Evidență biblică sub cetatea Ninive

Alăturați-vă lui Joel în timp ce merge la Ninive, orașul Mosul de astăzi din Irak, și spune povestea descoperirii arheologice dezgropate acolo, care a făcut legătura între dovezile din pământ și relatările biblice despre Ezechia, Sennacherib și cucerirea asiriană.

Astăzi doresc să vorbesc despre site-ul
arheologic al [orașului] Ninive.

Pentru a putea face asta trebuie
să ne întoarcem în timp

la mijlocul anilor 1800.

Trebuie să înțelegem că dacă [cetatea]
Ninive nu era menționată în Biblie

nimeni nu și-ar mai fi amintit de ea,

nimeni nu ar mai fi căutat-o, nimeni
nu ar fi făcut săpături acolo.

Deci întreaga poveste a orașului Ninive
și a săpăturilor de acolo sunt urmare

a celor menționate în Biblie.

Ne aflam în Mosul, în Irak, pe acoperișul
clădirii în care suntem cazați.

Mosul a fost reședința organizației ISIS
în timpul anilor 2014-2015,

și de aceea cea mai mare parte a orașului
este încă în ruine.

Suntem pe acoperiș, și chiar în spatele
meu, aproape,

se află ruinele cetății
antice Ninive.

Cu adevărat nu cunosc un exemplu mai bun
în care arheologia să confirme

exactitatea celor menționate în Biblie
decât în acest caz al cetății Ninive.

BIBLIA ÎN EXPEDIȚIE
Evidențe - Context - Fapte

Nu uita să apeși pe butonul de
”subscribe” (abonare), pentru că

astfel mă ajuți pentru a face
aceste videoclipuri;

de asemenea, am să las un link
în descriere unde puteți comanda

un exemplar din cartea mea

”Când Dumnezeu s-a pogorât -
evidențe arheologice”.

Mulțumesc că ați făcut-o
numărul unu în arheologie.

De asemenea, aveți în vedere că poate
fi un bun cadou de dat.

Cetatea Ninive era așezată pe malul
fluviului Tigru, în nordul Mesopotamiei.

În Cartea lui Iona, a fost cuvântul
lui Dumnezeu către Iona:

”Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare
a Ninivei şi propovăduieşte acolo,

căci fărădelegile lor au ajuns
până în fața Mea.”

Astfel, în Biblie se spune că
Ninive a fost o cetate mare.

În anul 1820, un agent comercial
britanic, Claudius Rich,

a cercetat ruinele cetății Ninive.

Deși acesta nu a fost primul care a trecut
pe la aceste ruine,

a fost primul care a publicat
o descriere exactă a acestora.

Acesta scrie: ”Am mers mai departe
prin zona Ninive, zidurile sale devenind

ca niște colini naturale.

Aceasta este ceea ce a descris
Claudius Rich.

Zidurile cetății arată ca și niște
colini naturale.

Și aici unul dintre zidurile de piatră
de la una dintre porțile orașului

a fost supus săpăturilor.

Această hartă privită de sus a fost
desenată la mijlocul anilor 1800

și arată zidurile cetății.

Această săgeată ne arată unghiul din
care am făcut următoarea filmare,

arătându-ne colțul de nord-est
al cetății.

Aceste ziduri ale cetății împrejmuiesc
ruinele cetății Ninive,

care încă pot fi văzute
și în ziua de azi.

În felul acesta putem vedea întinderea
vastă a cetății Ninive,

care arată faptul că ruinele acesteia
se potrivesc cu descrierile

cetății Ninive din Biblie.

În capitolul 3 al cărții lui Iona
se spune:

”Și Ninive era cetate mare
înaintea lui Dumnezeu;

îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.”

Să avem în vedere că zidurile cetății
pot fi identificate în aceste ruine.

Acestea erau zidurile din interior.

Existau de asemenea ziduri înafara
orașului și în suburbii.

Deci aceste ruine se potrivesc cu
descrierile cetății Ninive din Biblie,

atunci când o descrie pe aceasta
ca o cetate mare, ca un oraș foarte mare,

cu o populație de peste
120.000 de oameni.

La vest de cetatea antică
curge fluviul Tigru.

În interiorul ruinelor se află 2 coline.

Cea mică, dar mai sfântă decât cealaltă,
se numește ”Neby Yunis”,

care se traduce în arabă ca
”Profetul Iona”.

Acesta păstrează numele profetului
lui Israel, Iona, din Biblie.

