Un ac în nenumărate care cu fân - Ariel Anbar

Din miliardele de galaxii și miliardele de stele, cum căutăm lumi habitabile asemănătoare cu Pământul? Ce e esențial să susțină viața așa cum o știm noi? Ariel Anbar oferă o listă de elemente pentru căutarea vieții pe alte planete.
Lecție de Ariel Anbar, animație de TED-Ed.

Universul conține cam 100 de miliarde de galaxii.

Fiecare galaxie conține 100 de miliarde de stele.

Multe din aceste stele au planete orbitând în jurul lor.

Deci, cum căutăm viață într-o asemenea imensitate?

E ca și cum ai căuta un ac în trilioane de care cu fân.

Ne concentrăm pe planete care pot susține viața

pe care le numim planete locuibile.

Cum arată astfel de planete?

Ca să răspundem, nu ne uităm în cosmos.

În schimb, ne uităm la noi înșine. La Pământ.

Pentru că asta e o planetă în Univers de care știm cu siguranță că e habitabilă.

Dacă ne uităm la Pământ din spațiu,vedem o planetă albastră acoperită de apă.

Nu-i nicio coincidență că 3/4 din suprafață e acoperită de oceane.

Datorită proprietăților sale fizice și chimice unice

apa este absolut esențială pentru viața pe care o știm.

Deci, ne interesează în mod deosebit alte lumi în care apa e abundentă.

Din fericire, apa e foarte comună în Univers.

Dar viața are nevoie de apă în formă lichidă, nu gheață și nu vapori

și asta este mai puțin comun.

Pentru ca o planetă să aibă apă pe suprafață, trei lucruri sunt importante.

1-- Planeta trebuie să fie destul de mare astfel ca forța gravitației

să păstreze moleculele de apă să nu se piardă în spațiu cosmic.

De exemplu, Marte e mai mică decât Pământul și are mai puțină gravitație,

iată de ce Marte are o atmosferă rarefiată,

și e fară oceane la suprafață.

2 -- Planeta are nevoie de atmosferă.
De ce?

Pentru că fară atmosferă, planeta e în vid

iar apa lichidă nu e stabilă în vid.

De exemplu, luna nu are atmosferă, iar dacă împrăștii apă pe luna,

fie va fierbe instantaneu sau va îngheța bocnă.

Fară presiunea unei atmosfere, apa lichida nu poate exista.

3 -Planeta trebuie să fie la distanță potrivită față de steaua sa.

Dacă-i prea aproape, temperatura suprafeței va depăși punctul de fierbere al apei.

și oceanele s-ar transforma în vapori.

Dacă-i prea departe, temperatura suprafeței va scădea sub punctul de îngheț al apei,

transformând oceanele în gheață.

Foc sau gheață. Pentru forma de viață pe care o cunoaștem nu-i bună nicicare.

Îți dai seama că zona perfectă în care apa rămâne lichidă arată ca o bandă în jurul stelei.

Numitt acea bandă zona habitabilă.

Când căutăm lumi habitabile, sigur trebuie să căutăm în banda habitabilă din jurul stelelor.

În aceste zone sunt șansele cele mai mari de a găsi planete ca Pământul.

Dar, deși zonele habitabile sunt locuri bune pentru căutat planete cu viață,

există câteva complicații.

În primul rând, o planetă nu-i neapărat habitabilă doar pentru că este în zona habitabilă.

Consideră planeta Venus din sistemul nostru solar.

Dacă ai fi un astronom extraterestru, ai crede că Venus e un rămășag bun pentru viață.

Are mărime potrivită, are atmosferă și se află în zona habitabilă a soarelui nostru.

Un astronaut extraterestru ar considera planeta Venus ca pe sora geamănă a Pământulului.

Dar Venus nu e habitabilă, cel puțin nu la suprafață.

Nu de formă de viață așa cum o cunoaștem noi. E prea fierbinte.

Pentru că atmosfera de pe Venus e formată din dioxid de carbon, un important gaz cu efect de seră.

De fapt, atmosfera sa e în întrgime din dioxid de carbon,

Și este de 100 de ori mai densă decât a Pământului.

Ca rezustat temperatura de pe Venus este destul de fierbinte ca să topească plumbul,

iar planeta e uscată ca un os.

Deci găsirea planetelor cu mărime și distanță potrivită față de steaua lor e doar începutul.

De asemenea, vrem să știm alcătuirea atmosferei lor.

A doua complicație apare când ne uităm la Pământ mai atent.

În ultimii 30 de ani am descoperit microbi care trăiesc în tot felul de medii extreme.

Le găsim în fisurile din rocă la adăncimi de kilometri,

în apă care fierbe pe fundul oceanelor,

în apele acide ale izvoarelor termale

și în picăturile din nori la kilometri deasupra noastră.

Aceste așa-numite extremofile nu sunt rare.

Unii cercetători estimează că masa microbilor ce trăiesc adânc în pământ

e egală cu masa vie de la suprafața Pământului.

Acești microbi subterani nu necesită oceane sau soare.

Aceste descoperiri sugerează că planetele similare Pământului pot fi doar vârful ghețarului astrobiologic.

E posibil ca viața să fi persistat în straturi acvifere dedesubtul suprafeței de pe Marte.

Posibil ca microbii să o ducă foarte bine pe satelitul lui Jupiter, Europa,

unde un ocean de apă lichidă se află dedesubtul crustei de gheață.

Un alt ocean, sub suprafața lunii lui Saturn, Enceladus, e sursa unor geyzere care erup în spațiu.

Ar fi posibil ca aceste gyzere să plouă cu microbi?

Putem zbura prin ei ca să aflăm?

Dar viața diferită de cea pe care o cunoaștem,
care ar folosi alt lichid decât apa?

Poate noi suntem cei ciudați care trăim într-un mediu extrem.

Poate că zona habitabilă e atât de mare

încât există miliarde de ace în trilioanele de căpițe.

Poate în marea schemă, Pământul e doar unul dintre multele și diferitele feluri de lumi habitabile.

Singura modalitate de a afla este de a porni să căutăm.