Lumea nevăzută: posesiune demonică și exorcism

Creștinul ortodox trebuie să fie
conștient în mod constant de faptul că

lumea nevăzută este mereu activă.

Suntem extrem de precauți cu orice,
inclusiv cu noi înșine.

Recunoaștem că orice gând sau impuls pe
care îl avem poate fi de la Dumnezeu,

dar poate fi doar psihologic din partea
noastră sau poate fii de la demoni.

Și trebuie să recunoaștem, cu toată
smerenia, probabil că nu avem

discernământul de a ne deosebi
[gândurile] între ele.

Marii sfinți și bătrâni au acel
discernământ.

Când nu avem acel discernământ, avem
tendința de a fi destul de încrezători

în noi înșine, motiv pentru care mergem
la duhovnicul nostru.

Dar suntem mereu conștienți de lumea
demonică din jurul nostru.

În același timp, nu suntem concentrați
asupra ei.

Nu fii obsedat de asta, nu acordăm mai
multă atenție decât li se cuvine.

Și cred că acesta este unul dintre
pericolele spirituale

pe care oamenii le fac, atunci când se
întâmplă ceva în ei, în viața spirituală

pe care ei o simt ca fiind demonică.

Uneori dacă începi să-ți faci cu adevărat
griji pentru asta

și te concentrezi mai mult, de fapt o
întărești.

De exemplu, oamenii sunt uneori surprinși
când au una dintre aceste logici,

unul dintre aceste gânduri aleatorii care
sunt deosebit de nebunești.

De exemplu, conduc pe drum și din senin
am un gând despre copiii mei

în spatele mașinii pentru a smuci volanul
și astfel mașina mea să iasă de pe drum

și să ne omoare pe toți.

Este un gând trecător a venit și a plecat.

Nu am avut niciodată un gând ca acesta
înainte, ceea ce tocmai s-a întâmplat.

Ei bine dacă îi dau atenție, o să stau
acolo, o să-l întăresc,

o să încep să-mi fac griji pentru asta,
o să încep să-i dau o putere pe care

alte gânduri nu o au.

Dar dacă în acele momente putem învăța să
spunem: „O să-mi pun gândurile la Hristos

și să spun doar: <<Doamne știu că
acest gând este nebunesc, nu a venit

de la mine, clar că nu a venit de la
Tine, alungă acele gânduri de la mine.>>”

Și apoi întoarce-te imediat la viața ta
de rugăciune, în lumea păcii

și vei fi mai bine.

Îi învăț pe oameni tot timpul, le spun că

unul dintre cele mai mari instrumente
spirituale pe care le pot oferi

se numește: „sfânta ridicarea din umeri”.

„Sfânta ridicarea din umeri” este să ia
ceva care s-a întâmplat și doar să spună:

<<Da, este bine.>>

și să se întoarcă la viața normală.

Pentru că, altfel îi acorzi mult mai mult
credit decât merită.

Și dacă gândul nu te ajută, atunci
de ce îi acorzi atenție pe primul loc.

Nu-i permite-ți să vă ocupe mintea.

Întoarceți-vă la lucrurile sfinte și
concentrați-vă pe acestea

cât mai mult posibil.

Metoda Sf. Porfirie este cu adevărat
cea mai bună.

Și asta înseamnă să lupți pentru Hristos
cu spatele la demoni, mai degrabă

decât să încerci să lupți direct
împotriva demonilor cu spatele la Hristos.

După ce am spus tot ceea ce facem, îi
luăm în serios pe demoni.

Suntem foarte precauți la asta.

Am avut experiențe care m-au trezit
absolut, nu numai în privința

seriozității atacurilor demonice, dar și
asupra puterii mari

pe care o are Hristos asupra demonului.

[Întrebare]:
Ce înseamnă posesia demonică?

Cum văd ortodocșii, acest concept?

Sf. Siluan Ahonitul ne oferă o explicație
clară în acest sens, când vorbește

despre modul în care această posesie
apare într-adevăr în diferite etape.

Când auzim cuvântul ”posesie”, avem
tendința să ne gândim la posesia de tipul

Hollywood, în care cineva și-a pierdut
controlul asupra ei înșiși,

deoarece demonul îi controlează.

Acest tip de lucruri chiar se întâmplă.

Cunosc preoți care au făcut exorcism
asupra unor oameni

care nu erau dintr-un film de Hollywood.