Domnul a decis să distrugă Ninive
datorită slăbiciunilor oamenilor de acolo.

Dar cei peste 120.000 de locuitori
ai acestuia nu știau de asta,

dar Domnul a avut compasiune pentru ei
și le-a trimis un profet israelit, Iona,

să le vorbească și să-i avertizeze
[despre asta].

Acesta a fost un semnal pentru ei,
pentru că auziseră despre acest profet,

acesta fiind omul despre care se gândeau
că a fost înghițit de peștele cel mare,

care a petrecut trei zile și trei nopți
în pântecele peștelui,

iar acum se află aici pentru a ne vorbi
despre distrugerea ce are să vină

asupra noastră, și poate de aceea
ar trebui să-l ascultăm.

Deci atunci când regele și poporul
au auzit propovăduirea lui Iona

s-au pocăit iar Domnul s-a înmuiat
și nu a mai distrus orașul,

și astfel a permis cetății Ninive
să-și continue cursul istoric

până acolo încât să devină
capitala Imperiului Asirian.

Pe vârful colinei Nebi Yunis se construise
o moschee pe care ISIS

a dinamitat-o în anul 2014.

Dar sub ruinele acesteia se aflau
ruinele unei biserici,

care păstrează tradiția că acestea
sunt ruinele cetății Ninive.

În anul 1830, colonelul britanic
Robert Taylor a găsit printre ruinele

de la Nebi Yunis o prismă cu șase fețe
acoperită cu scrieri cuneiforme.

Această piesă, recunoscută sub numele de
”Prisma Taylor” este în momentul de față

expusă într-un muzeu britanic.

Deci aceasta este ”Prisma Taylor”.

Problema cu Prisma Taylor era că în 1830
când a fost descoperită

nimeni nu putea descifra ce scria pe ea.

La nord-est de Nubi Yunis se află cea
de-a doua colină, mult mai mare,

numită Kouyunjik, iar pe lângă ea
curge râul Khosr.

Deci tradiția, cunoștințele locului,
cercetătorii din vechime,

cu toți au identificat ruinele
de pe partea cealaltă a râului Tigru,

fața de orașul Mosul, ca aparținând
fostei cetății Ninive.

Oricum, pe la jumătatea anilor 1800,
acest lucru a început a fi pus în discuție

deoarece alți cercetători identificaseră
ale siteuri ca fiind Ninive,

Deci pentru a putea stabili cu exactitate
că acestre ruine aparțin cetății Ninive,

a trebuit să se facă săpături
pentru a demostra aceasta.

Astfel, în anul 1849, aventurierul
britanic Austin Henry Layard

s-a hotărât să exploreze
marea colină Kouyunjik.

Având în vedere abundența rămășițelor
existente la suprafață,

Layard a decis să înceapă săpăturile aici,
în colțul din sud-est ai colinei.

Acesta a săpat un șanț vertical
iar la adâncimea de 6 metri au dat peste

un rând de cărămizi arse.

După ce s-a mai eliberat locul
a devenit evident că zidul aparținea

unei clădiri monumentale.

Și astfel, pe parcursul săptămânilor
următoare, excavarile au început

a scoate la lumină cel mai mare palat
care a fost cunoscut vreodată.

Acesta și-a dat seama din materialele
găsite la suprafață că

acesta ar fi un loc bun de săpat,
și astfel imediat a dat de ruinele

acestui complex de palat
care se află în spatele meu.

În interior, de-a lungul zidului
de cărămidă erau așezate lespezi de gips

pe care au fost sculptate scene complexe
de vânătoare, de campanii militare

și alte realizări glorioase ale regelui.

În acest palat putem găsi acest perete
construit din cărămidă de lut care

ne arată cum funcționa acest perete
asirian.

Aici se observă o piatră imensă care era
placată pe perete iar pe partea exterioară

erau sculptate diferite statuete,
oameni, zei, sau înscrisuri.

Dacă mă urmați aici veți vedea această
lespede de piatră în peretele de cărămidă

pe care se află încrustate scrieri
cuneiforme.

Întorcându-ne la Layard,
acesta a săpat de-a lungul zidurilor.

În fapt, se estimează că acesta a scos
la lumină peste 3 kilometri de ziduri

și când găsea lespezi de piatră
bine păstrate le scotea din zid

și le trimitea către muzeul britanic.

