Lumea nevăzută: posesiune demonică și exorcism

Pr. Paul Truebenbach, Biserica Ortodoxă Sfinții Petru și Pavel, Salt Lake City, Utah.

Creștinul ortodox trebuie să fie
conștient în mod constant de faptul

că lumea nevăzută este mereu activă.

Suntem extrem de precauți cu orice,
inclusiv cu noi înșine.

Recunoaștem că orice gând sau impuls pe
care îl avem poate fi de la Dumnezeu,

dar poate fi doar psihologic din partea
noastră sau poate fi de la demoni.

Și trebuie să recunoaștem, cu toată
smerenia, că probabil nu avem

discernământul de a ne deosebi
[gândurile] între ele.

Marii sfinți și bătrâni au acel
discernământ.

Când nu avem acel discernământ, tindem
să fim destul de neîncrezători

în noi înșine, motiv pentru care mergem
la duhovnicul nostru.

Dar suntem mereu conștienți de lumea
demonică din jurul nostru.

În același timp, nu suntem concentrați
asupra ei.

[E bine să] nu devenim obsedați de asta,
să nu dăm mai multă atenție decât merită.

Și cred că unul dintre lucrurile
periculoase spiritual

pe care le fac oamenii e atunci când
ceva se întâmplă în viața lor spirituală

ce ei simt că este demonic.

Dacă începi să-ți faci într-adevăr
griji pentru asta

și îi dai mai multă atenție decât
e necesar o întărești.

De exemplu, oamenii sunt uneori surprinși
când au unul dintre aceste gânduri,

unul dintre aceste gânduri aleatorii care
apar și sunt cam nebunești.

De exemplu, conduc pe drum și din senin
am un gând despre copiii mei

în spatele mașinii pentru a smuci volanul
și mașina mea să iasă de pe drum

și să murim toți.

E un gând trecător, a venit și a plecat.

Și zic: N-am mai avut niciodată un astfel
de gând, ce s-a întâmplat?

Ei bine, dacă îi dau multă atenție,
o să stau acolo și o să-l întăresc,

o să încep să-mi fac griji pentru asta,
o să încep să-i dau o putere pe care

altfel nu ar avea-o.

Dar dacă în acele momente învățăm să
spunem: O să-mi pun gândurile înapoi

pe Hristos și zic: "Doamne știu că acest
gând e nebunesc, nu a venit de la mine,

clar că nu a venit nici de la Tine,
alungă acele gânduri de la mine!”

Și apoi întoarce-te la viața ta
de rugăciune și la pacea ta

și vei fi mai bine.

Îi învăț pe oameni tot timpul, le spun că

unul dintre cele mai mari instrumente
spirituale pe care li le pot oferi

se numește: „sfânta ridicare din umeri”.

„Sfânta ridicare din umeri” este să ia
ceva ce s-a întâmplat și să spună:

"Da, în regulă."

și să se întoarcă la viața normală.

Pentru că altfel îi acorzi mult mai mult
credit decât merită.

Și dacă gândul nu te ajută, atunci
de ce îi acorzi atenție în primul rând.

Nu-i permite să-ți ocupe mintea.

Întoarce-te la lucrurile sfinte și
concentrează-te pe acelea

cât mai mult posibil.

Metoda Sf. Porfirie este cu adevărat
cea mai bună.

Și asta înseamnă să lupți pentru Hristos
cu spatele la demoni, mai degrabă

decât să încerci să lupți direct
împotriva demonilor cu spatele la Hristos.

Cu toate acestea spuse, noi chiar luăm
lumea demonică foarte în serios,

suntem foarte precauți cu asta.

Am avut experiențe care m-au trezit
cu adevărat, nu numai despre

seriozitatea atacurilor demonice, dar și

despre cât de mare este puterea
lui Hristos asupra demonilor.

[Întrebare]: Ce înseamnă posesia demonică?

Cum văd ortodocșii, acest concept?

- Sf. Siluan Ahonitul ne dă o explicație
clară în acest sens, când vorbește

despre modul în care apare posesia
în diferite etape.

Când auzim cuvântul ”posesie”, tindem să
ne gândim la tipul Hollywood de posesie,

în care cineva și-a pierdut
controlul de sine însuși,

deoarece demonul îl controlează.