Mă refer literalmente la oameni care
levitau de pe pământ prin puterea demonică

oameni care vorbesc în limbi pe care nu
le cunoșteau

și unele lucruri cu adevărat îngrozitoare.

Dar acest lucru este foarte rar.

Este foarte rar.

Demonii sunt mult mai mult de atât.

Așa că vor să ne facă să nu îi
conștientizăm.

Vor să ne facă să nu ne gândim deloc la
lumea spirituală și doar

să devenim obsedați de această lume, de
confortul și plăcerile în care ne aflăm.

Și, prin urmare, există multe niveluri
mai mici de posesie cu care toți

trebuie să ne confruntăm.

Și ceea ce spune Sfântul Silan este:

„Dacă îți iubești dușmani, acesta este
un semn că Harul este în tine.

În schimb dacă îți urăști dușmanii, este
un semn că un demon este în tine.”

Există un anumit nivel de posesie.

Așa că posesiunea merge într-adevăr în
diferite etape.

Acesta este motivul pentru care botezl
ortodox începe cu un exorcism.

Primul lucru pe care îl facem
este să stăm în spatele bisericii,

iar preotul face semnul crucii și
sufla asupra persoanei ce urmează

să fie botezată și apoi face
trei rugăciuni de exorcizare.

Sf ..... spune că:

„Ceea ce se întâmplă în aceste rugăciuni
este că natura omului este restaurată.”

El spune că: „Înainte ca cineva să fie
făcut creștin, demonii și răul lucrează

din interiorul inimii și harul lucrează
din exterior ca și cum bate la ușă.

Dar dupa botez și mai ales dupa aceste
rugaciuni totul se inverseaza.

Acum, mai intai harul lucreaza in mod
natural din interior

și demonii sunt cei care încearca să
atace din afară.

Acesta este motivul pentru care oamenii
după botez se confruntă

cu atacuri demonice mult mai dificile și
violente asupra vieții lor spirituale.

Deoarece demonii încearcă acum să-și
recâștige teritoriul și tocmai de aceea

Hristos ne dă propriul exemplu: după
botez de a merge în deșert.

Ce să facă?

Să lupte cu satana.

Ca să știm că demonii vor lupta împotriva
noastră.

Astfel încât, fiecare creștin ortodox,
dacă au fost aduși la biserică,

au experimentat un exorcism asupra
lor.

Vezi cazuri în care exorcizările se
fac pe oameni sau locuri în care este

un nivel mult mai profund de posesie.

Îți voi spune că: Nu am făcut un astfel
de exorcism cu o persoană,

dar am luat parte la exorcismele unor
locuri care erau acoperite absolut

de energie demonică și acestă experiența
îți schimbă total viața.

Cel mai extrem caz la care am luat parte,
nu voi da detalii despre acest loc,

dar voi spune că acesta a fost într-o
zonă mai pustie.

Și erau o serie de clădiri, în această
zonă, unde au existat povești

timp de mulți ani în care oamenii au
văzut și auzit lucruri care sunau...

Sunau „fantomatic” sau ceva de genul
ăsta, sunau demonic.

În anul în care am fost acolo,
activitatea a crescut exponențial.

De fapt nu eram un preot încă.

Dar am chemat un preot și l-am rugat să
se uite în această zonă.

El s-a consultat cu niște oameni care
erau mai familiarizați cu exorcismele.

După ce a auzit toate poveștile, a decis
că vom face slujba de exorcizare.

Care conține doar câteva rugăciuni ale
Sf. Vasile și Sf. Ioan Gură de aur.

Le-a făcut în fiecare clădire din
această zonă.

Vă pot spune că înainte de a veni
preotul, să fie afară noaptea singur

era înfricoșător.

Eu însumi am simțit că văd pe cineva în
depărtare uitându-se la mine

și pe măsură ce mă apropiam, a dispărut
complet.

Am auzit în spatele meu pași când ieșeam
afară.

Vă spun că erau în miezul nopții, la fel
de reali cum ar putea fi sunetul pașilor

chiar în spatele meu și apoi te întorci
și nu vezi nimic acolo.

Foarte puține lucruri m-au învățat cum
să mă rog cu rugăciunea lui Iisus

ca în noaptea aceea, care a fost o
noapte înspăimântătoare.