În timp ce echipele de săpători
descopereau acest imens palat,

s-a identificat curtea centrală,
unde s-a săpat și au scos la lumină

două imense sfere cu aripi și cap de om,
aflate unul lângă altul,

și în timp ce le scoteau la lumină
și-au dat seama că acestea păzeau

intrarea la ceva

care s-a descoperit după mai multe
săpături că era un sală monumentală.

Odată cu efectuarea săpăturilor,
Layard a desenat planul palatului

pe care îl scotea la lumină.

Deci acestea sunt desenele sale,
iar ceea ce vreau să fac aici este

să compar harta sa cu ceea ce
se găsește aici pe teren.

Acestea sunt ruinele palatului
pe care Layard le-a scos la lumină.

Iar acesta este harta locului
privită de sus.

Aceste 3 săgeți arată intrările
din fața curții centrale.

Iar aici sunt localizate ele pe ruine.

Cea mai monumentală dintre aceste
trei intrări a fost cea din mijloc.

Iar ceea ce facem acum este de a păși
prin acest spațiu de aici de pe hartă.

Puteți să mă urmați în timp ce pășesc
pe aici.

la momentul în care Layard a început
săpăturile la intrarea centrală,

oamenii săi au găsit două sfere cu aripi
și cap uman pe fiecare parte a sa.

Aceasta s-a dovedit a fi intrarea
într-un hol monumental care ducea de la

curtea interioară centrală a palatului
la ce mai importantă încăpere interioară.

Deci, cea ce ce avem aici
este o deschidere,

apoi o altă deschidere,
și un mare culoar care te ducea

de la această mare curte la sala
cea mare a palatului.

Uitându-ne în jos vedem ruinele
acestui culoar monumental care duce

de la curtea centrală în sala cea mare.

Zidurile acestei camere de la capătul
culoarului erau placate cu lespezi

de piatră pe care erau gravate
scene ale asediului unui singur oraș.

Întrebarea pe care și-a pus-o
Layard a fost ce oraș important

era acesta și cărui rege asirian
îi aparținea palatul

a cărui descoperire o făcuse
prin săpăturile sale?

Reliefurile în piatră originale demontate
din această cameră sunt expuse

la Muzeul Britanic din Londra, unde a fost
reconstruit zidul descoperit de Layard.

Pe perete, în partea dreaptă, să află o
piatră pe care este gravat un rege asirian

care stă pe un tron aflat
pe vârful unei coline și care privește

la războiul de apărare al orașului.

În partea din stânga, de deasupra regelui,
se afla o mică inscripție cuneiformă

care a rezolvat misterul.

Din momentul în care descifrarea
scrierii cuneiformă a avansat,

Layard a putut să includă traducerea
inscripției în cartea săpăturilor sale

pe care a publicat-o în anul 1853.

Citim din aceasta:

”Sanherib, atotputernicul rege,
rege al țării Asiriene,

stând pe tronul de judecată,
în fața cetății Lachish,

dau permisiune pentru distrugerea ei."

Să avem în vedere că aceștia au
identificat numele lui Sanherib

gravat în piatră, dar acest lucru
nu ar avea relevanță

dacă numele lui Sanherib nu ar exista
în Biblie, ca rege al Asiriei

cu capitala la Ninive.

În Cartea a 4-a Regilor cap. 19
versetul 36 se spune:

”Atunci Sanherib, regele Asiriei,

sculându-se, a plecat şi s-a întors
şi a locuit în Ninive.”

Deci acum s-a știut cu siguranță că prin
găsirea și traducerea acestei inscripții,

precum și [prin traducerea] altor
inscripții găsite după aceste săpături,

s-a știut cu certitudine că ruinele aflate
dincolo de fluviul Tigru de la Mosul

a fost cetatea Ninive, iar clădirea
la care a săpat Layard

a fost palatul lui Sanherib.

De asemenea, în sala cea mare, care era
la capătul acelei curți interioare,

și care arăta ca un telescop,
era sculptată distrugerea cetății Lachish,

al doilea oraș ca importanță
din regatul lui Iuda.

Aceasta a fost ceva surprinzător pentru
că aceștia se așteptau să fie un oraș mult

mai important, cel mai important oraș al
unei națiuni,

cel mai important oraș
al unei națiuni importante.

Cel mai important oraș al regatului lui
Iuda e capitala sa, care era Ierusalimul.

De ce atunci în această sală de prezentare
se află sculptat Lachish,

al doilea oraș ca importanță
din regatul lui Iuda?

Inscripția de pe ”Prisma Taylor” se poate
citi acum, și era o inscripție

chiar a lui Sanherib însuși.