Acest tip de lucruri chiar se întâmplă.

Cunosc preoți care au făcut exorcism
asupra unor oameni

care nu erau într-un film de Hollywood.

Mă refer literalmente la oameni care
levitau de pe pământ prin puterea demonică

oameni care vorbeau în limbi pe care
nu le cunoșteau

și unele lucruri cu adevărat îngrozitoare.

Dar acest lucru este foarte rar.

Este foarte rar.

Demonii vor mult mai mult să nu fim
conștienți de existența lor.

Vor să ne facă să nu ne gândim deloc la
lumea spirituală și doar

să devenim obsedați de această lume,
de confortul și plăcerile de aici.

Și, prin urmare, există multe niveluri
mai mici de posesie cu care toți

trebuie să ne confruntăm.

Și ceea ce spune Sfântul Silan este:

„Dacă îți iubești dușmanii, acesta este
un semn că Harul este în tine.

În schimb dacă îți urăști dușmanii, este
un semn că un demon este în tine.”

Există un anumit nivel de posesiune.

Așa că posesiunea lucrează de fapt
în diferite etape.

Acesta este motivul pentru care botezul
ortodox începe cu un exorcism.

Primul lucru pe care îl facem
este să stăm în spatele bisericii,

iar preotul face semnul crucii și
sufla asupra persoanei ce urmează

să fie botezată și apoi face
trei rugăciuni de exorcizare.

Sf. Diadoh al Foticeii spune că:

„Ceea ce se întâmplă în aceste rugăciuni
este că natura omului este restaurată.”

El spune că înainte ca cineva să fie
făcut creștin, demonii și răul lucrează

din interiorul inimii și harul lucrează
din exterior ca și cum bate la ușă.

Dar dupa botez și mai ales dupa aceste
rugaciuni totul se inverseaza.

Acum, harul lucrează în mod
natural din interior

și demonii sunt cei care încearca să
atace din afară.

Acesta este motivul pentru care oamenii
după botez se confruntă

cu atacuri demonice mult mai dificile și
violente asupra vieții lor spirituale

deoarece demonii încearcă acum să-și
recâștige teritoriul. Tocmai de aceea

Hristos ne dă propriul exemplu:
după botez merge în deșert.

Ca să facă ce?

Să lupte cu satana.

Deci știm că demonii vor lupta împotriva
noastră.

Așadar, fiecare creștin ortodox,
dacă a fost adus la biserică,

a experimentat un exorcism asupra sa.

Dar sunt cazuri în care exorcizările
se fac pe oameni sau locuri în care este

un nivel mult mai profund și mai mare
de posesie.

Îți voi spune că eu nu am făcut un astfel
de exorcism cu o persoană,

dar am luat parte la exorcismele unor
locuri care erau într-adevăr acoperite

de energie demonică și acestă experiența
îți schimbă total viața.

Cel mai extrem caz la care am luat parte,
nu voi da detalii despre acest loc,

dar voi spune că acesta era într-o
zonă mai pustie

și erau un număr de clădiri acolo,
și au existat povești în această zonă

timp de mulți ani în care oamenii au
văzut și auzit lucruri care sunau...

„fantomatic” sau ceva de genul
ăsta, sunau demonic.

În anul în care am fost acolo,
activitatea a crescut exponențial.

De fapt eu nu eram preot încă.

Dar am chemat un preot și l-am rugat
să se uite la această zonă.

El s-a consultat cu niște oameni care
erau mai familiarizați cu exorcismele.

După ce a auzit toate poveștile, a decis
că vom face slujba de exorcizare,

care conține doar câteva rugăciuni ale
Sf. Vasile și Sf. Ioan Gură de Aur

și le-a făcut în fiecare clădire din
această zonă.

Vă pot spune că înainte de a veni preotul,

a te afla afară noaptea singur
era înfricoșător.

Eu însumi am simțit că văd pe cineva în
depărtare uitându-se la mine

și pe măsură ce m-am apropiat
a dispărut complet.

Am auzit în spatele meu pași când ieșeam
afară.

Vă spun că, în timpul nopții, se auzeau
foarte clar sunete de pași

chiar în spatele meu, și apoi te întorci
și nu vezi nimic acolo.

