Ce simţi atunci când vezi Pământul din spaţiu?

Ceea ce au simţit astronauţii când au văzut Pământul din spaţiu i-a schimbat pentru totdeauna. Autorul şi artistul Benjamin Grant îşi propune să ne ajute să experimentăm aceeaşi senzaţie uimitoare şi frumoasă prin intermediul unor serii de imagini din satelit care arată efectele pe care oamenii le au asupra planetei. „Dacă am putea adopta o perspectivă mai vastă, dacă am accepta adevărul în legătura cu ceea ce se întâmplă şi dacă ne-am gândi la sănătatea pe termen lung a planetei noastre, vom crea un viitor mai bun, mai sigur şi mai ingenios pentru singurul nostru cămin,” spune Grant.

E Ajunul Crăciunului, anul 1968.

Nava spaţială Apollo 8
a finalizat cu succes

primele sale trei orbitări în jurul Lunii.

A fost lansată din Cape Canaveral
cu trei zile înainte,

asta fiind prima dată

când oamenii au călătorit
dincolo de orbita joasă a Pământului.

Odată cu a patra lansare a navei,

putem să vedem Pământul

cum ni se arată deasupra suprafeţei Lunii.

Astronatutul Bill Anders, agitat,
întreabă colegii unde e camera de filmat,

apucă modelul Hasselblad,
îl îndreaptă către geam,

apasă pe buton

şi face una dintre cele mai importante
fotografii din toate timpurile:

„Răsăritul Pământului”.

Când echipa a ajuns
cu bine acasă după câteva zile,

au fost întrebaţi despre misiune.

Anders a oferit un răspuns memorabil:

„Am mers pe Lună,

dar de fapt am descoperit Pământul.”

Ce au simţit el şi colegii lui

în acest moment incredibil?

Într-un studiu publicat anul trecut,

o echipă de cercetători
de la Universitatea din Pennsylvania

a analizat mărturiile a sute de astronauţi

care au avut şansa
să vadă Pământul din spaţiu.

Studiile lor au dezvăluit
trei sentimente comune:

primul, o apreciere mai mare
pentru frumuseţea Pământului;

al doilea, un sentiment de conexiune
cu restul fiinţelor vii;

şi al treilea, un sentiment neaşteptat
şi deseori copleşitor.

Cercetătorii cred că atunci când
privim Pământul de la mare distanţă,

se dezvoltă un nou cadru cognitiv

pentru a înţelege ce vedem.

Ei cred că aceşti astronauţi
s-au schimbat pentru totdeauna

din cauza acestei noi privelişti,

acestei noi perspective,

acestui adevăr vizual nou.

Acest sentiment e cunoscut de obicei
ca „efectul vederii de ansamblu.”

Numai 558 de oameni au fost în spaţiu.

558 de oameni au avut oportunitatea

să privească cu admiraţie în jos,

să fie uimiţi de planeta noastră

care pluteşte într-o mare a întunericului.

Cum ar fi dacă acest număr ar fi mai mare?

Acum trei ani
am dat startul propriei mele misiuni:

am încercat să aduc
acest sentiment inegalabil şi frumos

mai multor oameni,

folosindu-mă doar de un calculator mic

în apartamenul meu modest din New York.

În 2013, am iniţiat „Daily Overview.”

În fiecare zi, am folosit
imaginile din satelit

pentru a crea o vedere
extinsă şi aeriană a planetei noastre.

Mai mult de 1.000 de imagini
au fost folosite până acum,

şi peste 600.000 de oameni

primesc această doză zilnică
de perspective.

Am creat aceste imagini
prin selectarea dintr-o arhivă masivă

de pe satelitul companiei Digital Globe.

Ei gestionează o constelaţie
care deţine cinci sateliţi,

fiecare aproape de dimensiunea
unei ambulanţe,

care fotografiază mereu Pământul

în timp ce orbitează
cu 28.000 de kilometri pe oră.

Ce înseamnă asta?

Fiecare satelit este echipat
cu o cameră foto

cu o distanţă focală de 16 metri,

adică aproape de 290 de ori mai mare

faţă de echipamentul unei camere DSLR
cu lentile de 55 mm.

