Corpul vs. implanturi - Kaitlyn Sadtler

Vezi întreaga lecție: https://ed.ted.com/lessons/your-body-vs-implants-kaitlyn-sadtler

Pompele de insulină îmbunătățesc viața a milioane de oameni cu diabet din întreaga lume prin monitorizarea glicemiei, injectând insulină și prevenind nevoia constantă de testare a sângelui. Dar există o problemă: sunt temporare. Și nu doar pompele de insulină au această problemă, ci toate implanturile. De ce se întâmplă asta? Kaitlyn Sadtler explică cum reacționează sistemul imunitar la obiectele străine.

Lecție de Kaitlyn Sadtler, regia Andrew Foerster.

Pompele de insulină îmbunătățesc viața

multora dintre cei 415 milioane de oameni
cu diabet din întreaga lume

prin monitorizarea glicemiei,
injectării de insulină,

și prin prevenirea nevoii
constante de testare a sângelui.

Acesta e formată dintr-o pompă și un ac,
ce detectează concentrația de glucoză,

o transmite pompei,

și apoi calculează câtă insulină
să elibereze prin ac.

Dar au o problemă: sunt temporare.

După câteva zile senzorii de glucoză
trebuie să fie mutați și înlocuiți.

Și nu doar senzorii de glucoză
sau pompele de insulină

au această problemă,

ci toate implanturile,
dar cu perioade diferite.

Protezele de genunchi din plastic
trebuie să fie schimbate după 20 de ani.

Alte implanturi, precum cele cosmetice,

au aceeași soartă după aproximativ 10 ani.

Asta nu e doar o neplăcere:
poate fi scump și riscant.

Acest incovenient apare
din cauza sistemului nostru imunitar.

Îmbunătățite de-a lungul
a sute de milioane de ani de evoluție,

aceste linii de apărare

au devenit extrem de bune
în identificarea obiectelor străine.

Sistemul nostru imunitar se mândrește

cu un arsenal impresionant de arme
ce detectează, interceptează și distrug

orice crede că e străin.

Dar consecințele
acestei supravegheri continue

e faptul că tratează
implanturile benefice,

precum pompele de insulină,

la fel ca un virus
sau o bacterie periculoasă.

Odată ce pompa de insulină
e implantată în piele,

prezența sa declanșează
un „răspuns de corp străin”.

Acesta începe cu niște proteine libere

ce se lipesc de suprafața implantului.

Aceste proteine includ anticorpii,

ce încearcă să neutralizeze
obiectul străin

și să transmită un semnal
care cheamă alte celule imune

pentru a crește puterea atacului.

Celulele inflamatorii cu răspuns rapid,

precum neutrofilele și macrofagele,

răspund la apelul de urgență.

Neutrofilele eliberează
mici granule pline cu enzime

ce încearcă se distrugă suprafața
acului pompei de insulină.

Și macrofagele secretă enzime,

împreună cu radicali de oxid nitric,

care creează o reacție chimică
ce degradează obiectul în timp.

Dacă macrofagele nu reușesc
să distrugă rapid obiectul străin,

fuzionează, formând un ansamblu
de celule sau o „celulă gigant”.

În același timp,
celulele denumite fibroblaști

vin în ajutor și încep să depună
straturi dense de țesut conjunctiv.

Acesta blochează acul folosit de pompă
pentru injectarea insulinei

și senzorul de glucoză.

În timp acest țesut crește

și formează o cicatrice
în jurul implantului.

Cicatricea funcționează
ca o barieră impenetrabilă

ce poate bloca interacțiuni vitale

dintre corp și implant.

De exemplu, cicatricea din jurul
pacemakerelor poate întrerupe

transmisia electrică ce e crucială.

Protezele articulare pot elibera
particule pe măsură ce se uzează,

cauzând inflamație
în jurul acelor fragmente.

În mod tragic, atacul sistemului
imunitar poate amenința viața.

Însă cercetătorii caută moduri
de a păcăli sistemul imunitar

să accepte noile dispozitive
pe care le introducem în corp.

Au observat că implanturile acoperite
cu anumite substanțe sau medicamente

pot diminua răspunsul imun.

Astfel, implanturile devin invizibile
pentru sistemul imunitar.

Se realizează implanturi
și din materiale naturale

și cu o formă ce imită țesuturile,

astfel ca organismul să declanșeze
un atac mai slab

decât dacă ar fi fost
un implant artificial.

Unele tratamente presupun implanturi

construite să regenereze
sau să repare țesuturi.

În aceste cazuri se folosesc implanturi
care conțin ingrediente

ce vor elibera semnale specifice

și controlează cu grijă răspunsul imun.

În viitor, acest mod de a lucra
împreună cu sistemul imunitar

ne-ar putea ajuta să dezvoltăm
organe artificiale,

proteze integrate complet

și terapii de autovindecare a rănilor.

Aceste tratamente
ar putea revoluționa medicina,

și transforma pentru totdeauna
corpurile în care trăim.