Bandi Mbubi: Cereți un comerţ cu telefoane mobile echitabil

Telefonul tău mobil, computerul şi jocul pe consolă au un trecut sângeros - legat de minele de tantal, care alimentează războiul din Republica Democratică Congo. Pornind de la povestea personală, activistul şi refugiatul Bandi Mbubi îndeamnă la acţiune. (Filmat la TEDxExter)

Vreau să vă vorbesc astăzi

despre un subiect dificil care îmi este apropiat,

și mai apropiat vouă decât vă daţi seama.

Am venit în UK acum 21 de ani,

ca azilant.

Aveam 21 de ani.

Am fost obligată să părăsesc Republica Democratică Congo,

casa mea, unde eram student activist.

Mi-ar fi plăcut copiii mei să poată întâlni familia mea

în Congo.

Dar vreau să vă spun ce are de a face Congo cu dvs.

Întâi de toate, vreau să-mi faceţi o favoare.

Puteţi, vă rog, să băgaţi mâna în buzunar

şi să scoateţi telefonul mobil?

Simţiţi acea greutate familiară,

cât de natural alunecă degetele pe butoane.

(Râsete)

Vă puteţi imagina lumea fără asta?

Ne conectează cu cei dragi,

cu familia, prietenii şi colegii,

acasă şi peste hotare.

E un simbol al unei lumi interconectate.

Dar ce ţineţi în mână lasă urme dureroase,

şi totul se reduce la minerale:

Tantal, minat în Congo ca şi coltan.

E un conductor de căldură anticoroziv.

Înmagazinează energia în telefoanele voastre mobile,

playstation-uri şi laptopuri.

E folosit în industria aerospaţială şi la echipamentele medicale

ca aliaj.

E atât de puternic

încât avem nevoie doar de cantităţi mici.

Ar fi minunat dacă povestea s-ar termina aici.

Din nefericire, ceea ce ţineţi în mână

n-a permis doar incredibila dezvoltare tehnologică

şi expansiunea industrială,

dar a contribuit la o inimaginabilă

suferinţă umană.

Din 1996, peste cinci milioane de oameni au murit

în Rebulbica Democratică Congo.

Nenumărate femei, nenumăraţi bărbaţi şi copii

au fost violaţi, torturaţi sau înrobiţi.

Violul e folosit ca armă de război,

insuflând teamă

şi depopulând zone întregi.

Încercarea de a extrage acest mineral

a fost nu doar ajutată dar şi alimentată

de războiul în desfăşurare, din Congo.

Dar nu vă aruncaţi încă telefoanele.

Treizeci de mii de copii sunt înrolaţi

şi puşi să lupte în grupuri armate.

În mod constant, Congo punctează îngrozitor

în clasamentul sănătăţii şi sărăciei globale.

Dar în mod remarcabil, programul ONU de mediu

a estimat bogăţia ţării

la peste 24 de trilioane de dolari.

Industria minieră de stat s-a prăbuşit,

şi controlul asupra minelor

s-a divizat.

Coltanul e controlat de grupuri armate.

O binecunoscută rută comercială ilicită

e peste graniţa cu Rwanda,

unde tantalumul congolez e deghizat ca rwandez.

Dar nu vă aruncaţi telefoanele încă.

Deoarece ironia incredibilă e că tehnologia

care a plasat asemenea cereri nesustenabile

şi devastatoare în Congo,

e aceeaşi tehnologie

care a adus această situaţie în atenţia noastră.

Ştim atât de multe despre situaţia din Congo

şi din mine,

datorită comunicării

permise de telefoanele mobile.

Ca şi în Primăvara Arabă,

în timpul alegerilor recente din Congo,

alegătorii au avut posibilitatea de a trimite mesaje

de la secţiile de votare la sediul central

în capitala Kinshasa.

Și în urma rezultatului,

diaspora s-a alăturat centrului Carter,

bisericii catolice şi altor observatori

pentru a atrage atenţia asupra rezultatelor nedemocratice.

Telefoanele mobile le-au dat oamenilor din întreaga lume

un instrument important în câştigarea libertăţii lor politice.

A revoluţionat cu adevărat modul în care

comunicăm pe planetă.

A permis ca schimbări politice importante

să aibă loc.

Deci,

suntem confruntaţi cu un paradox.

Telefonul mobil e un intrument al libertăţii

şi un instrument al opresiunii.

TED, întodeauna,

a sărbătorit ceea ce poate face tehnologia pentru noi,

tehnologia în forma ei finală.

Este timpul

să punem întrebări despre tehnologie.

De unde vine?

Cine o face?

Şi pentru ce?

Iată-mă aici vorbind direct cu voi

cu comunitatea TED,

şi cu toţi cei care sunt cu ochii pe un ecran,

pe telefon, în întreaga lume,

în Congo.

Toată tehnologia are scopul ca noi să comunicăm.

Și toată tehnologia are scopul de a comunica asta.

Pentru moment

nu există nicio soluţie clară de comerţ echitabil,

dar a existat un uriaş progres.

Statele Unite au votat recent legislaţia

pentru depistarea mituirii şi abaterilor în Congo.

Legislaţia recentă a Marii Britanii ar putea fi folosită în acelaşi mod.

În februarie, Nokia şi-a dezvăluit noua politică

privind obţinerea minerale din Congo.

Există o petiţie la Apple

de a fabrica un iPhone fără conflicte.

Există campanii

răspândite în campusurile universitare

de a face universitățile lor „fără-conflicte".

Încă n-am ajuns acolo.

Trebuie să continuăm să menţinem presiunea

asupra companiilor de telefoane

de a-şi schimba procesul de aprovizionare.

Când am venit prima oară în UK, acum 21 de ani,

îmi era dor de casă.

Îmi era dor de familia mea şi de prietenii lăsați în urmă.

Comunicarea era extrem de dificilă.

Trimiterea şi primirea de scrisori dura luni,

dacă erai norocos. De multe ori nu ajungeau deloc.

Chiar dacă mi-aş fi permis

facturile telefonice de acasă,

ca majoritatea oamenilor din Congo,

părinţii meu nu aveau linie telefonică.

Azi, cei doi fii ai mei,

David şi Daniel,

pot vorbi cu părinţii mei şi pot să-i cunoască.

De ce să permitem ca

un asemenea produs minunat, genial şi necesar,

să fie cauza unei suferinţi inutile

pentru oameni?

Cerem un comerţ cu alimente echitabil

şi un comerţ cu haine echitabil.

E timpul să cerem un comerţ cu telefoane echitabil.

Aasta e o idee ce merită răspândită. Vă mulţumesc.

(Aplauze)