Și toți cei care au fost acolo au
experimentat lucruri asemănătoare,

auzind voci și alte asemenea lucruri.

Ceea ce a fost incredibil...

În timp ce a fost înfricoșător,
am văzut puterea lui Hristos.

Am văzut cât de multă putere absolută
are Hristos asupra lumii invizibile.

Ceea ce sa întâmplat: am făcut
rugăciunile de exorcizare ore în șir,

a durat ore întregi să mergem de la
clădire la clădire și

să le facem în fiecare clădire separat.

Dar a doua zi am avut o situație
interesantă.

În noaptea de după aceste slujbe de
exorcizare,

unii dintre noi eram afară noaptea și am
observat că era o diferență palpabilă

și unii oameni ar putea crede că acest
lucru a fost pur și simplu psihologic,

dar vă spun că nu a fost.

Să fii afară și să te simțit liniștit,
ai fi vrut să dormi afară sub stele.

A fost complet diferit.

Desigur, vă întrebați dacă acest lucru
este doar psihologic,

cu siguranță nu sa simțit psihologic.

Ci se simțea ca și cum aceasta era o
altă piesă lumească

care a intrat în această zonă.

Apoi a doua zi dimineață s-a întâmplat
ceva cu adevărat fascinant.

Chiar dacă aceasta era o zonă retrasă în
sălbăticie, nu ne-am gândit niciodată la

faptul că rareori am văzut animale
în acea zonă.

Dar în dimineața de după exorcisme a
fost ca un „film Disney”:

căprioare, bufnițe, iepuri erau peste
tot.

Ca și cum natura însăși a recunoscut că
energia demonică a dispărut

și toți au venit acolo.

A fost unul dintre cele mai incredibile
lucruri

pe care le-am experimentat vreodată.

Și, din nou, lecția pentru mine a fost:
Să nu mă tem de puterea demonică

ci să rămân aproape de Hristos.

Deoarece puterea lui Hristos asupra
diavolului era incredibil de palpabilă,

încât a fost o experiență de neuitat.

[Întrebare]: Ce tipuri de lucruri ne
deschid calea spre puterea demonică?

Care sunt lucrurile pe care trebuie să
le evităm?

Viețile noastre de zi cu zi, despre care
s-ar putea să nu fim conștienți,

ar putea deschide uși pentru ca demonii
să intre în viața noastră.

Pur și simplu nu păcătuiești și nu
trebuie să vă faceți griji pentru asta,

este simplu.

Evident...

Evident că ori de câte ori păcătuim, ne
aliniem [cu deavolul].

Acesta este felul în care va fi
mântuirea.

Este unul dintre modurile de a privi
mântuirea.

Dacă ne-am aliniat mai mult cu „îngerii
demonilor”, ei ne vor pârî despre

cum arată sufletele noastre.

Dacă arată mai demonic sau mai angelic.

Mă refer doar la lupta din viața
spirituală pentru Hristos și căutarea

constantă a harului și iertării.

Aceasta este o protecție în sine.

Este, de asemenea, înțelept să stai
departe de orice practici spirituale

care nu sunt ortodoxe, în special cele
care participă la ocultism.

Unii oameni evidențiază aceste lucruri
și de fapt, nu cred că participă la ele.

Tabla Ouija și lucruri de genul ăsta.

Dar chiar și în alte domenii...
devin obsedați de filmele de groază

și lucruri de acest gen.

În marea majoritate a cazurilor, veți
vedea posesiuni directe și evidente

după aceste acțuni?

Nu, probabil că nu.

Dar ne aclimatizăm la rău, în acest sens.

Să fim distrați de rău este un lucru cu
adevărat ciudat.

Să fim distrați, privind pe cineva care
se învârte și ucide oameni.

Este ciudat să fii distrat de unele
dintre filmele cu demonii.

Așa că, un bărbat din prima mea parohie
a venit la mine, într-o duminică

eram devenit Ortodox recent,

și m-a întrebat: Voi, ortodocși, faceți
exorcisme?

Acum, ori de câte ori cineva vă întreabă
așa ceva, să știți că este o poveste

în spate, așa că am spus:

„Să-mi spuneți ce s-a întâmplat.”

Trebuia să încep slujba în
aproximativ 5 minute, așa că

nu aveam mult timp, dar să-mi spună
ce s-a întâmplat.

