii ce au experimentat conflictul -
3:27 - 3:28în a-și sprijini copiii,
-
3:28 - 3:32primul pas este, bineînțeles,
de a-i întreba cu ce se confruntă, -
3:32 - 3:33nu-i așa?
-
3:34 - 3:35Vreau să zic, pare evident.
-
3:35 - 3:37Însă, de multe ori, cei vulnerabili,
-
3:37 - 3:39pe care încercăm să-i ajutăm,
-
3:39 - 3:40sunt cei pe care nu-i întrebăm.
-
3:40 - 3:43De câte ori nu am presupus
că știm exact de ce are nevoie cineva -
3:43 - 3:47fără măcar a-l întreba întâi?
-
3:47 - 3:51Așa că am călătorit către taberele
de refugiați din Siria și Turcia, -
3:51 - 3:53unde am stat cu familiile și am ascultat.
-
3:54 - 3:57I-am ascultat vorbind
despre provocările parentale, -
3:57 - 3:59străduința parentală,
-
3:59 - 4:01și strigătele lor de ajutor.
-
4:02 - 4:04Câteodată, timpul se oprea în loc,
-
4:04 - 4:06și nu făceam decât să-i țin de mâini
-
4:06 - 4:07și să mă alătur lor
-
4:07 - 4:09într-un plânset tăcut și în rugăciune.
-
4:09 - 4:11Mi-au spus despre strădania lor,
-
4:11 - 4:15despre condițiile neplăcute și aspre
din taberele de refugiați -
4:15 - 4:18care i-au forțat să dea atenție
doar sarcinilor practice -
4:18 - 4:20precum colectarea apei potabile.
-
4:21 - 4:23Mi-au spus cum și-au văzut copiii
devenind retrași; -
4:24 - 4:27tristețea, depresia, furia,
-
4:27 - 4:30urinatul în pat, suptul degetului,
frica de zgomote stridente, -
4:30 - 4:32frica de coșmaruri -
-
4:32 - 4:34coșmaruri înfiorătoare, cumplite.
-
4:35 - 4:39Aceste familii au experimentat
ceea ce noi văzuserăm la televizor. -
4:39 - 4:40Mamele -
-
4:40 - 4:43aproape jumătate
erau acum văduve de război, -
4:43 - 4:45sau nu știau nici măcar dacă soții lor
erau morți sau vii - -
4:45 - 4:48descriau cât de rău cred
că fac față acestei situații. -
4:49 - 4:54Și-au văzut copiii schimbâdu-se,
fără a ști cum să-i ajute. -
4:54 - 4:57Nu știau cum să răspundă
la întrebările copiilor. -
4:57 - 5:01Ceea ce mi s-a părut uimitor
și atât de motivațional, -
5:01 - 5:06a fost măsura în care aceste familii
doreau să-și sprijine copiii. -
5:06 - 5:08În ciuda acestor provocări
cu care se luptau -
5:08 - 5:10încercau să-și ajute copiii.
-
5:10 - 5:14Încercau să găsească sprijin
în angajații de la ONG-uri, -
5:14 - 5:16în dascălii din taberele de refugiați,
-
5:16 - 5:17în medici,
-
5:17 - 5:18și în alți părinți.
-
5:19 - 5:22Am întâlnit o mamă care era în tabără
de doar patru zile, -
5:22 - 5:24însă încercase deja de două ori
-
5:24 - 5:26să caute sprijin pentru fiica ei de 8 ani
-
5:26 - 5:28care avea coșmaruri cumplite.
-
5:30 - 5:33Din păcate, aceste încercări
sunt cel mai adesea inutile. -
5:34 - 5:36Doctorii din tabere, când se află acolo,
-
5:36 - 5:38sunt de cele mai multe ori ocupați,
-
5:38 - 5:42ori nu au cunoștințele sau timpul
pentru a-i consilia elementar pe părinți. -
5:42 - 5:45Dascălii din tabere sau alți părinți
sunt la fel ca ei - -
5:46 - 5:50o parte a unei noi comunități de refugiați
care se confruntă cu noi nevoi. -
5:51 - 5:53Așa că am început să ne gândim.
-
5:54 - 5:56Cum am putea ajuta aceste familii?