Dacă am putea ataşa
unul dintre aceşti sateliţi

de acoperişul acestui teatru din Oxford,

am putea fotografia o minge de fotbal,

în mod clar, ce se află pe terenul
unui stadion din Amsterdam.

Adică de la 450 de kilometri distanţă.

E o tehnologie incredibil de puternică.

La începutul acestui proiect am decis

că voi folosi
această tehnologie incredibilă

pentru a mă concentra asupra locurilor

în care oamenii își fac simțit
impactul asupra planetei.

Ca specie, săpăm şi adunăm resurse,

producem energie

creştem animale
şi cultivăm recolte pentru hrană,

construim oraşe, ne mutăm,

creăm deşeuri.

În tot acest proces,

modificăm forma
peisajelor din jur, a celor marine

şi a peisajelor urbane, printr-un control
și o impunitate tot mai mare.

Având asta în vedere,

aş vrea să împărtăşesc cu voi
nişte imagini de ansamblu.

Aici putem vedea
nave de transport şi petroliere

aşteptând la portul Singapore.

Conform tonajului, această facilitate
e a doua cea mai aglomerată din lume,

reprezentând o cincime
din containerele din întreaga lume

şi jumătate din aprovizionarea anuală

de ţiţei.

Dacă vă uitaţi bine la această imagine,
veţi vedea particule mici.

Acelea sunt vacile dintr-o fermă

din Summerfield, Texas, în Statele Unite.

Odată ce vacile au o anumită greutate,

aproximativ 300 de kilograme,

sunt mutate aici şi au o dietă specială.

În următoarele 3-4 luni,
vacile iau în greutate 180 de kilograme

înainte să fie trimise spre măcelărie.

Probabil vă întrebaţi ce e
această porțiune incandescentă de sus.

Culoarea provine dintr-o combinaţie
unică de îngrăşământ, chimicale

şi un anume tip de alge
care cresc în apa stătută.

Aceasta este mina de fier Mount Whaleback

în regiunea Pilbara
în partea de vest a Australiei,

o cicatrice frumoasă, dar înfricoşătoare
pe suprafaţa Pământului.

Din totalul minereurilor de fier
la nivel mondial,

98% este folosit pentru a produce oţel,

acesta fiind o componentă majoră
în construirea locuinţelor,

a automobilelor, a aparatelor precum
maşina de spălat vase sau frigiderul.

Acesta e o centrală solară
din Seville, Spania.

Această facilitate
conţine 2.650 de oglinzi

aranjate în cercuri concetrice
în jurul unui turn de 140 de metri

ce e în centru.

În vârful turnului

e o capsulă de sare topită

ce e încălzită de razele de lumină
reflectate în sus

de oglinzile de dedesubt.

De acolo, sarea curge
către un rezervor subteran de stocare,

unde produce aburi,

care învârt turbinele

şi generează suficientă energie
pentru 70.000 de locuinţe

şi reduce anual cantitatea
de dioxid carbon emisă cu 30.000 de tone.

Această imagine de ansamblu ilustrează
defrişarea din Santa Cruz, Bolivia,

din imediata apropiere
de zonele neatinse de pădure tropicală.

Defrişarea din ţară a fost
determinată în primul rând

de expansiunea agriculturii mecanizate

şi creşterea bovinelor,

declanşată de nevoia de a asigura
nevoile unei populaţii în creştere

şi hrănirea ei,

motiv pentru care a avut loc
această distrugere a pădurilor tropicale.

Aproximativ 1,8 milioane de hectare
de pădure tropicală au fost distruşi

numai într-un deceniu,

începând cu anul 2000 până în anul 2010.

Acesta este districtul Eixample
din Barcelona, Spania.

Vederea de ansamblu
poate să fie de mare folos,

fiindcă ne ajută să vedem
cum funcţionează oraşele

şi să elaborăm soluţii mai bune
pentru planificarea urbană.

şi asta va deveni mai relevant

întrucât 4,9 miliarde de oameni
vor locui în oraşe

până în anul 2030.