El a spus că: A crezut că ar fi amuzant
să facă cateva imagini de la ocult

și să facă de Halloween un sicriu fals
cu o frânghie și să-l tragă prin oraș.

Doar să bată joc de unele dintre
credințele creștine despre moarte

și demoni și lucruri de genul acesta.

A spus: De când a făcut asta, a simțit o
prezență în spatele lui

și că se trezește în miezul nopții, cu
zgârieturi pe corp, auzind mârâit

și la un moment dat s-a trezit și a
văzut o siluetă întunecată deasupra lui

cu o respirație fierbinte chiar pe față.

Și a spus că indiferent de ceea ce a
făcut, nu poate scăpa.

Asta a fost la aproximativ 3 săptămâni
după Halloween.

Și a spus că regretă cu adevărat ceea ce
a făcut.

I-am spus: „Ascultă, nu am prea mult
timp acum, eram un preot foarte nou,

trebuia să mă consult cu cineva despre
asta, dar am spus

că trebuie să încep slujba, dar iată ce
vreau să faci:

Vreau să rămâi aici. Dacă nu poți sta
chiar acum, întoarce-te la Liturghie,

întoarce-te pentru Sfânta Liturghie și
după aceea îți promit că vom vorbi.

Din păcate, nu a mai apărut niciodată,
a plecat și nu s-a mai întors.

Habar nu am ce s-a întâmplat cu el până
în ziua de azi.

Dar acesta este unul dintre multele
cazuri pe care le-am văzut de oameni

care s-au băgat în batjocura demonică
sau ocultistă

și de aceea au probleme semnificative
după aceea.

[Întrebare]: Ce credeți de lucruri care
ar putea părea inofensive, cum ar fi:

ascultarea muzicii seculare, muzică rap,
unde sunt multe teme

despre care se vorbește în muzică
precum: a ucide.

Dar știi că unii oameni o raționalizează
și spun „nu mă gândesc la acele lucruri.”

Îmi place pur și simplu energia melodiei
și îmi place cum mă face să mă simt.

Ce puteți spune despre aceste lucruri?

[Răspuns]: Da, imi amintesc când am
crescut, îmi plăcea o alternativă de rock

și îmi amintesc că cineva a numit
odată rock-ul „demonic” și am râs

și am spus că este absolut ridicol, asta
nu este muzică demonică.

Trupa nu vorbețte despre demoni, nu se
închină demonilor,

nu există imagini demonice în trupa pe
care o urmăream.

Dar pe măsură ce am crescut și sper că
m-am maturizat puțin, am început să văd

că atunci când spunem că lucrurile sunt
demonice nu înseamnă neapărat demonic

în sensul real.

Ceea ce vreau să spunem este că există
ceva în asta care oferă

o energie demonică.

Este destul de interesant.

Aș asculta o parte din acea muzică și
aș observa că aș fi o persoană mai

supărată după ce o ascult.

Sau, uneori, aș fi pur și simplu mai
laic,

aș avea un simț mai slab al
moralității.

Așa că aceste lucruri ne intră în noi.

Noi trebuie să credem că ceea ce intră
în corp, în simțuri,

nu trece și ne lasă fără să-și lase
amprenta.

Tot ceea ce consumăm în acest sens lasă
un fel de amprentă.

Și amprenta secularismului în sine
poate să nu fie, repet, în mod deschis

demonică, dar se pretează către o

perspectivă mai seculară, ceea ce
înseamnă mai puțin centrat pe Hristos?

Da. Și nu este în sine o formă de a fi
demonic.

Așa că, din nou, acest lucru nu se
întâmplă neapărat să ne conducă

la închinarea demonilor.

Cred că asta este ceea ce mulți oameni
presupun, dar de fapt ne aclimatizam

la o viziune anti-creștină asupra
lumii.

Trebuie să fim precauți cu privire la
acele lucruri.

Precum am spus, în mod pastoral,

atunci când cineva spune că:

Trebuie să scap de toate aceste
aspecte ale vieții mele.

Îmi duc copiii la filme, uneori,
rareori, nu există multe filme

care să merite văzute în zilele n
poastre, dar poate o dată pe an

îi duc la un film.

Așa că nu spun că totul în viața ta
trebuie să se bazeze religios,

în toate sensurile.

Cred că oamenii care sar prea mult și
prea repede nu pot rezista prea mult

și până la urmă pur și simplu pleacă.