În ea, Sanherib zice:

”Așa cum Iezechia, evreul, nu s-a supus
stăpânirii mele am impus asediu asupra

a 46 dintre cele mai puternice
cetăți ale sale, fortificate cu ziduri,

și asupra nenumăratelor sate mici

din vecinătățile lor și le-am cucerit.”

Să notăm că Iezechia, regele Iudeii,
este menționat pe nume de Sanherib.

Acest eveniment este menționat în Biblie.
În Cartea lui Isaia capitolul 36:1 scrie:

”În anul al paisprezecelea al domniei
lui Iezechia, Sanherib, regele Asiriei,

a pornit cu război împotriva cetăţilor
celor întărite ale lui Iuda

şi le-a cucerit.”

Pe teritoriile Bibliei, toamna
aveau recolta de măsline,

care este foarte specifică, e foarte
violentă,deoarece modalitatea

prin care se recoltau măslinele era aceea
de a bate crengile cu ditamai bețele,

și astfel măslinele cad.

Deci Isaia folosește acest lucru
ca pe o metaforă pentru a descrie

invazia asiriană a Iudeii, iar măslinele
care cad din pom sunt oamenii

care mor și care locuiau în orașele
regatului Iudeii care sunt cucerite.

Aceste sfere cu aripi erau situate pe
ambele părți ale sălii centrale,

privind în jos spre sala "Lachish"
a palatului lui Sanherib din Ninive.

În capătul acestui imens hol era piatra,
în centrul peretelui din spate al sălii,

piatra pe care era înfățișat
asediului cetății Lachish.

Aceasta este piatra care are sculptată
scena asediului cetății Lachish.

Deci se pot vedea acești soldați
asirieni care se urcă pe rampă.

Pe ambele laturi se pot vedea carele
de război imense și rampele de lansare.

În Cartea a doua a Cronicilor,
capitolul 32, versetul 9, se spune:

”După aceasta Sanherib, regele Asiriei,
care era cu toată oştirea lui

în faţa Lachişului, a trimis pe nişte
slujbaşi ai săi la Ierusalim,

la Iezechia şi la toţi cei din Iuda care
erau în Ierusalim ca să le spună..."

Deci, avem Biblia și dovezile asiriene
care vin împreună aici.

Acesta a fost un eveniment important
între asirieni și israeliți

consemnat în Biblie.

Acesta este Tel Lachish, colina cu
ruinele cetății pe care asirienii

au atacat-o în anul 701 î. Hr..

Atât timp căt în Biblie se spune că
Sanherib a asediat Lachiș-ul,

și reliefurile în piatră de la palatul
lui Sanherib ne arată sculptura

asediului cetății Lachish, nu ar trebui
să fie nici o surpriză că în anul 1973

în Lachish rampa de asediu asiriană
a fost descoperită și excavată.

Așa arată săpăturile din anul 1973.

Iar așa arată acestea astăzi.

Putem să vedem pe asirieni urcând
pe această rampă pe fiecare parte.

Aceasta este rampa de asediu
așa cum arată aici,

iar aici este rampa așa cum cum
a fost ea scoasă la lumină la Tel Lachish.

Aici sunt la Tel Lachish iar în spatele
meu se află rampa de asediu care pornește

de la nivelul pământului, apoi mormanele
de piatră suprapuse care ajung

până la nivelul de sus al zidurilor
cetății.

Săpăturile anterioare au tăiat în movila
de pământ formând o tăietură verticală.

În anul 1973, atunci când această secțiune
verticală a fost analizată, s-a realizat

că movila de pământ a fost construită
dintr-un imens morman de pietre.

Toate aceste pietre sunt de mărimea
potrivită ca un soldat asirian

să le poată lua și să le arunce
pe acea grămadă.

Dacă ne uităm aici vedem expuse pietrele
din interiorul rampei asiriene,

care urcă de la nivelul pământului
până la zidurile cetății Lachish.

În spatele acestui zid să găsesc
săpăturile care au scos la lumină

cele ce se află în interiorul cetății,
de partea cealaltă a rampei.

Pentru a vă da o idee cu privire la cât
de mare este rampa,

cât de înaltă este de la bază
și păna la înălțimea zidurilor cetății,

mă voi ajuta de băiatul meu care
va alerga pe rampă până la ziduri

și eu îl voi filma pentru
a vă face o idee.

Acestea sunt zidurile exterioare
ale cetății Lachish.

