Prezentare generală a Greciei antice | Istoria lumii |Khan Academy

- [Salman] Acum, să vorbim puțin

despre Grecia antică.

În materialele viitoare
vom discuta mai pe larg

numeroase evenimente și idei.

Dar acum este suficient
să ne formăm o imagine.

Să începem cu numele: Grecia.

Grecii de astăzi nu folosesc
pentru țara lor

denumirea de Grecia.
La fel și în Antichitate.

I se spune Elada.

Elada, Elada.

Iar cuvântul „Elada”
vine de la Elen,

deci, de la Elen,

personajul legendar
considerat a fi

eroul fondator al grecilor.

Am putea spune

că este strămoșul grecilor.

Nu avem date istorice clare

privind perioada
în care ar fi trăit Elen,

dar este cert că „Elada”
vine de la numele lui.

Ceva important:

Nu trebuie confundat Elen,
care era bărbat,

cu Elena din Troia.

Elena din Troia
era cu totul altcineva.

Când eram copil
și auzeam cuvântul „elenic”

sau despre perioda elenistică
sau despre eleni,

în mintea mea era

că probabil au de a face
cu Elena din Troia.

Dar, nu!

Au legătură
cu eroul fondator, Elen.

De la numele lui
vine cuvântul „Elada”

sau denumirea de eleni
pentru greci,

sau adjectivul „elenic”
care înseamnă „grecesc”.

La fel și perioada elenistică

despre care vom vorbi
în multe materiale

când influența greacă
este dominantă

nu numai în Grecia
și în Asia Mică,

ci și în Persia
și în Egipt.

Acestea fiind spuse,

haideți să vorbim
despre marea epocă istorică

a Greciei antice.

Se crede că
în peninsula Peloponez

oamenii sunt prezenți

de mii și mii de ani.

Și cu timpul,
sperăm că vom afla

din ce în ce mai multe
despre ei.

Dar cronologia mea

începe cu Grecia miceniană

sau, mai precis,
cu sfârșitul epocii miceniene.

Vom vorbi mai mult altă dată

despre Imperiul Micenian.

În momentul în care
acest imperiu cade,

intrăm în „era întunecată”
a Greciei.

Motivul pentru care
este numită astfel

este legat de puținătatea
izvoarelor istorice

între aproximativ
1100 și 800 î.e.n.

Există totuși
un sigur eveniment

asupra căruia ar trebui
să ne oprim puțin

sau despre care ar trebui
să ne punem întrebări.

Este vorba despre Războiul Troian
în jurul anului 1200 î.e.n.

Încă o dată, nu avem
izvoare istorice suficiente

despre Războiul Troian,
dar este un război celebru

care a fost relatat de Homer.

Nici despre Homer
nu știm dacă a existat

sau dacă este vorba
despre o tradiție literară.

Dar este menționat în Iliada

și în evenimentele ulterioare
din Odiseea.

Dar, trebuie spus

că mențiunile apar
sute de ani mai târziu,

iar Homer însuși
este un personaj semilegendar.

Dar când se discută
despre Războiul Troian

sau în filmele despre el,

este vorba despre ceva

care, dacă a existat cu adevărat,

s-a petrecut
în jurul anului 1200 î.e.n.

Pe măsură ce ne îndepărtăm
de „era întunecată”,

o parte dintre instituțiile

pe care le asociem acum
cu grecii antici

încep să prindă contur.

Avem oracolul de la Delfi.

Oracolul delfic sau Pythia,

așa cum este cunoscut.

Aici veneau conducătorii
cetăților grecești

în căutare de informații
despre ce avea să se întâmple,

sub forma unor profeții.

Această instituție,
oracolul de la Delfi,

există pe parcursul perioadei
acoperite de cronologia mea

până în epoca romană,
timp de peste 1000 de ani,

exercitând o influență
extrem de importantă

asupra conducătorilor greci.

Cam în aceeași perioadă
sunt înființate Jocurile Olimpice

care se țineau la Olympia

și unde oamenii participau
la întreceri sportive.

Și Jocurile Olimpice antice

au continuat să existe
timp de peste 1000 de ani.

Jocurile Olimpice moderne
sunt doar o replică palidă,

fiind, în mod evident,
inspirate din Jocurile antice,

mai ales dacă ne raportăm
la durata lor de existență.

În general, când vorbim de Grecia,

majoritatea ne gândim
la Grecia clasică.

Iată-ne ajunși la perioada clasică.

Vom avea materiale
depre multe evenimente,

dar, în mare, este perioada
dintre invaziile perșilor,

care au fost respinse,

și la ascensiunea,
respectiv căderea lui Alexandru.

Aceasta este perioada
în care apar

și se dezvoltă ideile
legate de democrația greacă.

Pericle, strateg al Atenei,

a avut o contribuție importantă
la înflorirea democrației.

În perioada în care acesta
a fost conducător

s-au construit
Acropole și Partenonul,

care s-au impus ca simboluri
ale culturii grecești.

Din nou, totul se petrece
în această perioadă.

În perioada care se vede aici.

Această perioadă
ne este cunoscută

și datorită faimoșilor filosofi greci.

Aceste linii

reprezintă viața lui Socrate
și a lui Platon,

discipolul lui Socrate

și fondatorul celebrei academii.

Aristotel, discipolul lui Platon

și celebrul învățător
al lui Alexandru cel Mare.

Așa cum am mai spus,
avem aceste orașe-stat

și altele, care sunt și ele importante.

De fapt, toate sunt importante.

Dar, această diagramă cuprinde

cele mai importante orașe-stat
din Grecia antică

de care vom mai auzi.

Am vorbit
despre oracolul din Delfi,

despre Jocurile din Olimpia.

Se vorbește foarte mult
despre Sparta

și despre Atena.

