Are „Vrăjitorul din Oz” un mesaj ascuns? - David B. Parker

Vezi lecţia completă: http://ed.ted.com/lessons/does-the-wonderful-wizard-of-oz-have-a-hidden-message-david-b-parker

În introducerea „Vrăjitorului din Oz”, L. Frank Baum susţine că această carte e doar o poveste pentru copii. Dar unii oameni de știință au găsit în carte critici ascunse faţă de politica economică de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
E posibil ca una din cele mai preferate poveşti pentru copii a Americii să fie o parabolă subversivă? David B. Parker investighează textul în căutarea indiciilor.

Lecţie de David B. Parker, animaţie de Avi Ofer.

În vara anului 1963,

un profesor de liceu a schimbat modul
în care lumea vedea „Vrăjitorul din Oz”.

Numele lui era Henry Littlefield

și preda o lecţie de istorie a Americii.

Ajunse la a doua jumătate a secolului XIX,
o perioadă numită Epoca de Aur,

însă nu reuşea să menţină
interesul elevilor

asupra complexelor probleme sociale
şi economice ale perioadei.

Într-o noapte, în timp ce le citea

fiicelor sale „Vrăjitorul din Oz”,

i-a venit o idee.

În 1890, fermierii doreau să adauge
mai mult argint la standardul de aur

pentru a pune mai mulţi bani în circulaţie

şi pentru a facilita
împrumuturile fermierilor.

În carte, Dorothea a mers
către Oraşul Smaraldelor

pe drumul de cărămizi galbene

în pantofii ei argintii.

Pantofii de rubin din film
erau iniţial argintii.

Argintul şi aurul pe drumul prosperităţii.

L. Frank Baum a publicat cartea în 1900

la apogeul Epocii de Aur

şi asemănarea nu părea să fie exclusă.

Nimeni nu a mai făcut aceste legături,

însă acest fapt
nu l-a descurajat pe Littlefield.

El a predat elevilor săi
Epoca de Aur cu ajutorul cărţii

şi în curând, el şi elevii săi
găseau mai multe legături.

De exemplu, la sfârşitul anilor 1890,

Statele Unite îşi reveneau
din recentul Război Civil

şi au integrat noi mari teritorii,

generând o eră a prosperităţii
pentru unii.

Dar în timp ce industria şi finanţele
în nord şi est prosperau,

fermierii de-a lungul Sudului
şi Vestului Mijlociu se chinuiau.

Acest fapt a dus la o mişcare populară,

unind fermierii şi muncitorii
împotriva elitelor urbane.

În 1896, mişcarea s-a transformat
în Partidul Popular

şi sprijinul democratului
Williams Jennings Bryan

l-a adus aproape de președinție.

Între timp în Oz, susţinea Littlefield,

Dorothea e o fată tipic americană

a cărei viaţă grea în Kansas
este efectiv dată peste cap

de forţele puternice
din afara controlului ei.

Piticii sunt oamenii de rând
asupriţi de Vrăjitoarea din Est,

bănci şi monopoluri.

Sperietoarea e fermierul,

considerat naiv însă destul de ingenios,

Omul de Tinichea e muncitorul industrial
dezumanizat de munca în fabrică

şi Leul cel Laş e William Jennings Bryan

ce putea fi o figură influentă
dacă ar fi fost suficient de curajos

să adopte programul radical
al populiştilor.

Împreună, ei călătoreau
pe un drum galben de aur

spre un oraş mare
a cărui putere a conducătorului

se dovedeşte a fi construită pe iluzii.

Littlefield a publicat unele
din aceste observaţii într-un eseu.

Afirmaţia sa că această fantezie
era de fapt o critică subversivă

a capitalismului american,
atrăgea mulţi oameni în 1960.

Alţi savanţi au preluat tema,

propunând multiple analogii şi legături.

Ei au sugerat că Toto, câinele Dorotheei

reprezenta antialcoolicii
partidului de prohibiție.

Oz era în mod evident
abrevierea pentru unce,

o unitate importantă
în dezbaterea despre argint.

Şi lista continuă.

În 1980, această viziune
asupra cărţii era acceptată atât de larg

încât mai multe cărţi
de istorie a Americii

au menţionat-o în discuţiile
politicii de la sfârşitul secolului XIX.

Dar cât e de corectă această teorie?

Introducerea lui L. Frank Baum afirmă
că e doar o carte pentru copii.

A trimis oamenii pe o pistă
greşită în mod intenţionat?

E corect să-l punem la îndoială
decenii mai târziu?

Nu există un răspuns final,

ceea ce face intenţia autorului

o întrebare complexă, încâlcită
şi distractiv de descifrat.

Recent, unii savanţi
au interpretat „Vrăjitorul din Oz”

exact invers față de Littlefield.

Ei afirmă că e o celebrare
a noii culturi urbane a consumatorului.

Istoricul William Leach susţinea
că uimitorul Oraş al Smaraldelor din Oz

era menit să adapteze oamenii
la noua şi strălucitoarea Americă.

Într-un final, ceea ce ştim sigur
este că Baum,

inspirat de legendele folclorice europene,

intenţiona să creeze una
pentru copiii americani.

Fie că avea sau nu
alte înţelesuri ascunse,

importanța continuă a acesteia
sugerează că a reuşit

să creeze o poveste
pe care America o poate considera proprie.