Geniul lingvistic al bebelușilor

La TEDxRainier, Patricia Kuhl împărtășește descoperiri uluitoare despre modul în care bebelușii învață o limbă, prin ascultarea oamenilor din jurul lor și prin crearea de „statistici” despre sunetele pe care trebuie să le știe. Experimente elocvente de laborator (și scanări ale creierului) arată că bebelușii de șase luni folosesc metode sofisticate pentru a înțelege lumea în care trăiesc.

Vreau să vă uitaţi la acest copil.

Ce vă atrage sunt ochii ei

și pielea pe care adorați să o atingeți.

Dar astăzi vă voi vorbi
despre ceva ce nu puteți vedea,

despre ce se petrece în acel căpșor al ei.

Instrumentele moderne din neuroștiințe

ne arată că, ce se întâmplă
în creierul bebelușilor,

e la fel de complicat ca fizica orbitală.

Și ce descoperim

va lămuri

ceea ce poeții și scriitorii romantici

au descris a fi „deschiderea cosmică”

a minții unui copil.

Ce vedem aici e o mamă din India,

care vorbește limba Koro,

o limbă nou descoperită.

Și ea îi vorbește copilului său.

Ce înţelege această mamă,

și cele 800 de persoane care vorbesc Koro,

e că, pentru a păstra vie această limbă,

trebuie să o transmită copiilor.

Aici apare o problemă incredibilă.

De ce nu poți păstra vie o limbă

dacă o transmiți adulților?

Ei bine, asta are legătură cu creierul.

Ce vedem aici

e existența unei perioade critice
pentru învățarea unei limbi.

Trebuie să vă uitați la vârstă
voastră pe axa orizontală.

(Râsete)

Și pe verticală veți vedea

randamentul la achiziția
celei de-a doua limbi.

Bebelușii și copiii sunt genii
până la șapte ani

și apoi se produce un declin sistematic.

După pubertate, randamentul scade.

Niciun om de știință
nu pune la îndoială această curbă,

dar laboratoarele din întreaga lume

încearcă să se afle cauzele.

În laboratorul meu ne concentrăm

pe prima perioadă decisivă în dezvoltare

și anume,
perioada în care bebelușii încearcă

să stăpânească
sunetele folosite în limba lor.

Credem că prin studierea modului
în care sunetele sunt învățate,

vom obține un model
pentru restul limbajului,

poate și pentru perioadele decisive
care pot exista în copilărie

pentru dezvoltarea socială,
emoțională și cognitivă.

Așadar, am studiat bebelușii

folosind o tehnică
pe care o utilizăm în toată lumea,

pentru sunetele tuturor limbilor.

Copilul stă în poala părintelui

și îi învățăm să întoarcă capul
atunci când se schimbă un sunet,

de exemplu, din „a” în „i”.

Dacă fac asta la momentul potrivit,

cutia neagră se luminează

și un urs panda bate o tobă.

Un bebeluș de șase luni
adoră acest exercițiu.

Ce am aflat?

Ei bine, bebelușii din întreaga lume,

sunt ceea ce îmi place să numesc

„cetățeni ai lumii”;

pot să facă diferența
între toate sunetele tuturor limbilor,

nu contează în ce țară
facem testele sau ce limbă folosim.

E remarcabil pentru că noi
nu putem face asta.

Suntem ascultători limitați de cultură.

Putem face diferența
dintre sunetele propriei limbi,

dar nu între cele ale limbilor străine.

Apare întrebarea:
când devin acești „cetățeni ai lumii”

ascultătorii limitați
de propria cultură, ca noi?

Răspunsul: înainte de prima aniversare.

Ce vedeți aici sunt rezultatele
la testul de întoarcere a capului

ale copiilor testați în Tokio
și Statele Unite, aici în Seattle,

în timp ce au ascultat
sunetele „ra” și „la”,

sunete importante în engleză,
dar nu și în japoneză.

Între șase și opt luni
bebelușii sunt identici.

Două luni mai târziu
are loc ceva incredibil.

Bebelușii din Statele Unite
au rezultate mai bune,

cei din Japonia obțin
rezultate mai proaste,

dar ambele grupe de bebeluși

se pregătesc pentru limba
pe care o vor învăța.

Întrebarea e: ce se întâmplă
în această perioadă decisivă de două luni?

Acum se dezvoltă capacitatea
de a percepe sunetele,

dar ce se petrece în creier?

Două lucruri se petrec.

Primul e că bebelușii ne ascultă atent

și fac statistici în timp ce ne ascultă,

întocmesc statistici.

Ascultați două mame în timp
ce vorbesc „limba mamelor”

limba universală folosită
pentru a vorbi cu copiii,

prima dată în engleză, apoi în japoneză.

(Video) Mama englezoaică:
„Ah, ador ochii tăi albaștri și mari,

sunt atât de drăguți!”

Mama japoneză : [în japoneză]

Patricia Kuhl: Când li se vorbește,
bebelușii ascultă și fac statistici

despre limba pe care o aud.

Și acele ramificații cresc.

Ce am aflat

e că bebelușii fac statistici precise

și statisticile despre japoneză
și engleză sunt foarte diferite.

Engleza are multe R-uri și L-uri

iar diagrama o arată.

În japoneză, distribuția e total diferită,

unde vedem un grup de sunete intermediare,

cunoscute sub numele de R-ul japonez.