De asemenea, veți tot auzi
despre Corint și Teba.

Sparta este cunoscută
pentru societatea sa militară,

admirată de mulți.

Dar trebuie să spunem că spartanii

aveau și mulți sclavi.

În funcție de perioadă,

un spartan deținea
între 7 și 20 de sclavi.

Atena este celebră pentru filosofie.

De asemenea, este cunoscută
ca leagănul democrației.

Este celebră
pentru artă și arhitectură.

Toate aceste locuri
sunt celebre pentru arhitectură.

Dar trebuie spus
că în epoca sa de aur

Atena a avut un imperiu

în care orice revoltă
era reprimată foarte brutal

și care subjuga, într-o anumit mod,
populații diverse.

Așa că depinde foarte mult
de felul în care privim lucrurile.

Vom avea multe materiale

în care vom aborda
toate aceste lucruri.

Dar, la acel moment,
existau aceste orașe-stat,

care deși aveau aceeași limbă

și aceeași cultură

și trimiteau oameni
la Jocurile Olimpice

și se duceau
la Oracolul de la Delfi,

erau state independente.

Și până la Filip al II-lea
al Macedoniei,

în secolul al IV-lea,
după cum vedem aici,

nu a existat nimeni
care să unească cetățile grecești.

Procesul a atins apogeul
în timpul fiului său, Alexandru.

Alexandrul cel Mare
nu numai că a unificat Grecia,

ci a înglobat și Imperiul Persan.

După moartea sa,

care a survenit timpuriu,

a început epoca elenistică,

perioadă în care cultura greacă
și-a pus amprenta

asupra întregii regiuni.

Nu doar Grecia,
fostul Imperiu Persan,

Orientul Mijlociu sau Egiptul,

ci întreaga regiune
a stat sub influența culturii grecești.

Iar Grecia, după cum știm,
până la urmă,

a ajuns sub dominație romană,

deci depinde la ce dată
dorim să ne raportăm.

La jumătatea
secolului al II-lea î.e.n.

Grecia intră sub stăpânirea Romei,

urmând ca alte părți
din ceea ce am putea numi

lumea elenistică să fie și ele
cucerite de Roma.

De exemplu, Egiptul ptolemaic,
în secolul I î.e.n.

Dar chiar și atunci,

când devine o parte
a Imperiului Roman,

Grecia are asupra acestuia
o influență extrem de puternică.

Alte lucruri
despre care vom discuta

în legătură cu grecii,

pe lângă democrație și filosofie,

sunt războaiele.

Este interesant să vedem
cum arătau războinicii greci.

Vom prezenta hopliții,

cetățeni greci și soldați
în Grecia antică.

Vom vorbi pe larg
și despre falangă.

Falanga este o formație
în care se mergea

sau se mărșăluia umăr la umăr.

Când interveneau arcașii,
soldații ridicau scuturile,

falaga deplasându-se
asemănător unui blindat.

Era o metodă de luptă
foarte eficientă.

Un alt lucru despre care veți auzi

în legătură cu Sparta și sclavii
sunt iloții.

Aceștia erau o categorie de sclavi.

Ei nu erau deținuți de o persoană,

ci se aflau în proprietatea statului.

O altă cetate

despre care vom vorbi mult
este Corintul.

Era amplasată strategic

pe Istmul Corint.

Observați că pentru a ajunge
de pe continent

în Peloponez,

trebuie să treci
prin Istmul Corint.

Aici este Teba,
care a rivalizat serios cu Atena

în diverse perioade
din istoria Greciei

în care și-a exercitat dominația.

Un ultim aspect

este că o mare parte a culturii
se datorează grecilor.

Multe cuvinte le folosim și astăzi.

De exemplu, cuvântul „draconic”,

care desemnează ceva foarte dur,

vine de la legile date de Dracon

în secolul al VII-lea î.e.n.,
la Atena.

Dracon a fost un legiuitor atenian

care a dat o serie
de legi foarte dure.

De aici vine cuvântul „draconic”.

Când vorbim de ceva „spartan”,

ne referim la un lucru de bază

sau la strictul necesar.

Originea cuvântului
este legată de cultura spartană,

în care, într-adevăr,

totul se reducea
la ce era necesar armatei.

Chiar și cuvântul „laconic”,

care se referă la cineva
care folosește puține cuvinte

pentru a transmite ce are de zis.

Acesta vine de la numele regiunii
unde se află Sparta, Laconia.

Spartani erau renumiți

pentru vorbirea lor concisă.

Când Filip al II-lea al Macedoniei

a amenințat Sparta,

spunând:
„Dacă nu treceți de partea mea,”

„o să vă fac asta și asta.”

„Dacă nu intrați în regatul
sau imperiul meu,”

„Voi face asta cetății”

„și oamenilor din ea.”

La care spartanii au răspuns: „Dacă.”

Acesta este un bun exemplu
de vorbire laconică.

Cu un singur cuvânt
au spus foarte multe.

Mă voi opri aici.

În următoarele materiale,

vom discuta toate acestea
mai pe larg.

Dar este important să reținem

că Grecia antică

ocupă o perioadă istorică
foarte mare

și că lucrurile pe care le asociem
cu aceasta,

Acropole, Partenon,
războaiele cu perșii,

marii filosofi greci,

țin, în cea mai mare parte,
de perioada clasică,

considerată de mulți
drept epoca de aur,

pe care o avem chiar aici.

Înainte de această perioadă,

grecii nu erau nicidecum
niște filosofi în mantie.

Poate că purtau mantii,

dar la începuturi,

erau mai degrabă
aventurieri și cuceritori

care trăiau probabil
în mici sate

care s-au transformat în timp
în orașe-stat.

În special Atena și Sparta

au avut o epocă de aur
chiar în această perioadă.