-
5:57 - 6:01Lucrurile cu care se confruntau
erau mai mult decât puteau duce. -
6:01 - 6:03Criza siriană a dovedit
-
6:03 - 6:08cât de imposibil ar fi să putem ajunge
la familii la nivel individual. -
6:08 - 6:10Cum altfel i-am putea ajuta?
-
6:10 - 6:14Cum am putea ajunge la familii
la nivel de populație -
6:14 - 6:16și cu costuri reduse
-
6:17 - 6:20în aceste perioade cumplite, teribile?
-
6:21 - 6:23După ore întregi de discuții
cu angajații din ONG-uri, -
6:23 - 6:26unul dintre ei a avut
o idee foarte inovatoare -
6:26 - 6:31de a distribui părinților
o broșură informativă odată cu lipiile - -
6:31 - 6:35lipii ce erau livrate familiilor
din zona de conflict din Siria -
6:35 - 6:37de către angajați.
-
6:37 - 6:39Iar asta am și făcut.
-
6:39 - 6:42Lipiile nu și-au schimbat deloc
înfățișarea, -
6:42 - 6:44cu excepția adăugării celor două hârtii.
-
6:45 - 6:50Una era o broșură informativă ce conținea
sfaturi elementare și informații -
6:50 - 6:53ce le aduceau la cunoștință
ceea ce poate că simțeau -
6:53 - 6:55cât și ceea ce poate
că simțeau copiii lor. -
6:55 - 6:59Și informații despre cum se puteau
ajuta atât pe ei înșiși cât și pe copii, -
6:59 - 7:03informații precum petrecerea timpului
vorbind cu copilul tău, -
7:03 - 7:05demonstrarea afecțiunii față de el,
-
7:05 - 7:07un grad mai mare de răbdare cu acesta,
-
7:07 - 7:09comunicare cu copiii tăi.
-
7:09 - 7:12Cealaltă hârtie era
un chestionar de feedback -
7:12 - 7:14și exista, desigur, și un pix.
-
7:14 - 7:18Așadar, este asta
o simplă distribuire de broșuri, -
7:18 - 7:21sau o cale posibilă de a acorda
primul ajutor psihologic, -
7:22 - 7:25ce asigură o grijă parentală
caldă, ocrotitoare și blândă? -
7:25 - 7:29Am reușit să împărțim 3.000 din acestea
în doar o săptămână. -
7:30 - 7:34A fost incredibil faptul că am avut
o rată de răspuns de 60%. -
7:34 - 7:38Au răspuns 60% din cele 3.000 de familii.
-
7:38 - 7:41Nu știu câți cercetători
se află astăzi aici, -
7:41 - 7:43însă acea rată de răspuns
este extraordinară. -
7:43 - 7:46O asemenea rată ar fi o realizare uriașă
în Manchester, -
7:46 - 7:49darămite într-o zonă de conflict
din Siria - -
7:49 - 7:53iar asta evidențiază importanța
unor asemenea mesaje pentru familii. -
7:55 - 7:59Îmi amintesc cât de entuziaști și dornici
eram de înapoierea chestionarelor. -
7:59 - 8:02Familiile au lăsat o mulțime de mesaje -
-
8:02 - 8:04majoritatea fiind pozitive și stimulative.
-
8:04 - 8:06Însă preferatul meu a fost:
-
8:06 - 8:09„Vă mulțumesc că nu ați uitat
de noi și de copiii noștri.” -
8:10 - 8:12Asta înfățișează potențialul rezultat
-
8:12 - 8:15al acordării primului ajutor psihologic
familiilor, -
8:15 - 8:17cât și al primirii unui feedback.
-
8:17 - 8:20Imaginați-vă dacă am repeta gestul,
într-un mod diferit, -
8:20 - 8:24distribuind lapte pentru copii,
truse de igienă personală pentru femei, -
8:24 - 8:26sau chiar coșuri cu alimente.
-
8:28 - 8:30Dar să vedem cum ne afectează asta,
-
8:30 - 8:31deoarece criza refugiaților
-
8:31 - 8:34ne influențează într-o anumită măsură
pe fiecare dintre noi. -
8:35 - 8:39Suntem bombardați zilnic
cu statistici și fotografii, -
8:39 - 8:41însă nu e surprinzător,
-
8:41 - 8:42pentru că până luna trecută,
-
8:42 - 8:45mai mult de un milion de refugiați
ajunseseră în Europa. -
8:45 - 8:46Un milion.