Până aici ajunge această rampă imensă.

Acesta este locul care este
gravat pe piatră sculptată

care a fost găsită în palatul
lui Sanherib din Ninive.

Acesta este locul unde oamenii
de deasupra se luptau pentru viețile lor

iar asirienii cu carele lor de război
asediau aceste ziduri.

Din punct de vedere arheologic,
toate lucrurile pe care le vedem gravate

pe pietrele care au fost extrase
din pereți, vârfurile de lance,

pietrele folosite la praștii, toate
au fost extrase din această zonă.

În spatele meu, unde vedem
aceste case,

a fost locul unde și-au pus tabăra
asirienii.

Puteți să vă imaginați la ce se gândea
poporul iudeu din Lachish în timp

ce se uitau la cea mai puternică
armată din lume care începuse

să-și așeze tabăra acolo?

Asirienii au venit cu o armată
ce nu suferise înfrângere.

Fiecare cetate pe care au asediat-o
a fost cucerită.

Iar poporul acestei cetăți știa asta.

Deci acesta trebuie să fi simțit
o imensă presiune pusă pe ei

în timp ce se uitau la asirienii care
își așezau tabăra acolo.

Conform gravurilor, Sanherib se afla
pe acest deal și privea la spectacol.

Iar spectacolul era chiar aici,
unde construiau rampa de asediu,

unde soldații asirieni veneau și aruncau
aceste pietre,

una peste alta, până s-au strâns
aproximativ 19 mii de tone de piatre.

Acei oameni se luptau pentru viețile lor
dar nu se puteau pune cu asirienii.

Asirienii au făcut ceea ce făceau
întotdeauna, au spart zidurile cetății,

au incendiat cetatea, au omorât
o mulțime de oameni,

și i-au trimis pe restul în exil.

În apropiere a fost descoperită
o groapă comună in care se găsesc

osemintele a peste 1500 de oameni
care au fost uciși în conflict.

După cucerirea cetății Lachish,
armata asiriană a dat foc întregii cetăți.

După căderea Lachish-ului,
singura cetate care a rămas necucerită

în tot regatul lui Iuda era capitala,
Ierusalimul.

Astfel asirienii au început asediul
asupra acestuia.

În inscripțiile sale, Sanherib afirmă:

”Iezechia, am făcut un prizonier în
Ierusalim, în reședința sa regală,

ca o pasăre într-o colivie.”

Dacă asirienii ar fi cucerit Ierusalimul
atunci însemna că Dumnezeu

și-ar fi încălcat jurământul Său că din
acești oameni are să se nască Mesia,

și în consecință Dumnezeu nu va lăsa
ca Ierusalimul să fie distrus.

Astfel, Acesta scapă Ierusalimul printr-un
mare miracol.

În cartea a patra a Regilor,
cap. 19, 35-36, se zice:

”În noaptea aceea a ieşit îngerul
Domnului şi a lovit în tabăra asirienilor

o sută optzeci şi cinci de mii,
şi când s-au sculat dimineaţa,

iată erau peste tot numai trupuri moarte

Atunci Senaherib, regele Asiriei,
sculându-se, a plecat

şi s-a întors şi a locuit în Ninive.”

În gravura lui Sanherib el se laudă
cu toate marile sale realizări,

iar unele dintre acestea este asediul
asupra Ierusalimului,

dar acesta nu a menționat niciodată
că a capturat Ierusalimul.

Sanherib se laudă cu toate cetățile
pe are le-a distrus,

iar cel mai proeminent dintre ele
este Lachish.

Nu există nici un dubiu că cetatea pe care
ar fi vrut-o acolo pentru a se lăuda

era Ierusalimul, dar nu l-a gravat
pe acesta în galeria sa deoarece,

în concordanță cu propriile sale
însemnări, și cele din Biblie,

el nu a cucerit niciodată Ierusalimul.

Deci acesta a menționat a doua cetate
ca mărime din Iudea.

Aceasta este dovadă arheologică:

Sanherib nu a capturat niciodată
Ierusalimul.

Conform Bibliei, acest lucru se datorează
unui miracol.

Este foarte ușor de crezut că a fost așa,
datorită unui miracol,

deoarece dintre toate cetățile
atacate de asirieni,

în timpul imperiului asirian,
din nord, de unde ne aflăm acum,

și până în sud, în Egipt, fiecare cetate
care a fost atacată și asediată

a fost cucerită.

Cu o singură excepție.