Foarte puține lucruri m-au învățat cum
să mă rog cu rugăciunea lui Iisus

ca în noaptea aceea, care a fost o
noapte înspăimântătoare.

Și toți cei care au fost acolo au
experimentat lucruri asemănătoare,

auzind voci și alte asemenea lucruri.

Ceea ce a fost incredibil,

deși asta fusese înfricoșător,

a fost că am văzut puterea lui Hristos.

Am văzut cât de multă putere absolută
are Hristos asupra lumii invizibile.

Ceea ce sa întâmplat: am făcut
rugăciunile de exorcizare ore în șir,

a durat ore să mergem de la
clădire la clădire și

să le facem în fiecare clădire separat.

Dar a doua zi am avut o situație
interesantă.

În noaptea de după aceste slujbe de
exorcizare,

unii dintre noi am fost afară noaptea și
am observat că era o diferență palpabilă

și unii oameni ar putea crede că
a fost pur și simplu psihologic,

dar vă spun că nu a fost.

Să fii afară acum te simțeai liniștit,
ai fi vrut să dormi afară sub stele.

A fost complet diferit.

Desigur, vă întrebați dacă acest lucru
este doar psihologic.

Cu siguranță nu s-a simțit psihologic.

Ci se simțea ca și cum aceasta era
o pace dintr-o altă lume

care a intrat în această zonă.

Apoi a doua zi dimineață s-a întâmplat
ceva cu adevărat fascinant.

Chiar dacă aceasta era o zonă retrasă în
sălbăticie, nu ne-am gândit niciodată la

faptul că nu prea am văzut animale
în acea zonă.

Dar în dimineața de după exorcisme a
fost ca într-un „film Disney”:

căprioare, bufnițe, iepuri erau peste tot.

Ca și cum natura însăși a recunoscut că
energia demonică a dispărut

și toți au venit acolo.

A fost printre cele mai incredibile
lucruri pe care le-am trăit vreodată.

Și, din nou, lecția pentru mine a fost:
să nu mă tem de puterea demonică

și să rămân aproape de Hristos,

deoarece puterea lui Hristos asupra
diavolului fusese incredibil de palpabilă.

A fost o experiență de neuitat.

[Întrebare]: Ce tipuri de lucruri ne
deschid calea spre puterea demonică?

Ce lucruri ar trebuie să evităm în
viața noastră de zi cu zi,

despre care s-ar putea să nu conștientizăm
că ar putea deschide uși

pentru demoni să intre în viața noastră?

- Doar nu păcătui și atunci nu trebuie
să-ți faci griji pentru asta. E simplu.

Evident...

Evident că ori de câte ori păcătuim, ne
aliniem [cu diavolul].

Cam așa va fi și cu mântuirea.

Este unul dintre modurile de a privi
mântuirea - dacă ne-am aliniat

mai mult cu îngerii decât cu demonii.

Va conta cum arată sufletele noastre,

dacă arată mai demonic sau mai angelic.

Vreau să spun că a te lupta în viața
spirituală pentru Hristos și a căuta

constant harul și iertarea Sa
reprezintă o protecție în sine.

Este, de asemenea, înțelept să stai
departe de orice practici spirituale

care nu sunt ortodoxe, în special cei
care participă la ocultism.

Unii oameni văd superficial aceste lucruri
și, de fapt, ei nu cred că participă la ele,

ca Tabla Ouija și lucruri de genul ăsta,

dar chiar și în alte domenii, devenind
obsedați de filmele de groază

și lucruri de acest gen.

În marea majoritate a cazurilor, veți
vedea posesiuni directe și evidente

după aceste acțuni?

Nu, probabil că nu.

Dar ne aclimatizăm la rău în acest sens.

Să fim distrați de rău este un lucru
cu adevărat ciudat.

Să fim distrați privind pe cineva care
merge și ucide oameni este ciudat.

Și să fii distrat de unele filme
cu demonii e de asemenea ciudat.

Un bărbat din prima mea parohie
a venit la mine, chiar înainte

să încep utrenia într-o duminică,

și m-a întrebat: Voi, ortodocșii,
faceți exorcisme?

Acum, oricând cineva te întreabă
așa ceva, știi că e o poveste în spate,

deci am spus: "Spune-mi ce s-a întâmplat.

Trebuie să încep slujba în cam 5 minute,
deci nu am mult timp,

dar spune-mi ce s-a întâmplat."

