Gândacul care face bomboane - George Zaidan

Urmărește lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-bug-that-poops-candy-george-zaidan

Afidele se pot reproduce incredibil de repede: pot crea 20 de generații noi într-un singur sezon. Și asta înseamnă multe fecale. Unele populații de afide pot produce sute de kilograme de fecale per acru, transformându-le în cele mai prolifice animale care produc fecale de pe planetă. Aceste fecale sunt cunoscute sub numele de „honeydew”, un lichid siropos și dulce. George Zaidan explorează viața uimitoare și ciudată a unei afide.

Lecție de George Zaidan, regia de Hype CG.

Acesta este Mabel.

Mabel este o afidă, o insectă mică
asemănătoare greierilor,

gândacilor puturoși și acarienilor.

Toți acești gândaci își înțeapă prada
și le sug lichidele vitale.

Prada afidelor este reprezentată
de plante.

Și ce caută afidele este ascuns
înăuntrul plantei,

în tuburi confecționate din celule
lipite una de cealaltă.

Aceste tuburi se numesc tuburi de sevă
și ele formează instalația

pentru cea mai de preț resursă
a plantei: seva.

Seva este în principal apă și zahăr.

Seva unor specii are la fel de mult zahăr
ca o doză de suc.

Prin fotosinteză se produce zahăr
în mod constant.

Poate fi considerată o „pompă” chimică
care generează o presiune imensă,

de nouă ori mai mare decât presiunea
unui cauciuc, în tuburile de sevă.

Pentru a se hrăni, Mabel folosește
un ac lung și flexibil.

Ea îl introduce încet în țesut,
între celulele plantei,

până străpunge unul dintre tuburi.

Pentru că seva are o presiune foarte mare,

Mabel nu trebuie să îl tragă din plantă.

Trebuie doar să își deschidă valva din cap
și să lase presiunea să împingă seva

în sistemul ei digestiv.

O să ne reîntoarcem la ce iese
din fundul ei, dar deocamdată

ar trebui să știți că plantelor
nu le place să fie înțepate.

Așa că încearcă să se apere.

Un mod de apărare este chiar seva.

Pentru a înțelege mai bine,
să conectăm în mod ipotetic

sistemul digestiv al altei insecte
la o sursă de sevă.

Când seva atinge celulele insectei,
conținutul ridicat de zahăr

face ca apa din celule
să iasă prin osmoză...

exact cum sarea face ca apa
să iasă dintr-un melc.

Cu cât mai multă sevă trece prin insectă,
cu atât mai multă apă e pierdută.

În final, se usucă și moare.

Însă intestinul afidelor conține
o enzimă numită zaharază,

care convertește două molecule
de zaharoză într-o moleculă

de fructoză și într-o moleculă de...
zahăr format din trei părți.

Mabel folosește fructoza pentru energie,
lăsând zahărul în urmă.

Acum, cum o ajută acest lucru?

Cu cât sunt mai multe molecule
de zahăr dizolvate în sevă,

cu atât mai multă apă poate extrage
din celulele insectei.

Reducând numărul de molecule
de zahăr din sevă,

abilitatea sevei de a extrage
apa din celule scade.

Seva de plante este neutralizată.

Acum Mabel are hrană pentru câteva zile,
având destulă energie

pentru a se reproduce.

Unele specii de afide
au un ciclu de viață incredibil.

De exemplu, afida „piersica verde”.

În timpul toamnei, masculii și femelele
se împerechează, iar femelele depun ouă.

Dar primăvara, când ouăle eclozează,
toate nimfele sunt de sex feminin.

Când aceste femele ajung la maturitate,
nu depun ouă.

În schimb, dau naștere la ființe tinere...
care sunt clonele lor...

și care sunt deja însărcinate...
cu clonele lor.

Așadar, aceste femele au două generații
de afide clone

care cresc înăuntrul lor în același timp.

Oamenii de știință numesc acest fenomen
dezvoltare telescopică.

Asta înseamnă că afidele
se pot înmulți repede,

pot fi 20 de generații
într-un singur sezon,

și asta înseamnă că afidele
produc o cantitate mare de fecale.

Mabel poate elimina greutatea
ei în fecale la fiecare două ore,

transformând-o în cea mai prolifică
vietatea producătoare de fecale.

Unele populații de afide pot produce
sute de kilograme de fecale per acru.

Acum, fecalele afidelor
nu sunt ca ale voastre.

Compoziția chimică nu e așa diferită
de cea a sevei;

este un lichid dulce, transparent
și fără culoare.

Probabil că deja îi cunoașteți
sub alt nume: „honeydew”.

Alte specii iubesc acest lichid.

Unele specii de furnici
îl iubesc atât de mult,

încât apără coloniile de afide.

Furnicile primesc în schimb
acest lichid dulce,

pe care îl pot bea direct
din fundul afidelor.

Și fiți atenți!

Și oamenii iubesc acest sirop.

Unele triburi native de americani
îl culegeau din stufuri înalte

și îl foloseau la prăjituri.

Unele albine fac miere
din această secreție zaharoasă,

pe care oamenii o adună și o mănâncă.

Așadar plantele produc seva,
care este mâncată și excretată de afide,

regurgitată de albine, culeasă de oameni

și folosită în cantități mari în ceaiuri.