Iar aceasta a fost
cetatea Ierusalimului.

Știm asta din Biblie, știm asta din
dovezile arheologice,

din însemnările asiriene
care s-au găsit,

și știm asta din dovezile arheologice
pe care le vedem aici

în palatul lui Sanherib.

Ultima mențiune despre Ninive
în Vechiul Testament se află

în Profeția lui Sofonie despre
distrugerea cetății.

Zice Sofonie:

”Atunci El va întinde mâna Sa
şi spre miazănoapte şi va nimici Asiria,

va pustii Ninive şi o va preface
în pustietate.

În mijlocul cetăţii vor sălăşlui turmele
şi toate dobitoacele pământului. [...]

Ce ruină a ajuns aceasta!”

Astăzi, cea care a fost cândva marea
cetate a Ninivei este un loc în care

ciobanii își pasc oile.

Profețiile care au fost spuse despre ea
au fost împlinite în anul 612 î. Hr.

atunci când babilonienii și aliații lor
au distrus complet orașul

pe care l-au lăsat în ruine de atunci,
de peste 2400 de ani.

În mod esențial, ceea ce s-a descoperit
în Ninive au fost acele dovezi asiriene.

În acest moment consemnările asiriene
pot fi comparate cu cele israeliene

din Biblie, și în mod special acest
eveniment comun

legate de cucerirea asiriană a Iudeii,
unde vedem că ele cad de acord.

Deci două perspective care sunt
radical diferite cad de acord la detaliu

în ceea ce privește cele întâmplate
și cine a fost responsabil.

Avem aceleași nume de regi în ambele
consemnări, avem detaliile evenimentelor

care au avut loc, ce a fost luat,
și ce nu a fost luat.

Nu pot să mă gândesc la un alt site
în care totul se pune împreună:

arheologia, însemnările din Biblie
și din afara Bibliei, care să demonstreze

că Biblia vorbește despre oameni reali,
locuri care au existat, evenimente reale,

distrugeri reale, iar aceasta
este o veste bună.

În prezent ne aflăm în aceeași situație
în care s-a aflat atunci Ninive.

În Profeția lui Isaia, capitolul 24,
se folosește metafora scuturării

măslinelor din pom pentru a atrage
atenția, de data asta,

asupra distrugerii întregii lumi:

”Aşa se va întâmpla pe pământ
și cu toate popoarele,

ca şi când se scutură măslinii..."

Nu dorim să devenim și noi ca
ca acea cetate dispărută a Ninivei,

care a fost mândră și a fost distrusă
pentru totdeauna.

Dorim să fim ca acei oameni care au locuit
în acea cetate a Ninivei înainte,

cei care au auzit predica lui Iona
și s-au pocăit de greșelile lor

și în felul acesta au fost cruțați.

Dacă Acesta a avut compasiune,
așa cum spune Iona,

asupra celor 120 de mii de oameni care
locuiau în Ninive,

atunci de ce nu ar avea compasiune
pentru toți oamenii

care locuiesc pe Pămân?

Și are!

Așa cum El a trimis ninivitenilor un semn
așa ne trimite și nouă un semn.

Care este acel semn?

Un israelit. Un Mesia israelit.

În Matei 12, versetul 39, Iisus zice:

”Neam viclean şi desfrânat cere semn,
dar semn nu i se va da,

decât semnul lui Iona prorocul.

Că precum a fost Iona în pântecele
chitului trei zile și trei nopți,

tot așa va fi și Fiul Omului în inima
pământului trei zile și trei nopți.

Bărbații din Ninive se vor scula
la judecată cu neamul acesta

și-l vor osândi, căci ei s-au pocăit
la propovăduirea lui Iona;

și iată, aici e mai mult decât Iona!”

Semnul este Iisus.

Acesta este Acela care a petrecut
3 zile și 3 nopți în mormânt,

iar a 3-a zi a înviat din morți.

Poate că ar trebui să ascultăm de El!

Iar dacă vom asculta de El,
și vom crede în El,

atunci vom avea mântuirea
în numele Său.

Vă mulțumesc pentru vizionare.

Nu uitați să apăsați pe butonul
de ”subscribe” deoarece mă ajută

să fac aceste videoclip-uri.

De asemenea, voi lăsa un link pentru cei
care doresc să cumpere cartea mea.

Țineți minte, aceasta poate fi dată
și cadou altora.

Binecuvântări tuturor.

Vă mulțumesc penru vizionare.

Ne vedem data viitoare.