El a spus că el a crezut că ar fi amuzant
să ia niște imagini oculte și să facă

de Halloween un sicriu fals cu o frânghie
și să-l tragă după el prin oraș.

Doar ca să-și bată joc de unele
credințe creștine despre moarte

și demoni și lucruri de genul acesta.

A spus că de când a făcut asta, a simțit
o prezență în spatele lui

și că se trezește în miezul nopții,
cu zgârieturi pe corp, auzind mârâit,

și că la un moment dat s-a trezit și
a văzut o siluetă întunecată deasupra lui

respirând fierbinte chiar pe fața lui.

Și a spus că indiferent ce făcea
nu a putut scăpa de ea.

Asta a fost la aproximativ 3 săptămâni
după Halloween.

Și a spus că regretă cu adevărat
ceea ce a făcut.

I-am spus: „Ascultă, nu am prea mult
timp acum", eram un preot foarte nou,

trebuia să mă consult cu cineva despre
asta, dar am spus

"trebuie să încep slujba, dar iată ce
vreau să faci: aș vrea să rămâi.

Dar dacă nu poți sta chiar acum,
întoarce-te la Sfânta Liturghie,

și după aceea îți promit că vom vorbi."

Din păcate, nu a mai apărut niciodată,
a plecat și nu s-a mai întors.

Habar nu am ce s-a mai întâmplat cu el
până azi.

Dar acesta este unul dintre multele
cazuri pe care le-am văzut de oameni

care s-au implicat în a batjocori
lumea demonică sau în ocultism

și care au avut probleme majore
după aceea.

[Întrebare]: Dar lucruri care ar putea
părea inofensive, cum ar fi:

ascultarea muzicii laice, muzică rap,
unde multe teme care apar

în muzică sunt: a ucide etc.?

Dar, știți, unii oameni spun că:
„Păi nu mă gândesc la acele lucruri,

îmi place doar energia melodiei
și îmi place cum mă face să mă simt."

Ce puteți spune despre aceste lucruri?

- Da, îmi amintesc că în tinerețe
îmi plăcea muzica rock

și îmi amintesc că cineva a numit
odată rock-ul „demonic” și am râs

și am spus că este absolut ridicol,
asta nu e muzică demonică.

Trupa nu vorbește despre demoni, nu se
închină demonilor,

nu existau imagini demonice în trupa
pe care o urmăream.

Dar pe măsură ce am crescut și sper că
m-am maturizat puțin, am început să văd

că atunci când spunem că lucrurile sunt
demonice nu înseamnă neapărat demonic

în sens evident, declarativ.

Ceea ce spunem este că există
ceva acolo care manifestă

o energie demonică.

Este destul de interesant.

Dacă ascult o parte din acea muzică
aș putea observa că devin o persoană mai

mânioasă după ce o ascult.

Sau, uneori, aș fi pur și simplu
mai lumesc,

aș avea un simț mai slab al moralității.

Așa că aceste lucruri intră în noi.

Noi trebuie să credem că ceea ce intră
în corp, în simțuri,

nu trece și ne lasă fără să-și lase
amprenta.

Tot ceea ce consumăm în acest sens lasă
un fel de amprentă.

Și amprenta secularismului în sine poate
să nu fie, repet, în mod deschis demonică.

Dar se îndreaptă către o perspectivă
mai seculară,

adică mai puțin centrată pe Hristos?

Da. Și nu este asta în sine o formă
de demonic?

Așa că, din nou, acest lucru nu ne va
conduce neapărat

la venerarea demonilor, ceea ce cred că
mulți oameni presupun,

dar ne aclimatizează totuși

la o viziune anti-creștină asupra lumii.

Deci trebuie să fim precauți
cu lucrurile astea.

Acum, după ce am spus asta,
pastoral, când cineva spune:

Chiar trebuie să scap de toate aceste
aspecte din viața mea?

Recunosc că îmi duc copiii la filme
uneori, rar, că nu sunt multe filme

care să merite văzute în zilele
noastre, dar poate o dată pe an

îi duc la un film.

Așa că nu spun că totul în viața ta
trebuie să fie bazat religios

în toate sensurile.

Cred că oamenii care sar prea departe și
prea repede nu pot rezista prea mult

și până la urmă pleacă,

spun: „Asta e prea greu pentru mine”.