-
8:47 - 8:50Refugiații fac parte
din comunitățile noastre, -
8:50 - 8:52devin vecinii noștri,
-
8:52 - 8:54copiii lor frecventează
școlile copiilor noștri. -
8:55 - 8:59Așa că am adaptat broșurile
conform nevoilor refugiaților din Europa, -
9:00 - 9:02iar ele există online, la liber acces,
-
9:02 - 9:05în regiuni cu valuri mari de refugiați.
-
9:05 - 9:08Spre exemplu, serviciul medical suedez
a încărcat-o pe website-ul lor, -
9:08 - 9:10iar în primele 45 de minute,
-
9:10 - 9:13a fost descărcată de 343 de ori -
-
9:13 - 9:15accentuând cât de important este
-
9:15 - 9:18pentru voluntari, specialiști sau părinți,
-
9:18 - 9:21să aibă liber acces la informații
despre primul ajutor psihologic. -
9:23 - 9:29În 2013, stăteam pe podeaua rece,
într-un cort din tabăra de refugiați, -
9:29 - 9:33înconjurată de mame,
în timp ce conduceam o întâlnire de grup. -
9:33 - 9:36Vizavi de mine
stătea o doamnă mai în vârstă, -
9:36 - 9:39iar lângă ea,
o fată ce părea să aibă 13 ani, -
9:39 - 9:42stând cu capul rezemat
pe genunchii doamnei. -
9:42 - 9:45Fata a rămas tăcută
peparcursul întâlnirii de grup, -
9:45 - 9:46fără a vorbi deloc,
-
9:46 - 9:48ținându-și genunchii strânși la piept.
-
9:49 - 9:51Spre sfârșitul întâlnirii,
-
9:51 - 9:54în timp ce le mulțumeam mamelor
pentru timpul acordat, -
9:54 - 9:57acea doamnă în vârstă m-a privit,
arătând cu degetul spre fată, -
9:57 - 9:59și mi-a spus: „Ne-ai putea ajuta cu...?”
-
10:00 - 10:02Nu știam ce se aștepta să fac.
-
10:02 - 10:04M-am uitat la acea tânără, am zâmbit
-
10:04 - 10:06și i-am spus în arabă,
-
10:06 - 10:08„As-salāmu ʿalaykum. Shu ismak?”
-
10:08 - 10:09„Cum te numești?”
-
10:10 - 10:12M-a privit confuză și reticentă,
-
10:12 - 10:14dar apoi a spus: „Halul”.
-
10:15 - 10:19Halul e un nume de alint
pentru numele de origine arabă Hala, -
10:19 - 10:22și este folosit doar pentru fetițe
la o vârstă fragedă. -
10:23 - 10:27Atunci am realizat că Hala avea probabil
mai mult de 13 ani. -
10:28 - 10:32Ea avea de fapt 25 de ani
și era mamă a trei copii. -
10:33 - 10:37Hala fusese o mamă sigură de sine,
veselă, plină de viață, iubitoare și grijulie -
10:37 - 10:38cu copiii ei,
-
10:38 - 10:40însă războiul schimbase totul.
-
10:41 - 10:45A trăit înconjurată de bombe
aruncate în orașul ei; -
10:45 - 10:48a trăit înconjurată de explozii.
-
10:48 - 10:51Când avioanele de luptă
zburau deasupra casei lor, -
10:51 - 10:52lansând bombe,
-
10:52 - 10:55copiii ei țipau îngroziți
din pricina zgomotului. -
10:55 - 10:58Hala lua frenetic pernele
și acoperea urechile copiilor săi, -
10:58 - 10:59pentru a bloca zgomotul,
-
10:59 - 11:01în timp ce ea însăși țipa.
-
11:02 - 11:04Când a ajuns în tabăra refugiaților
-
11:04 - 11:07și a văzut că se află
într-o oarecare siguranță, -
11:07 - 11:10s-a autoizolat, purtându-se ca atunci
când era doar un copil. -
11:11 - 11:13Și-a respins complet familia -
-
11:14 - 11:16copiii, soțul.
-
11:17 - 11:19Hala pur și simplu nu mai putea face față.
-
11:21 - 11:23Aceasta este o provocare parentală
cu un sfârșit greu, -
11:24 - 11:25însă din păcate, comună.