Deci, bebelușii înregistrează
statistici despre o limbă

și asta le schimbă creierul;

îi transformă din cetățeni ai lumii

în vorbitorii influențați de cultură,
ca noi.

Dar noi, ca adulți

nu mai înregistrăm acele statistici.

Suntem conduși de reprezentările
din memorie

pe care ni le-am format
în primii ani de dezvoltare.

Așadar, ce vedem aici

schimbă definiția perioadelor
decisive în dezvoltare.

Există argumente
matematice potrivit cărora

învățarea materialelor
lingvistice poate încetini

când distribuțiile
noastre se stabilizează.

Asta ridică multe întrebări
despre persoanele bilingve.

Ele trebuie să aibă două seturi
de statistici în minte în același timp

și să sară de la unul la altul

în funcție de persoana cu care vorbesc.

Ne-am întrebat:

pot bebelușii să facă statistici
despre o limbă cu totul nouă?

Am testat acest lucru
expunând bebeluși americani,

care nu mai auziseră
niciodată o a doua limbă,

la dialectul mandarin
în perioada decisivă de dezvoltare.

Știam că atunci când monolingvii
au fost testați

în Taipei și în Seattle,

am obținut aceeași diagramă.

Între șase și opt luni
diagramele sunt identice.

Două luni mai târziu
se petrece ceva incredibil.

Bebelușii taiwanezi au rezultate
mai bune, nu cei americani.

În această perioadă
am expus bebelușii americani

la dialectul mandarin.

Ca și cum rude care vorbesc dialectul
mandarin au venit în vizită pentru o lună

și s-au instalat la tine acasă

și au vorbit copiilor timp de 12 ședințe.

Iată cam cum arăta în laborator.

(Video) Vorbitor al dialectului
mandarin: [mandarină]

PK: Deci, ce le-am făcut creierașelor lor?

(Râsete)

A trebuit să avem un grup de control

pentru a ne asigura
că prin venirea în laborator

nu îți îmbunătățești competențele.

Deci, au venit niște bebeluși
și au ascultat engleză.

Putem vedea din diagramă

că expunerea la engleză
nu le-a îmbunătățit dialectul mandarin.

Dar uitați-vă ce se întâmplă cu bebelușii
expuși dialectului mandarin.

Au fost la fel de buni
ca bebelușii din Taiwan,

care ascultaseră timp
de 10 luni și jumătate.

S-a demonstrat că bebelușii
fac statistici despre o nouă limbă.

Fac statistici despre orice le oferi.

Dar ne-am întrebat ce rol

joacă factorul uman

în acest exercițiu de învățare.

Am alcătuit alt grup de bebeluși,

cărora le-am administrat
același dozaj de 12 ședințe,

dar prin intermediul unui televizor,

iar alt grup de bebeluși
au primit doar expunere audio

și s-au uitat la un ursuleț pe ecran.

Ce le-am făcut creierelor lor?

Ce vedeți aici e rezultatul
pentru expunerea audio,

niciun progres în învățare,

și rezultatul pentru expunerea video,

niciun rezultat în învățare.

E nevoie de o ființă umană

pentru ca bebelușii să facă statistici.

Creierul social controlează

momentul în care bebelușii fac statistici.

Vrem să pătrundem în interiorul creierului

și să vedem ce se întâmplă

când bebelușii sunt în fața televizorului,

față de o ființă umană.

Din fericire, avem un aparat nou,

magnetoencefalograful,

care ne permite să facem acest lucru.

Arată ca un uscător de păr de pe Marte.

Dar e 100% sigur,

total neinvaziv și silențios.

Precizia e milimetrică,
în privința distanței,

și de ordinul milisecundelor

prin folosirea a 306 conductori
de interferență cuantică,

care transmit semnale
de interferență cuantică,

pentru a detecta câmpurile magnetice

care se schimbă atunci când gândim.

Suntem primii în lume

care au studiat bebelușii

într-un magnetoencefalograf

în timp ce ei învățau.

Aceasta e micuța Emma.

Are șase luni.

Ea ascultă diferite limbi

în căștile pe care le are pe urechi.

Vedeți, ea se poate mișca.

Îi studiem creierul

cu niște electrozi fixați pe bonetă,

așa că mișcările nu îi sunt limitate.

A fost o provocare tehnică incredibilă.

Ce vedem?

Vedem creierul bebelușului.

Când bebelușul aude un cuvânt în limba ei,

zona responsabilă pentru perceperea
sunetelor se activează

și apoi urmează zonele vecine,

care credem că sunt legate de înțelegere,

coordonând diferitele zone ale creierului,

și cauzalitate,

o anumită zonă a creierului
activează o altă zonă.

Ne îndreptăm

spre era înțelegerii

a modului în care se dezvoltă
creierul bebelușilor.

Vom putea vedea creierul bebelușilor

în timp ce aceștia percep emoțiile,

în timp ce învață
să vorbească și să citească,

când rezolvă o problemă de matematică,

sau le vine o idee.

Și vom putea dezvolta
intervenții pe creier

pentru copiii care au dificultăți
de învățare.

Așa cum spuneau poeții și scriitorii,

vom putea vedea, cred,

acea deschidere minunată,

acea deschidere completă

a minții unui copil.

În studiul asupra creierului copiilor,

vom descoperi adevăruri profunde

despre ceea ce înseamnă să fii uman,

și poate că în acest demers

vom putea să păstrăm deschiderea
creierului nostru spre învățare

pe durata întregii vieți.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)