Așa că pentru lucruri precum: jocuri
video, filme, muzică, le spun oamenilor

că ceea ce ar trebui să facă este să
înceapă să se îndepărteze de acele

lucruri până când atracția pleacă.

Dacă joci jocuri video,
poate te joci opt ore pe zi.

De ce nu încerci să joci șapte ore și
jumătate pe zi și apoi să-ți petreci

acea jumătate de oră rămasă
rugându-te.

Și apoi să pui un cronometru după ce
te-ai obișnuit așa și să spui:

„Hai să reduc la 7 ore” și să te
rogi pentru o jumătate de oră,

sau poate 40 de minute acum.

Și să continui să scazi [timpul
pentru jocurile video].

Cred că același lucru este valabil cu
muzica, cu televizorul.

Deși susțin că oamenii nu ar trebui
să-și trăiască viața spirituală

ca pe o „listă de verificare”,

cred că a avea o listă de verificare
zilnică e de fapt un lucru bun.

Din lista mea de verificare fac parte
lucruri pe care vreau să le urmăresc,

sunt lucruri pe care aș dori să le ascult

care pot să nu fie direct legate de
credința mea, dar acele lucruri sunt

plasate sub alte sarcini spirituale.

Adică dacă nu mi-am făcut rugăciunile,

dacă nu mi-am făcut lectura spirituală,

dacă nu mi-am făcut metaniile,

dacă nu am făcut oricare alte
priorități, atunci nu.

E ca un sistem de recompensă pentru
mine, așa că nu încerc niciodată

să dau prioritate „lumescului” față de
„spiritual”.

Încerc întotdeauna să dau prioritate
„spiritualului” față de „laic”.

Asta necesită timp.

Așa că trebuie să ne angajam în
această privință.

Când am făcut asta cu mine însumi,
cu muzica, pentru că și când

am devenit preot încă îmi plăcea
să ascult mult din acea muzică,

de care obișnuiam să mă bucur.

De aceea mi-am făcut o regulă:

O să mă rog rugăciunea lui Iisus în
mașină, cât mai mult timp,

în funcție de drum\, apoi pot asculta
ceea ce vreau.

În timp am mărit acel timp de
rugăciune.

Acum, nu vă pot spune cât de mult

abia aștept acea pace și liniște.

Nu-mi place radioul deschis în mașină.

Îmi place acel timp pentru rugăciune.

Îl doresc. Îl aștept cu nerăbdare.

Este unul dintre puținele momente în
care am liniște totală în viața mea.

Așadar, din când în când mai zic: parcă
mi-e dor să ascult un anumit cântec,

pe care s-ar putea să-l pun,

dar nu mă mai satisface.

Cred că viața spirituală este mult mai
împlinitoare.

E ca și cum ai avea de ales între
o friptură perfect gătită

și un castron mic de carne de vită ieftină
de la Taco Bell sau ceva asemănător.

Poate din când în când mi-e dor de
Taco Bell și iau câteva linguri

din carnea de vită.

Dar apoi vreau friptura.

Vreau să mă întorc imediat la friptură.

Așa e și cu viața spirituală.

Deci trebuie să învățăm să ne îndrăgostim
[de ea].

Și asta nu necesită efort.

Este nevoie să reînvățăm

la ce tânjește cu adevărat inima.

Și, atunci când faci asta, vei sta
puțin mai departe de acele lucruri.

Dar dacă ne adâncim prea mult în
jocurile video, cultura pop, muzica

și alte chestii, fără să ne dăm seama,
își lasă amprenta în inima noastră

și ne predispune să luăm lucrurile
mai puțin în serios.

Cred că așa eram eu când eram tânăr,

fiind încăpățânat când cineva

spunea că: „Asta e muzica demonică”
și de aceea am râs de asta.

Nu mai râd de așa ceva.

[Întrebare]: Cât de mare rol joacă
intenția în închinarea noastră?

Ceea ce vreau să spun prin asta este:
putem să ne închinăm fără să știm

unui demon? Sau poate mulți dintre noi
participă la activități demonice

fără să știe, cum ar fi să bei produse
care au simboluri satanice pe ele,

cum ar fi un monstru.

