Cum învață păsările să cânte? – Partha Mitra

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-do-birds-learn-to-sing-partha-mitra

Pasărea pe nume pălăria maro cunoaște o mie de cântece. Sturzul poate cânta două melodii deodată. Sturzul zeflemitor poate imita sunetele ce-l înconjoară, chiar și alarma unei mașini. Acestea sunt doar câteva din cele 4.000 de specii de păsări cântătoare. Cum învață aceste specii să cânte? Cum de știu să imite cântecele propriei specii? Știu să cânte din naștere? Partha P. Mitra ne introduce în lumea minunată a trilurilor păsărilor.

Lecție de Partha P. Mitra, animație TED-Ed.

Aceasta e o melodie cântată
de un sturz american.

Și e doar unul dintre miile de cântece
pe care le cunoaște

și nu e unica pasăre talentată.

O altă specie de sturz
poate cânta două melodii deodată.

Sturzul zeflemitor
poate imita sunetele înconjurătoare,

chiar și alarma unei mașini.

Iar superba pasăre liră australiană

are un cântec și un dans ritual
extrem de complex.

Acestea sunt doar câteva dintre
cele 4.000 de specii de păsări cântătoare.

Majoritatea păsărilor
produc sunete scurte şi simple,

dar păsările cântătoare
au un repertoriu de timbre vocale complexe

care le ajută să atragă parteneri,

să-şi apere teritoriul

şi să-şi consolideze legăturile sociale.

Fiecare specie de pasăre cântătoare
își are propriile cântece,

unele având dialecte regionale.

Ascultătorii experimentați pot distinge
păsările în funcție de cum cântă.

Dar cum învață păsările aceste cântece?

De unde știu cum să imite
cântecele propriei specii?

Vin pe lume știind să cânte?

Majoritatea cunoștințelor oamenilor
de știință provin de la cinteza zebrată.

Un pui mascul de cinteză zebrată învață
să cânte de la tatăl său sau alți masculi

atunci când încă e în cuib.

Inițial are loc
etapa de învățare senzorială,

când puiul de cinteză aude în jurul său
melodiile cântate şi le memorează.

Pasărea începe să vocalizeze
în timpul etapei de învăţare motorie,

practicând până reuşeşte să imite
cântecul pe care l-a memorat.

Pe măsură ce pasărea învață,
ascultarea cântecului tutorelui său

e utilă până la un anumit punct.

Dacă îl aude de prea multe ori,
imitarea e afectată,

iar sursa contează.

Dacă cântecul e redat de un difuzor,

acesta nu-l poate reproduce atât de uşor.

Dar dacă ascundem difuzorul într-o jucărie
care seamănă cu o cinteză zebrată,

procesul de învățare se îmbunătățește.

Dar dacă puiul nu aude niciodată
un cântec al unei cinteze zebrate?

În mod interesant, va cânta oricum.

Cintezele izolate continuă să producă
așa-numite cântece înnăscute sau izolate.

Poate fi învăţat un anumit ton,

dar instinctul de a cânta pare programat
în creierul păsării cântătoare.

Cântecele înnăscute sună inițial
diferit faţă de cântecele „cultivate”

învățate de la alte cinteze.

Dacă o cinteză izolată
formează o nouă colonie,

păsările tinere preiau
cântecul izolat de la părinții lor.

Însă cântecul se modifică
de la o generație la alta.

Și după câteva generații,

melodia începe să se asemene

cu cântecele cultivate ale cintezelor
zebrate din natură.

Ceva din procesul de învățare
e probabil înnăscut

și îndrumă păsările
spre același cântec iar și iar.

Asta înseamnă că informațiile de bază
despre cântecul cintezei zebrate

trebuie să fie depozitate undeva în genom,

scrise acolo de milioane de ani
de evoluție.

Asta poate părea straniu

deoarece considerăm codul genetic o sursă
de trăsături biochimice sau fizice,

și nu de comportament.

Însă cele două nu sunt complet diferite;

putem asocia genomul cu un anumit
comportament prin circuitele creierului.

Conexiunea e zgomotoasă
și destul de complexă

și nu asociază anumite gene
de un anumit comportament, dar există.

Genomul conține codul pentru proteinele
ce ghidează dezvoltarea creierului

și pentru moleculele ce elaborează
căile de dezvoltare a axonilor,

modelând anumite circuite.

Creierul păsărilor are aşa-numitele
„circuite ale cântecului”

care se activează
atunci când păsărea cântă.

Aceste circuite răspund la cântecul
unei păsări din aceeași specie

mai mult decât la cântecele altor specii.

Teoria e că genele ghidează
dezvoltarea circuitelor creierului

asociate cu cântatul
și abilitatea de a învăța cântece.

Apoi expunerea la cântece
modelează acele circuite neuronale

pentru a produce
cântecele tipice acelei specii.

Comportamentele genetice sau înnăscute
nu se găsesc doar la păsările cântătoare.

Ele sunt larg răspândite în regnul animal.

Câteva exemplele spectaculoase

sunt migrarea pe distanțe lungi
a fluturilor monarh și a somonului.

Ce înseamnă asta pentru oameni?

Avem și noi informație scrisă
în genomul nostru la naștere

ce ajută la modelarea
circuitelor noastre neuronale

și se dezvoltă în ceva cunoscut?

Există oare anumite cunoștințe

unice și intrinseci oamenilor ca specie?