Această zonă a oraşului Barcelona
are un model strict de tip rețea,

apartamente cu grădini comune

şi intersecţii octogonale

care permit o iluminare naturală
și o ventilaţie mai bune

şi în plus, parcare la nivelul străzii.

Aici vedem tot modelul de reţea,
dar în circumstanţe total diferite.

Asta e tabăra de refugiaţi Dadaab
din nordul Kenyei,

cea mai mare facilitate de acest tip
din întreaga lume.

Pentru a face faţă fluxului de refugiaţi
care fug din Somalia,

unde există foamete şi conflict,

Naţiunile Unite au construit această zonă

numită extensia LFO

pentru a găzdui cât mai mulţi refugiaţi

care sosesc şi ocupă aceste puncte albe,

care sunt, de fapt, corturi

şi care, cu timpul,
vor împânzi întreaga zonă.

Dacă vedeţi aceste imagini de ansamblu,

veţi avea o experienţă unică.

Dacă avem două imagini de ansamblu,

suntem capabili să spunem
ce schimbări au avut loc.

Această opțiune a proiectului
se numește „Juxtapunere,”

şi vă voi arăta câteva exemple acum.

Câmpurile de lalele din Olanda
înfloresc în fiecare an în aprilie.

Comparăm o imagine din martie,
cu câteva săptămâni mai înainte,

cu una cu câteva săptămâni mai târziu.

Putem observa cum înfloresc florile
în această cascadă incredibilă de culori.

Olanda produce aproximativ 4,3 miliarde
de bulbi de lalele în fiecare an.

În 2015, două baraje au cedat,

iar o mină de fier
din sud-estul Braziliei,

a cauzat unul dintre cele mai mari
dezastre ecologice

din istoria ţării.

Aproximativ 62 de milioane
de metri cubi de deşeuri

au fost eliberate când barajele au cedat

şi au distrus multe sate din aval,

inclusiv Bentro Rodrigues,
care se putea observa aici înainte...

şi după inundaţie.

19 persoane au murit în acest dezastru.

500.000 de mii de oameni
nu au avut acces la apă potabilă curată

pentru o perioadă lungă,

iar deşeurile au ajuns în râul Doce,

s-au întins pe o suprafață
de 650 de kilometri

şi au ajuns în mare,

distrugerile de vegetaţie şi faună
din calea sa fiind inestimabile.

Şi în cele din urmă, o poveste
legată de criza din Siria,

un conflict care a distrus vieţile
a sute de mii de oameni

şi a strămutat milioane.

Aici vedem o bucată de deşert
din Mafraq, Iordania în 2011,

anul în care a început conflictul,

şi când o comparăm cu o imagine
din anul 2017,

vedem construcţia
taberei de refugiaţi Zaatari.

Precum astronauţii de pe Apollo 8,

au văzut Pământul ridicându-se deasupra
peisajului selenar pentru prima dată,

probabil nu puteaţi să vă imaginaţi

cum arată aceste locuri din spaţiu.

În timp ce vă bucuraţi
de estetica unei imagini,

odată ce aflați ce vedeţi de fapt,

s-ar putea să vi se pară ciudat
faptul că încă vă mai place imaginea.

Asta e tensiunea pe care vreau
s-o creez în lucrarea mea,

deoarece cred că această contemplare,

acest dialog intern

ne va face mai interesaţi
de planeta noastră

şi mai conştienţi de ce-i facem.

Cred că a vedea Pământul
de la mare depărtare

e mai important acum
decât a fost vreodată.

Datorită tehnologiei incredibile
a acestor sateliți de la mare altitudine,

putem vedea, monitoriza şi expune

impactul fără precedent pe care îl avem.

Indiferent dacă suntem oameni de ştiinţă,

ingineri sau legislatori,

investitori sau artişti,

dacă am putea avea
o perspectivă mai largă,

dacă am accepta adevărul
despre ceea ce se întâmplă

şi dacă ne-am gândi la sănătatea
pe termen lung a planetei,

vom crea

un viitor mai bun, mai sigur
şi mai ingenios

pentru singurul nostru cămin.

Vă mulţumesc!

(Aplauze)