Sau îmi amintesc, doar ca să vă dau un
exemplu,

că eram un mare fan „anime” în copilărie
și unul dintre simbolurile din anime

care mi-au plăcut, nu îl știam la acea
vreme, era de fapt un „666”,

dar în felul în care a fost prezentat...
nici măcar nu am făcut legătura.

Până când una dintre colegele de muncă
ale mamei l-a văzut și a oftat spunând:

„Dar ce, ești satanist?”

Și eu am răspuns: „Ce vreți să spuneți?
Asta e din serialul meu preferat.”

Așa că, putem face lucruri prin care
participăm la ceva demonic.

Dar ne putem închina demonilor fără să
știm? Este asta ceva ce se poate întâmpla?

- Va trebui să speculez puțin în răspunsul
meu aici.

Aș fi curios să aflu ce ar spune unii
sfinți părinți despre asta.

Eu cu siguranță voi diferi de ei
prin ceea ce voi spune.

Dar primul lucru pe care l-aș spune
este că avem nevoie de mult echilibru.

Nu vrem să devenim prea
fundamentaliști

cu asta, astfel încât să vedem

duhul demonic peste tot și
să exagerăm pe tema asta,

devenind prea tulburați de așa ceva.

Trebuie să avem o minte trează în
legătură cu asta.

Trebuie să fim imparțiali cu
aceste lucruri.

Și trebuie să ne asigurăm că orice
facem, facem cu mult discernământ.

În același timp, orice promovează răul
chiar și în moduri subtile,

demonicul, nu este ceva pe care
am dori să-l susținem, oricum.

Și daca ei pun simboluri demonice
asupra lucrurilor în mod ascuns,

în primul rând trebuie să ne întrebăm:
Care a fost intenția creatorului?

Trebuie să fim dispuși să ne uităm la
asta și să spunem:

„Bine, oricât mi-ar plăcea asta,
nu este un mare sacrificiu pentru mine,

pot lăsa aceste lucruri deoparte,

deoarece în mod clar creatorii au
o intenție care este împotriva

credinței mele creștine și lucrează
împotriva lui Hristos.”

Cât despre această întrebare,
foarte interesantă,

dacă ne putem închina
în mod neintenționat diavolului,

bănuiesc că aș răspunde spunând: e posibil
să participăm neintenționat la închinare.

Nu știu dacă este același lucru cu
închinarea directă,

dar putem participa în ceva care pare
a fi sau chiar are legătură

cu închinarea [la demoni].

Așa că mai întâi trebuie să punem
întrebarea: „Ce este închinarea?”

De obicei definesc închinarea ca fiind:

„încercarea de a deveni ca obiectul
închinării” în primul rând.

Dar înseamnă ceva mai mult decât atât.

Închinarea necesită un fel de sacrificiu.

Ori de câte ori „consumăm media”,
sacrificăm timp și bani pentru

acele lucruri și deci există un pic de
sacrificiu implicat în asta.

S-ar putea să nu ne gândim în mod
conștient la lucrul acesta.

Dar există un pic de sacrificiu.

Dacă participând la aceste lucruri sau
consumându-le

ne constrângem gândurile,

dacă descoperim că ne gândim la aceste
lucruri atunci când nu le facem,

mai ales dacă interferează cu viața
noastră de rugăciune...

atunci în mod clar am provocat
o distorsiune în

închinarea noastră la Hristos.

Mie mi se pare că participăm fără
să vrem la un fel de închinare.

Și chiar dacă nu este complet
intenționat, consumăm sau participăm

în aceste lucruri, chiar dacă nu o vedem
ca fiind închinare [la demoni].

De aceea creștinul trebuie să fie
foarte conștient de ceea ce face

și cum îl afectează lucrurile.

Din nou, asta se întoarce la ceva
ce am discutat deja, ne întoarcem

la ideea că cu cât ne aclimatizăm mai
mult și rezonăm cu o viață de har,

cu atât mai mult vom începe să observăm

când lucrurile nu se sincronizează
cu acea rezonanța.

Asta este ceva necesar în viața creștină.

Singurul mod în care vei rezona mai
mult cu Adevăratul Har

este să continui să chemi
harul prin rugăciune.

De aceea viața de rugăciune trebuie să
fie lucrarea principală.

Acesta e obiectivul principal
al creștinului.