Și spun: „Asta a fost prea greu pentru
mine”.

Așa că pentru lucruri precum: jocuri
video, filme, muzică, le spun oamenilor

că ceea ar trebuii să facă este să
înceapă să se îndepărteze de acele

lucruri până când atracția pleacă.

Dacă vei juca jocuri video, poate te
joci opt ore pe zi.

De ce nu încerci să joci șapte ore și
jumătate pe zi și apoi să-ți petreci

acea jumătate de oră, rămasă
rugându-te.

Și apoi să pui un cronometru
după ce te-ai obișnuit cu asta și spui:

„Bine, să facem 7 ore de joc” și să te
rogi pentru o jumătate de oră,

poate 40 de minute acum.

Și să continuați să vă scădeți
[programul pentru jocurile video].

Cred că același lucru este valabil cu
muzica, televizorul.

Eu susțin că oamenii nu ar trebui să-și
trăiască viața spirituală

ca o „listă de verificare”.

Cred că a avea o listă de verificare,
în fiecare zi,

este de fapt un lucru foarte bun.

Din lista mea de verificare, fac parte
lucruri pe care vreau să le urmăresc,

sunt lucruri pe care aș dori să le
ascult.

Pot să nu aibă legătură directă cu
credința mea, dar acele lucruri sunt

plasate sub alte sarcini spirituale.

Astfel încât:
dacă nu mi-am făcut rugăciunile,

dacă nu mi-am făcut lectura
spirituală,

dacă nu mi-am făcut metaniile,

dacă nu am făcut oricare alte
priorități...

Este ca un sistem de recompensă pentru
mine, așa că nu încerc niciodată

să dau prioritate „lumescului” față de
„spiritualitate”.

Încerc întotdeauna să dau prioritate
„spiritualului” față de „laic”.

Ceea ce necesită timp.

Așa că trebuie să ne angajam în
această privință.

Când am făcut asta cu mine însumi, cu
muzica, pentru că chiar și când

eram preot încă îmi plăcea să ascult
mult din acea muzică,

de care obișnuiam să mă bucuram.

De ceea am facut o regulă pentru mine:

O să mă rog rugăciunea lui Iisus în
mașină, cât mai mult timp,

în funcție de drum apoi pot asculta
ceea ce vreau.

În timp am mărit acel timp de
rugăciune.

Acum, nu vă pot spune, cât de mult
caut

acea pace și liniște.

Nu-mi place radioul deschis în mașină.

Îmi place acel timp pentru rugăciune.

Îl doresc. Îl aștept cu nerăbdare.

Este unul dintre puținele momente în
care am liniște totală în viața mea.

Așadar din când în când conduc,
mi-e dor să ascult un anumit cântec

pe care s-ar putea să-l pun,

Dar nu mă mai satisface.

Cred că viața spirituală este mult mai
împlinitoare.

E ca și cum ai avea de ales între o
friptură perfect gătită

și un castron mic de carne de vită ieftină
de la Taco Bell sau ceva asemănător.

Poate din când în când, mi-e dor de
Taco Bell și iau câteva linguri

din carnea de vită.

Dar apoi vreau friptura.

Vreau să mă întorc imediat la friptură.

Așa este viața spirituală.

Așa că trebuie să învățăm să ne
îndrăgostim.

Și asta nu necesită efort.

Este nevoie de o reînvățare

despre ceea ce tânjește cu adevărat inima.

Și, atunci când o faci ceva, stai
puțin mai departe de acele lucruri.

Dar dacă ne adâncim prea mult în
jocurile video, cultura pop, muzica

și alte chestii, fără să ne dăm seama,
își lasă amprenta în inima noastră

și ne predispune să luăm lucrurile mai
puțin în serios.

Cred că așa eram eu când am fost
tânăr,

fiind încăpățânat când cineva

spunea că: „Asta e muzica demonică” și
de aceea am râs despre asta.

Nu mai râd despre asta.

[Întrebare]: Cât de mult joacă
intenția, un rol în închinarea noastră?

Ceea ce vreau să spun prin asta este:
putem să ne închinăm fără să știm

unui demon sau poate mulți din SUA
participă la activități demonice

fără să știe, cum ar fi să bei produse
care au simboluri satanice pe ele,

cum ar fi un monstru.

Sau îmi amintesc, doar ca să vă dau un
exemplu.

