Fizioterapia e plictisitoare. Mai bine joacă un joc.

Te-ai accidentat. Acum te întorci acasă după o oră de fizioterapie. N-ai nici un chef să faci singur niște exerciţii derutante, ale căror rezultate se lasă așa mult așteptate. Cosmin Mihaiu demonstrează o soluţie distractivă şi ieftină care transformă plicticoasele exerciţii de recuperare într-un joc video cu instrucţiuni foarte clare.

În copilărie îmi plăcea mult să mă joc
de-a v-aţi ascunselea, tare mult.

Odată m-am gândit că dacă mă caţăr
în copac o să am ascunzătoarea perfectă,

dar am căzut şi mi-am rupt mâna.

Clasa I am început-o cu ghips
în jurul bustului.

Mi l-au dat jos după 6 săptămâni,
dar tot nu-mi puteam întinde cotul

şi a trebuit să fac fizioterapie
să-l îndoi şi să-l întind,

de 100 de ori pe zi, 7 zile pe săptămână.

Nu prea făceam,
pentru că era plictisitor şi dureros,

aşa că mi-au trebuit încă 6 săptămâni
să mă fac bine.

După mulţi ani, mamei i s-a blocat umărul,

ceea ce e dureros
şi dă rigiditate de mişcare.

Omul despre care crezusem
jumătate din viaţă că are super-puteri,

avea deodată nevoie de ajutor
la îmbrăcat sau la tăiat mâncarea.

Mergea săptămânal la fizioterapie,

dar ca şi mine nu prea se ţinea
de tratament acasă

şi a durat 5 luni să se simtă mai bine.

Amândoi am avut nevoie de fizioterapie,

adică să facem o serie de exerciţii
de mişcări repetitive

ca să ne recăpătăm libertatea de mişcare
pierdută după accident sau leziune.

La început fizioterapeutul
lucrează cu pacienţii,

dar apoi e treaba pacienţilor
să exerseze acasă.

Dar fizioterapia li se pare
plictisitoare, frustrantă, derutantă

şi durează până să apară rezultatele.

Din păcate, 70% din pacienţi nu ascultă.

Adică majoritatea nu-şi fac exerciţiile

şi astfel le ia mult mai mult
să se facă bine.

Toţi fizioterapeuţii ştiu că exerciţiile
speciale reduc timpul de recuperare,

dar pacienţii nu-s motivaţi să le facă.

Aşadar, împreună cu trei prieteni,
toţi pasionaţi de programare,

ne-am întrebat:

ce-ar fi dacă pacienții
s-ar vindeca jucându-se?

Am început să construim MIRA,
o platformă de soft

care foloseşte dispozitivul Kinect
– o cameră de captat mişcări –

ca să transformăm exerciţiile clasice
în jocuri video.

Fizioterapeutul a stabilit deja
un program pentru terapia mea.

Să vedem cum funcţionează.

În primul joc trebuie
să mișc albina în sus şi-n jos

să adune polen pentru stupi,

în timp ce evit alte gângănii.

Controlez albina prin flexiunea
şi extensia cotului,

ca atunci când aveam 7 ani,
după ce mi-au scos ghipsul.

Când creăm un joc,
vorbim cu fizioterapeuții

ca să aflăm ce mişcări
trebuie să facă pacienții.

Apoi creăm jocul video,
dând pacientului sarcini simple,

care să-l motiveze să facă mişcările.

Dar softul e foarte flexibil,

iar fizioterapeuţii
îşi pot crea propriile exerciţii.

Cu acest soft, fizioterapeuta mea
s-a filmat exersând extensia umărului,

unul din exerciţiile mamei,
pe când i se blocase umărul.

Pot urma exemplul medicului
pe ecranul din stânga,

iar în dreapta mă văd pe mine
executând mişcarea recomandată.

Sunt mai interesat şi mai încrezător
exersând odată cu terapeutul meu

chiar exerciţiile
pe care mi le recomandă el.

Asta extinde aplicaţia,

fizioterapeuţii putând crea
orice exerciţii vor ei să recomande.

Iată un joc de licitaţie
care preîntâmpină căderile,

gândit să întărească muşchii
şi să îmbunătăţească echilibrul.

Ca pacient,
trebuie să mă aşez şi să mă ridic:

când mă ridic,
licitez pentru ce vreau să cumpăr.

(Râsete)

Peste două zile bunica mea
va împlini 82 de ani.

La peste 80 de ani există o probabilitate
de 50% de a cădea măcar o dată pe an,

iar asta poate duce la o fractură de șold
sau chiar mai rău.

Tonusul muscular redus şi echilibrul
precar sunt prima cauză a căzăturilor.

Îmbunătăţindu-le prin exerciţii ţintite

ajutăm bătrâni ca bunica

să fie în siguranţă
şi independenţi mai mult timp.

Când mi se termină şedinţa,
MIRA îmi rezumă progresele.

V-am arătat trei jocuri diferite
pentru copii, adulţi şi bătrâni.

Sunt pentru pacienţi cu probleme
ortopedice sau neurologice,

dar curând vom avea
şi opţiuni pentru copii cu autism,

cu afecţiuni mentale sau de vorbire.

Fizioterapeutul găsește în profilul meu
datele culese din timpul şedinţelor.

Vede cât m-am mişcat
şi câte puncte am făcut,

cu ce viteză mi-am mişcat
încheieturile şi tot aşa.

Apoi poate folosi aceste date
ca să-mi adapteze tratamentul.

Mă bucur că această versiune
e în uz acum în peste 10 clinici

din Europa şi SUA

şi acum lucrăm la versiunea pentru acasă.

Vrem să facilităm prescrierea
tratamentelor digitale

şi să ajutăm pacienţii
să se refacă prin joc, acasă.

Dacă mama sau eu am fi avut aşa ceva
pe când făceam fizioterapie,

am fi reuşit să urmăm tratamentul mai uşor

şi poate ne-am fi vindecat mai repede.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Tom Rielly: Cosmin, spune-mi
ce hardware aveai aici?

Din ce se compune şi cât costă?

Cosmin Mihaiu: E un Microsoft Surface
Pro 3 pentru demonstrație,

dar ai nevoie doar de un calculator
şi un Kinect, care e 120 de dolari.

TR: Aşa. Iar Kinectul e chestia
folosită cu Xbox la jocuri 3D, aşa-i?

CM: Da, dar n-ai nevoie de Xbox,
ci doar de cameră.

TR: Bun. Deci costă sub 1000 de dolari.

CM: Categoric. Cu 400 de dolari
deja o foloseşti.

TR: Iar acum o testezi clinic în spitale?

CM: Da.

TR: Şi speri s-o faci utilizabilă acasă
ca să-mi fac exerciţiile la distanţă,

iar terapeutul e la clinică
şi mă poate urmări.

CM: Exact.

TR: Foarte tare! Mulţumesc mult.
CM: Vă mulţumesc.

(Aplauze)