Ce însemna cu adevărat democrația în Atena? - Melissa Schwartzberg

Lecția completă poate fi văzută la: http://ed.ted.com/lessons/what-did-democracy-really-mean-in-athens-melissa-schwartzberg
Deși noi considerăm alegerile drept piatra de temelie a democrației, atenienii - cei care au inventat termenul - foloseau, de fapt, un sistem de loterie pentru a alege majoritatea politicienilor. Melissa Schwartzberg descrie particularitățile democrației ateniene și arată câteva moduri în care un sistem bazat pe loterie ne-ar fi de folos astăzi.

Salut, felicitări!
Tocmai ai câştigat la loterie.

Premiul însă nu constă în bani
sau într-o croazieră de lux.

E un post în legislatura națională
a țării tale.

Nu ești singurul câștigător.
Toți colegii tăi au fost aleși la fel.

Poate acest mod de a conduce un guvern
îţi va părea ciudat,

ca să nu mai vorbim de democrație.

Alegerile sunt prototipul democrației, nu?

Vechii atenieni, cei care
au inventat acest cuvânt,

aveau o altă părere.

De fapt, alegerile aveau un rol mic
în democrația ateniană,

iar cele mai multe funcții
erau ocupate prin loterie,

dintr-o masă de cetățeni voluntari.

Spre deosebire de democrațiile
reprezentative obișnuite de azi,

în care votanții aleg lideri să facă legi
și să ia decizii în numele lor,

democrația din Atena
secolului al V-lea î.Hr.,

era o democrație directă

care încuraja o participare largă
prin principiul ho boulomenos

sau "oricine dorește".

Asta însemna că oricare
dintre cei 30 000 de cetățeni eligibili

putea să participe la ecclesia,

o adunare generală care
se întrunea de câteva ori pe lună.

În principiu, oricare dintre cei cam 6 000
care se prezentau la fiecare întrunire,

avea dreptul să pună concetățenilor
o întrebare, să propună o lege

sau să intenteze un proces.

Desigur, o mulțime de 6000 de oameni

care încearcă să vorbească
în același timp,

nu ar reuși să constituie
un guvern folositor.

De aceea, sistemul atenian se baza

și pe un consiliu de guvernare
cu 500 de membri, numit Bule,

pentru a pregăti agenda
și a evalua propunerile,

pe lângă sute de jurați și magistrați
responsabili de problemele juridice.

În loc să fie aleși sau numiți,
acești oameni participau la loterie.

Procesul de selecție aleatoare
e cunoscut drept tragere la sorți.

Singurele funcții ocupate prin alegere,

erau cele despre care se credea că
necesită pricepere,

cum ar fi cele de generali.

Acestea erau considerate aristocratice,
adică guvernarea celor mai buni,

în opoziție cu democrația:
guvernarea celor mai mulți.

Cum s-a ajuns la acest sistem?

Democrația a apărut la Atena,

după lungi perioade
de tensiune socială și politică,

marcate de conflicte între nobili.

Puteri care cândva erau
rezervate elitelor,

– cum ar fi luarea cuvântului în adunări
și dreptul la vot –

au fost extinse către cetățenii obișnuiți.

Abilitatea cetățenilor obișnuiți
de a îndeplini corespunzător îndatoririle,

a devenit trăsătura centrală
a ideologiei democratice ateniene.

Participarea civică era datoria,
nu privilegiul, tuturor cetățenilor,

iar tragerea la sorți
și mandatul cu termen strict,

împiedicau formarea de clase conducătoare
sau de partide politice.

Conform standardelor sec. al XXI-lea,
legea ateniană excludea pe mulţi.

Femeile, sclavii și străinii
nu aveau cetățenie deplină,

iar dacă îi excludem pe cei prea tineri,
masa de cetățeni atenieni eligibili

scădea la 10 - 20% din populația totală.

Unii filozofi antici, inclusiv Plato,
criticau această formă de democrație

ca anarhică și reprezentând
guvernarea de către cei proști.

Astăzi însă cuvântul are
conotații atât de bune,

încât regimuri foarte diferite
pretind că-l întruchipează.

Sunt şi unii care împărtășesc
scepticismul lui Plato

despre înțelepciunea mulțumilor.

Multe democrații moderne
reconciliază acest conflict,

prin faptul că cetățenii sunt puși
să-i aleagă pe cei considerați apți

să facă legi în numele lor.

Acest lucru are neajunsurile sale,
inclusiv influența bogăției

și apariția politicienilor profesioniști
cu interese diferite de ale votanților.

Ar putea oare renașterea alegerii
prin tragere la sorți

să ducă la un legislativ mai eficient,
mai divers și mai reprezentativ?

Sau funcțiile politice moderne,
la fel ca funcțiile militare ateniene,

cer cunoștințe și abilități specifice?

Probabil n-ar trebui să sperați
că veți câștiga un loc la guvernare,

dar, în funcție de unde locuiți,
ați putea fi ales ca parte dintr-un juriu,

să participați la un consiliu cetățenesc
sau la un organ consultativ.

Toate acestea sunt exemple ale felului
în care principiul democratic

asociat tragerii la sorți
supraviețuiește și astăzi.