Eram un mare fan „anime” în copilărie
și unul dintre simbolurile din anime

care mi-au plăcut, nu îl știam la acea
vreme, dar era de fapt un „666”,

dar felul în care a fost prezentat...
nici măcar nu am făcut legătura.

Până când una dintre mamele unui coleg
de muncă l-a văzut și a oftat spunând:

„De ce ești satanic?”

Și eu am răspuns: „Ce vrei să spui?
Asta este din serialul meu preferat.”

Așa că, putem face lucruri prin care
participăm la actul demonic.

Dar ne putem închina demonilor fără să
știm. Este ceva ce se poate întâmpla.

Va trebui să speculez puțin răspunsul
meu aici.

Aș fi curios să aflu care sunt sfinții
părinți care au vorbit despre asta.

Eu cu siguranță mă refer la ei
prin ceea ce spun.

Dar primul lucru pe care l-aș spune
este că avem nevoie de mult echilibru.

Nu vrem să devenim prea
fundamentaliști

cu asta, astfel încât să vedem

duhul demonic peste tot și să fim
entuziasmați de el,

devenind foarte entuziasmați de asta.

Trebuie să avem o minte trează în
legătură cu acest lucru.

Trebuie să fim chiar obișnuiți cu
aceste lucruri.

Și trebuie să ne asigurăm că orice
facem, facem cu mult discernământ.

În același timp, orice promovează răul
chiar și în moduri subtile,

demonicul pentru noi nu este ceva pe
care am dori să-l punem pe primul loc.

Și daca ei pun simboluri demonice
asupra lucrurilor în mod ascuns,

în primul rând trebuie să ne întrebăm:
Care a fost intenția creatorului?

Trebuie să fim dispuși să ne uităm la
asta și să spunem:

„Bine, pe cât pot nu mă voi bucura de
acest lucru. Acesta nu este

un sacrificiu dificil pentru mine,
pot să las aceste lucruri deoparte,

deoarece în mod clar creatorii au o
intenție care este împotriva

credinței mele creștine și lucrează
împotriva lui Hristos.”

Întrebare cu adevărat interesantă,
despre cum ne putem închina

în mod neintenționat diavolului?

Bănuiesc că aș răspunde spunând:
Pot participa neintenționat la închinare.

Nu știu dacă este același lucru cu
închinarea directă,

dar putem participa la ceea ce nu
pare,

dar poate are legătură cu închinarea
la demoni.

Așa că mai întâi trebuie să ne punem
întrebarea: „Ce este închinarea?”

De obicei, definesc închinarea ca
fiind:

„Căutarea ca obiectul pentru închinare
să fie pe primul loc.”

Dar există ceva mai mult decât acea
închinare,

necesită un fel de sacrificiu.

Ori de câte ori „consumăm media”,
sacrificăm timp și bani pentru

acele lucruri și deci există un pic de
sacrificiu implicat în aceste lucruri.

S-ar putea să nu ne gândim în mod
conștient la asta.

Dar există un pic de sacrificiu.

Dacă participând la aceste lucruri sau
consumându-le,

ne constrângem gândurile

dacă descoperim că ne gândim la aceste
lucruri atunci când nu le facem.

Mai ales dacă interferează cu viața
noastră de rugăciune.

În primul rând, am provocat în mod
clar o denaturare la

închinarea noastră la Hristos.

Așa că mi se pare că participăm fără
să vrem la un fel de închinare.

Și chiar dacă nu este complet
intenționat, consumăm sau participăm

în mod intenționat, în aceste lucruri,
chiar dacă nu am recunoscut ca fiind

închinare la demoni.

De aceea creștinul trebuie să fie
foarte conștient, de ceea ce face el

și cum îl afectează lucrurile.

Din nou asta se întoarce la ceva ce am
discutat deja, ne întoarcem

la ideea că: cu cât ne aclimatizăm mai
mult și rezonăm cu o viață de grație,

cu atât mai mult vom începe să
observăm că lucrurile

nu sunt sincronizate cu rezonanța.

Asta este ceva necesar în viața
creștină.

Singurul mod în care vei rezona mai
mult cu Adevăratul Har

este să continui să chemi
harul prin rugăciune.

De aceea viața de rugăciune trebuie să
fie lucrarea principală.

Aceasta este lucrarea principală și
obiectivul principal al creștinului.