-
11:25 - 11:28Cei ce trec printr-un conflict armat
și relocare, -
11:28 - 11:31se vor confrunta
cu serioase probleme emoționale. -
11:32 - 11:34Iar asta e ceva
ce cu toții putem înțelege. -
11:35 - 11:38Dacă ai trecut
printr-un moment devastator în viață, -
11:39 - 11:42dacă ai pierdut pe cineva,
sau ceva la care țineai, -
11:43 - 11:45cum ai putea continua să faci față?
-
11:47 - 11:50Ai putea în continuare să ai grijă de tine
și de familia ta? -
11:51 - 11:55Dat fiind că primii ani
din viața unui copil sunt cruciali -
11:55 - 11:58pentru sănătatea fizică
și dezvoltarea emoțională, -
11:58 - 12:03și că 1,5 miliarde de oameni
experimentează conflictul armat - -
12:03 - 12:06mulți dintre ei alăturându-se
comunităților noastre - -
12:06 - 12:08nu ne permitem să ne facem că nu vedem
-
12:08 - 12:11nevoile celor ce experimentează
războiul și relocarea. -
12:13 - 12:15Trebuie să dăm prioritate
nevoilor acestor familii - -
12:15 - 12:20celor care sunt deportați intern,
cât și refugiaților din restul lumii. -
12:21 - 12:26Angajații din ONG-uri, politicienii
trebuie să dea prioritate, -
12:26 - 12:30cei din WHO, UNHCR,
la fel și fiecare dintre noi, -
12:30 - 12:34cât de mult ne stă în putere.
-
12:36 - 12:41Când începem să recunoaștem
fiecare chip al conflictului, -
12:41 - 12:45când începem să remarcăm
acele emoții încurcate pe chipurile lor, -
12:45 - 12:47îi vedem ca fiind și ei oameni.
-
12:48 - 12:51Începem să vedem
nevoile acestor familii, -
12:51 - 12:52acestea fiind nevoile umane reale.
-
12:54 - 12:57Când nevoile acestor familii
vor fi prioritare, -
12:57 - 13:00intervențiile pentru copiii
din mediile caritabile -
13:00 - 13:05vor oferi prioritate și vor recunoaște
rolul familiei în sprijinirea copiilor. -
13:06 - 13:08Tulburările mintale familiale
se vor face auzite -
13:08 - 13:10în agenda internațională și globală.
-
13:11 - 13:15Iar copiii au mai puține șanse de a intra
în grija serviciilor de asistență socială -
13:15 - 13:16din alte țări,
-
13:16 - 13:19pentru că familiile lor
le vor fi oferit deja sprijinul. -
13:21 - 13:23Iar noi vom fi mai receptivi,
-
13:23 - 13:25mai primitori, mai prudenți
-
13:25 - 13:29și mai încrezători în cei ce se alătură
comunităților noastre. -
13:30 - 13:32Trebuie să oprim războaiele.
-
13:33 - 13:37Trebuie să construim o lume în care copiii
pot visa la avioane ce aruncă daruri -
13:37 - 13:39și nu bombe.
-
13:39 - 13:43Până nu oprim conflictele armate
dezlănțuite în lume, -
13:43 - 13:46familiile vor continua să fie relocate,
-
13:46 - 13:48iar copiii vor deveni vulnerabili.
-
13:48 - 13:51Însă dacă îmbunătățim munca
de a fi părinte și solidaritatea, -
13:51 - 13:56vom putea să diminuăm legăturile
dintre război și dificultățile psihologice -
13:56 - 13:58ale copiilor și familiilor.
-
13:59 - 14:00Mulțumesc.
-
14:00 - 14:02(Aplauze)
- Title:
- Cum e să fii părinte într-o zonă de război
- Speaker:
- Aala El-Khani
- Description:
-
Cum își protejează părinții copiii și cum îi ajută să se simtă iarăși în siguranță, când locuințele le sunt distruse de război? În acest discurs emoționant, psihologul Aala El-Khani împărtășește cum munca ei sprijină - și învață de la - familiile de refugiați afectate de războiul civil din Siria. Ea întreabă: Cum îi putem ajuta pe acești părinți iubitori să le ofere copiilor lor siguranța și afecțiunea de care au atâta nevoie?
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 14:16
Cristina Nicolae approved Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Cristina Nicolae edited Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Mihaida Meila accepted Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Mihaida Meila edited Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Roxana Marina Soare edited Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone | ||
Roxana Marina Soare edited Romanian subtitles for What it's like to be a parent in a war zone |